1,813 matches
-
de ce riscă să rămână gravide de atâta sex apocaliptic, ele îmi răspundeau „pe linie”: - Păi, doamnă, n-ați auzit că vine bomba cu neutroni? Ce să ne mai batem capul? Îți dai seama ce a urmat. Un coșmar. Avorturi cu andrele, cu tuburi cu apă distilată, feți aruncați la tomberoane, procuratură, ședințe interminabile cu hărți ale focarelor avortive din București, înfierări cu mânie pronatalistă, fuste pe sub care se ascundeau sarcini avansate, strangulate cu ștergarul, să nu se vadă burta, copii născuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scris în vreme... Și să cred îmi vine greu Că atâtea mici probleme Au trecut prin tocul meu. 21 octombrie 2003 Nici timpul nu mai are timp Să vadă câte-s rele Când însăși soarta e sub ghimp, Străpunsă de andrele. 26 octombrie 2003 Grohotiș de vorbe goale Curg și-acum, cum au tot curs, Și vor curge mult în cale Pân’ la ultimul discurs. 16 noiembrie 2003 „Forme fără fond” cu carul Au dat buzna și mai vin; Nimeni nu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
piatră de polizor spartă de dimensiunea unei lespezi mai mici, fixată pe pieptul păpușii cu o banderolă roșie de scotch, împotriva deochiului, o bătea acum pe spate, cu o curea de ceas și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în laba piciorului, în cap, în ochi. Murind, plânsul înceta. Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe paleta gălbuie a frunzelor de castan, vreau să dansez Mamă! Câte nu poate face o păpușă ascultătoare! Iar tu nu ești o păpușă ascultătoare, Miorița! Mama o să te învețe totul despre dans, uite, te iau în brațe, îți scot andrelele din trupul tău vulgar de opulent, indecent de roz, și-ți arăt cum se joacă ciuleandra, dar să nu amețești când ... Nu, nu amețesc, Mamă, am să te ascult, n-am să mai vreau afară, la urma urmei afară e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
capul înăuntru. — Îmi pare rău, dr. Bennett, dar nu ați răspuns la interfon. Și cred că este important. — Știu. Încercam doar ... să găsesc un mod în care să-i comunic. Se ridică în picioare, în spatele biroului. — O s-o primesc pe Andrea acum. — Andrea nu a venit încă, spuse Beverly, clătinând din cap. Eu vorbesc despre cealaltă femeie. — Care femeie? Beverly intră în birou și închise ușa în spatele ei. Își coborî vocea. — Fiica dumneavoastră, zise ea. — Ce tot spui? Nu am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îmi pare rău, dr. Bennett, dar nu ați răspuns la interfon. Și cred că este important. — Știu. Încercam doar ... să găsesc un mod în care să-i comunic. Se ridică în picioare, în spatele biroului. — O s-o primesc pe Andrea acum. — Andrea nu a venit încă, spuse Beverly, clătinând din cap. Eu vorbesc despre cealaltă femeie. — Care femeie? Beverly intră în birou și închise ușa în spatele ei. Își coborî vocea. — Fiica dumneavoastră, zise ea. — Ce tot spui? Nu am nici o fiică. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cămașa în pantaloni și se întoarse spre ușă. O tânără de treizeci de ani, purtând un costum albastru obișnuit și o servietă, intră în cameră. Avea un zâmbet plăcut, o față grăsuță și părul lung până la umeri. — Domnul Diehl? Sunt Andrea Woodman, de la BDG. Îmi pare rău că nu am putut să vă întâlnesc mai devreme, dar am fost atât de ocupați cu alți clienți în ultimele câteva săptămâni, încât abia acum am reușit să ajung. Îmi pare foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Împreună ! Toată lumea se holbează la el fără nici cea mai mică urmă de expresie. Până azi, ori de câte ori venea ziua asta, Paul Îi zicea doar Ziua Când Ne Futem Timpul Aiurea și spunea că mai bine Își scoate ochii singur cu andreaua decât să-și aducă vreun membru al familiei la așa ceva. — Cam asta am vrut să vă zic. Acum toată lumea Înapoi la lucru ! Jack, să-ți fac rost de un scaun. — Vă rog uitați că sunt aici, spune Jack Harper pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
blocată, cu mâna pe ușa de sticlă. În hol e un cap blond. Connor. Mă cuprinde un val de panică. Nu pot intra aici. Nu pot să fac asta. Nu pot... Atunci capul se mișcă și nu e Connor, ci Andrea de la contabilitate. Deschid ușa, simțindu-mă ditamai fraiera. Doamne, sunt cu nervii la pământ. Trebuie să-mi vin În fire, pentru că e posibil să dau cât de curând nas În nas cu Connor și va trebui să fac cumva față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ea. Nu știu dacă ea a avut coșmaruri după aceea, nici nu știu dacă a plâns. Oare care sunt sentimentele unei femei care își leapădă copilul? În țara era un risc acceptat. Se făceau avorturi pe masa de bucătărie, cu andreaua. Prinse, daca scăpau de septicemie, făceau închisoare. Ea a făcut avortul într-o clinică modernă, cu doctor, asistente, infirmiere. Curat, sigur, la cea mai înaintată formă a chirurgiei moderne. Fără urmări vizibile. Fără posibilitatea de a mai avea un alt
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
imunodeficitară. Tot felul de legende urbane circulau despre fete mutilate pe viață încercând să pună capăt unor sarcini nedorite. Se pare că unele își provocau avortul aruncându-se de la înălțime, cel mai adesea de pe dulapuri. Altele se chiuretau singure, cu andrele de împletit. Dacă memoria nu-mi joacă feste, cred că am văzut o scenă similară într-un film american. În comunism însă, avortul subteran era poate singurul mod de disidență exclusiv feminin. Un gest sinucigaș, prin care umanitatea însăși își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Avea un simț al armoniei așa de dezvoltat cum mai rar se întâlnește... Oare de unde-i veneau ideile ori gusturile astea? Și la hăinuțele și flanelele pe care ni le cosea pe când eram noi micuți ori ni le lucra cu andrelele am observat aceeași deosebită înclinare spre frumos...” medita Tudor plimbându-se alene pe aleile curate dintre ronduri, cu mâinile la spate, lipsit de griji, într-o deplină tăcere. „Pe toate bluzițele și puloverele aveam floricele lucrate. Erau în aceeași culoare
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu era unica preocupare a mamei în casă. Toate obiectele de îmbrăcat, în cea mai mare parte făcute de mâna ei, le avea în grijă. Lua măsură, croia, tăia, proba, tighelea, cosea la mașina de cusut manuală Singer, tricota cu andrelele, croșeta. Cămăși, izmene, chiloți, cearșafuri, fețe de masă, pulovere și jachete, pe toate le urmărea în ce stare se aflau și observa când începeau să se roadă. Jachetele și puloverele rareori le cârpea în coate pentru că, spre deosebire de ciorapi, rosăturile acelea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și capul spart o dată, și nu-i chiar așa de rău, nasol e doar atunci când se-ntărește ghipsul, pentru că e fierbinte și te arde, însă dup-aia poți să chiulești pe rupte și e haios să te scarpini cu o andrea pe sub ghips și, dacă plouă, nu trebuie să mergi la școală, iar de alergări la ora de sport scapi o juma’ de an, pe motiv că n-ai voie să-ți forțezi piciorul, și dacă n-am curajul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
B 7, T 2 etc. Cu surprindere mai văzură că în sala de clasă atârnau într-un colț scutece, pantalonași, ciorăpei, într-un altul era aranjat un bufet de bucătărie, iar lângă ușă era un coș plin cu gheme și andrele. — Se studiază diferențiat, pe grupe, îi lămuri pedagogul, făcând semn elevelor să-și continue munca. Să luăm un exemplu. Ce se studiază la M 4? se întoarse el spre profesorul-robot. Un moment, spuse acesta, dând melcul la o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-s mai scurte și, la noi, în cartier, factorii poștali e mai coioși, că aduc pensia cu două zile înainte de dată, iar la ea în cartier, nu. Stă Omoroaica în fereastră (că are muian reglementar de bunicuță suavă), dă din andrea (nu crez să-i iasă altceva decât plovere cu cocoașă) și nu face decât să trimită asupra noastră, a ăstora de la noi din cartier, o căruță de boli și de blesteme: fălcariță, vânt sec, ducă-se pe pustii, brâncă, boala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sub pălăriile de panama. Traversară astfel viscerele și viețile mai multor otrăvitoare, a unei moașe, ce, din prea adâncă plictiseală, axfisia gemenii, a unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plămânii proprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea - refuzați cu toții, ca exemplare neinteresante, cu cîte-un zvâcnet intransigent al lulelii strigoiului. 158 DANIEL BĂNULESCU mei, o puneam s-o alerge pisica... Într-o seară sinistră, când, la rândul ei, ciorba prinsese pisica-ntr-un colț și începuse s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pricina vor cauza cele mai puține neplăceri. La masa cu numărul nouă stătea unchiul Mauro, care încă mai arăta cu degetul avioanele de pe cer, și Maria, o vară de-a doua, care, delicat fie spus, împletea ciorapi cu o singură andrea. Alison a privit furioasă în direcția mesei respective, dându-și seama că în zonă se stârnise deja o rumoare care începuse să se răspândească în întreaga sală. Lumea își ținea răsuflarea și suprima cuvintele. Mireasa și-a întins gâtul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai buni dușmani" — Așa! Ai biberoane și mâncare în frigider. Îi dai să mănânce pe la 12:30, da? Fiona s-a uitat la David care arăta ca un bărbat căruia i se cere să memoreze un model de împletit cu andrelele. Ăăă, da, cred că da, a răspuns el ezitant. Și-o să trebuiască să-i schimb și scutecul? — Nu fii ghiduș, i-a replicat Fiona conclusiv. Normal c-o să trebuiască să-i schimbi și scutecul. Probabil chiar de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nevoso), el compune o scenografie ciudată, desprinsă parcă din romanul lui Huysmans, dar și din propriile plăsmuiri, cu decoruri fastuoase, pline de prețiozitate, cu deghizamente dintre cele mai smintite. Eroii uriașei sale construcții romanești (rămasă, parte, În stadiu de proiect), Andrea Sperelli din Il Piacere (Plăcerea) sau Giorgio Aurispa din Trionfo della Morte (Triumful morții) sau Tullio Hermil din L’Innocent (Inocentul) par a descinde, ca și autorul lor, din specia baudelairienilor și wildienilor: „Același egoism al senzualității, aceeași descoperire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pregătește să apere orașul de ocupanții franco-englezi. Trupele guvernamentale Îl detronează și Îl alungă, iar el se refugiază, până la sfârșitul vieții, În celebrul castel din Vittoriale. Acolo va trăi „ca În romane”, ca un des Esseintes sau ca eroul său, Andrea Sperelli: decoruri splendide, obiecte prețioase, de-a valma cu lucruri adunate din bazare, un carnaval continuu, deconcertant pentru orice vizitator, săli Închinate lui Napoleon sau Sfântului Francisc. Toate sunt forme de excentricitate duse la limita nebuniei. Cum ar fi, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din colțul camerei, se Întâmpla ca eu să-i citesc versurile lui Blok despre Italia - tocmai ajunsesem la sfârșitul micului poem despre Florența, pe care Blok o compara cu floarea delicată, eterică, de crin, când ea a spus privind peste andrele: „Da, da, Florența seamănă Într-adevăr cu un dimnîi iris, așa este! Îmi amintesc...“. Și atunci sună telefonul. După 1923, când s-a mutat la Praga, iar eu locuiam În Germania și Franța, nu mai puteam s-o vizitez prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că ai deprins obiceiuri extrem de necuviincioase. Eu una am învățat că trebuie să spui mulțumesc pentru masă și să te declari încîntat de orice ți se pune înainte. Se instalară amândoi în fotoliu. Melania scoase dintr-un ghem roșu două andrele, înfășură firul de lână pe deget și începu să tricoteze. ― Asta calmează nervii, dragul meu, și oferă în același timp un spectacol liniștitor. Da, acesta e termenul: li-niș-ti-tor. Îți face impresia că nu s-a petrecut nimic rău. Doi prieteni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a plecat de dimineață la serviciu. Și-a luat va să zică paltonul, geanta, șoșonii. Cheile, banii, tichetele pentru autobuz, ochelarii de lucru. Pe acestea în orice caz nu le vor găsi în odaia ei. Oh! Bine că mi-am adus aminte! Andrelele și lâna. Tricota mereu la birou. ― Prostii! făcu Grigore Popa. ― Credeți? Domnii de la Miliție vor discuta cu colegele ei. Știți cum e când se apucă femeile să trăncănească." Valericăi îi plăcea să lucreze. Era foarte pricepută, or să spună prietenele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la birou. ― Prostii! făcu Grigore Popa. ― Credeți? Domnii de la Miliție vor discuta cu colegele ei. Știți cum e când se apucă femeile să trăncănească." Valericăi îi plăcea să lucreze. Era foarte pricepută, or să spună prietenele. Croșeta tot timpul..." Găsind andrelele și lucrul început acasă înseamnă că Valerica nu avea de gând să meargă azi la serviciu. De aici, se pot conchide multe. Se auzi soneria. Cei trei se priviră speriați. ― Au și început să pice mitocanii, spuse Matei. Le miroase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]