2,942 matches
-
au, în conturarea poemului, precizia unor incizii, aproape nici un cuvînt nu este inutil, iar complexitatea ideatică a poemelor nu poate fi demonstrată fără citarea integrală a acestora. Dinu Flămând caută și găsește de fiecare dată "le mot juste" ceea ce conferă angoaselor sale un suprinzător echilibru emoțional. Anxietatea existențială ( reală sau fictivă) este ținută în permanență sub control de o luciditate exacerbată care domină suveran sentimentele și exprimarea lor artistică. Poemele din Tags au o consistență estetică remarcabilă ( de la lapidaritatea enunțurilor din
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
lapidaritatea enunțurilor din fiecare vers și compoziția perfect dozată ideatic și tehnic a poemelor, pînă la așezarea grafică a versurilor în pagină), ceea ce face ca Dinu Flămând să nu fie un produs de serie în contigentul ( prea) încăpător al poeților angoaselor și depresiilor. S-ar putea spune că, mutatis mutandis, Dinu Flămând rescrie meditațiile amare ale lui Cioran cu uneltele poetice ale olimpianului Ștefan Augustin Doinaș. În felul acesta el nu este nici Cioran, nici Doinaș, ci un poet original, de
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
simulacrul unei eliberări, perversitatea sporește: Este interesant cum exacerbarea viciului unuia dintre părinți creează în progenituri un mimetism cu semnul invers, o inversare totală a acelui viciu, o convertire într-o așa-zisă virtute, ca mecanism de apărare pentru diminuarea angoasei. Senzualitatea violentă a Lenorei are ca revers senzualitatea uscată și mimată la Mika-Lé și sobrietatea asumată a Elenei, un caracter interesant căruia libidoul matern, în stare de permanentă alertă, îi induce fiicei dorința de a-și reprima, pînă la un
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
lui, oricît de high-tech, e lipsită de SENS. Viața se reduce la un ritual detestabil, trăit într-o amară letargie (nici treaz, nici adormit, nici real, nici ireal)... Omul ros de vid își descoperă, singur, o metodă de tratament la angoasă: tîrcoale în jurul morții ca spectacol; participări "active" la ședințele de terapie colectivă (mereu la modă în America) ale unora și mai nefericiți decît el: oameni cu cancer - diverse tipuri, diverse faze -, sau oameni cu alte serioase "suferințe obiective" ("datornicii"! "alcoolicii
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
nu are ce căuta în literatură. A pledat pentru povestire, dar nu povestirea "abjecției", a "urâțeniei, hidoșeniei lumii", ci povestirea prin compensație. De aceea, boala lui e trecută sub tăcere, îi menajează pe ceilalți, le distrage atenția de la propria nenorocire, angoasele nu trebuie date mai departe. Generozitatea cu care un scriitor oferă frumusețea lumii și căutarea acelei "limbi comune" care să stîrnească emoții în oameni, vorbeau, de fapt, despre disponibilitatea lui de a insufla seninătate, de a satisface nevoile cititorului, recuperând
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
aceste pagini organica-i discreție, el nu-și exhibă aprehensiunile și nu va putea fi surprins lamentându-se, dar peste tot, în subtext, ca o apă freatică, poate fi percepută nu teroarea, cuvântul ar fi excesiv, dar neîndoielnic o anumită angoasă a trecerii. Cu toate acestea, tonul evocărilor rămâne în general de o senină detașare, umbrit doar pe alocuri de câte o undă de amărăciune sau luminat în altele de umor. Nicăieri, însă, vreun resentiment, vreo ironie toxică. Unele evocări - Mihai
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
17 Darul divin ar putea la rigoare să camufleze o descindere a Securității sau, măcar, a Miliției. (Ipoteză în care Dumnezeu ar putea reprezenta un faimos diriguitor cultural din epocă, a cărui omnisciență e mărturisită sub un plural aproape instituțional). Angoasele iubitei ar fi, în cazul acesta, odată în plus, motivate (și nu niște banale accese de isterie). Pe un astfel de fond, ghemul de microfoane n-ar mai fi, nici el, o imagine poetică inocentă. Puțin suspicioasă, lectura în această
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
în elita autorilor noștri. Cu instinctul lui de scriitor, și-a dat seama că aceasta este o excelentă ocazie de a vorbi nu numai despre noi, despre umanitatea largă, ci și despre el însuși, omul din spatele cuvintelor, cu bucuriile și angoasele sale. Cât a vrut să dezvăluie din intimitatea lui, a dezvăluit; ce a vrut să lase acoperit, din pudoare și bun simț țărănesc, a lăsat acoperit. În orice caz, în acest dialog se află, după propria mărturisire, confesiunea cea mai
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
pe cele trei actrițe în roluri mai puțin abordate. Dar nu-și duce ideea și lucrul pînă la capăt cu ele, din păcate. Descoperită rămîne, de cele mai multe ori, Elvira Deatcu, căreia pare că îi este teamă să intre adînc în angoasele și în tragedia lui Agnes. De aceea, reacțiile ei, în special în scenele bîntuite de spiritul malefic al mamei, de conflictul major cu ea, rămîn exterioare, le joacă, nu le trăiește, cum se spune. Carmen Tănase și Virginia Rogin creează
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
frînă de mînă trasă. Conflictul omului de știință, doctor psihiatru cu biserica ca instituție rigidă, dogmatică este dublat de o traumă personală, care se infiltrează discret în discursul Marthei Livingstone. Ce se petrece cu fiecare dintre aceste femei bîntuite de angoase diferite, în lumi diferite, cu experiențe și trecut diferit, puse fața-n față într-un context tragic, rămîne atins absolut tangențial în spectacol. Din păcate.
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
puțini confrați (Adrian Marino, de pildă) suferă de megalomania persecuției”; „În intervenția sa, Dan Zamfirescu a adus un pios ciomagiu memoriei lui E. Lovinescu”; „Boala poeților epici sau cu ce se alege naratorul sedentar: cu Homeroizi”!; „Evoluția existențialistului român: De la angoase la aghioase”; „Un nebun (poetul) aruncă o piatră în apă și zece hermeneuți sar după ea”; „Unii critici se pun singuri în poziție critică, iar dintre poeți mulți se dovedesc versatili”; „Ce-i lipsește culturii române? Cei șapte sute de ani
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
autenticității intelectuale și etice. Individul marginalizat, opresat de un centru ultraabuziv, se redresa în climatul unui nou început, al unei introduceri în normalitate: "A fost, pînă la urmă, șansa de a părăsi ghettoul strîmt și insalubru al umilințelor și al angoasei. L-am lăsat în urmă cu reală satisfacție, deși nu fră eforturi, pe cel care fusesem, fără să mă dezic de el, dar privindu-l cu o anume detașare". Se poate pune întrebarea în ce măsură, odată centrul puterii totalitare abolit, mai
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
și cu românii Mircea Eliade, Emil Cioran și chiar Eugen Ionescu. Cartea Alexandrei Laignel Lavastine este doar ultimul rechizitoriu. Tribunal și proces Filosofilor existenței le plăcea să insufle o semnificație filosofică cuvintelor limbajului cotidian. Îmi este dificil să pronunț cuvintele angoasă sau flecăreală, fără să mă gândesc la sensul pe care li l-a dat Heidegger. În acest punct, romancierii i-au precedat pe filosofi. Examinând situațiile personajelor lor, ei elaborează propriul vocabular, adesea cu cuvinte-cheie care au caracterul unui concept
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
de definire pot fi luate în considerare. Rămîne faptul indubitabil că Ionesco este, alături de marii săi colegi, unul dintre creatorii unei formule specifice de dramaturgie, teatrul absurdului. Pînă și mărturisirea că l-au influențat operele lui Kafka, Chirico, Borges, cu angoasele lor, e o dovadă a apartenenței sale la literatura avangardei, prelungire a celei interbelice. Că orice creator de literatură a absurdului, n-are încredere în rolul literaturii că mîntuire. Într-o piesă a sa, eroul e neputincios pentru că e obsedat
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Preludiu la după-amiaza unui faun, care se împotmolesc la denumirea ființei mitologice, transformând-o în... faur sau chiar f(F)aust... Mi-aduc apoi aminte că a trebuit să explic la curs semnificația faunului, așa cum am fost întrebată ce înseamnă angoasă (în contextul cursului despre expresionismul muzical). Dar există compensații, există și altfel de tineri. I-am cunoscut mai îndeaproape cu ocazia aniversării unui an a proiectului “Tineri în Profil”, susținut de Fundația germană Ernst von Siemens (despre care am mai
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
nu va avea niciodată relații sexuale, nici măcar nu o va săruta, ca să păstreze puritatea iubirii. Dar aspirația spre puritatea eroului e contrabalansată de depresie, de sentimentul ratării, în plan profesional și personal deopotrivă. Erdosain e un suflet zbuciumat. „E din pricina angoasei, știți” - îi explică el Mardeiașului. „Furi, faci tot felul de porcării pentru că ești zbuciumat. De pildă, mergi pe stradă pe sub soarele galben și ți se pare că e un soare al ciumei... Și dintr-odată o idee mititică te-ndeamnă
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
mai încercat asta, pe tărîmul basmului, la Teatrul Nottara, cu Însir'te mărgărite. Schimbarea radicală de macaz, așadar, cheful de joc și joacă, de ieșire din canoane, de găsire a altor registre, a acelor forme de libertate proaspătă, controlată, fără angoasele rolurilor mari, fără prejudecăți, fără tensiuni secundare, fără concurență ieftină. Pe o scenă dominată vizual de lumea naivă și inocentă de basm, "lucrată" de scenograful Constantin Ciubotariu, cu elemente de recuzită din arsenalul aceluiași univers, cu costumele aproape identice cu
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
Eliade în proza sa - nu este sigur că funcționează aici, până la final. Misterul persistă în romanul lui Corin Braga până la sfârșit, dincolo de toate posibilele grile de interpretare (psihanalitică, livrescă), dar senzația de la finalul romanului este mai degrabă de ratare, de angoasă, eul prins în lumea virtuală, a visului (sau a nebuniei) nu este un eu salvat, un eu recuperat, autentic. Jocul de-a lumile, cu dublii din vis, schimbul de identități dintre eul diurn și eul nocturn, traficul cu lumea umbrelor
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
și asupra condiției umane. Fără a fi un text teoretic propriu-zis, pentru că în el se amestecă natural un plan reflexiv cu unul incantatoriu, preambulul narativ al lui Ciprian Paleologu, așa cum a fost el publicat în catalogul expoziției, măsoară exact starea, angoasa și revolta artistului în fața incoerenței și disfuncției umanului. Carcasa umană, scrie pictorul, este așezată central, într-o zonă rîncedă a nimicului fardat strident, care acționează constant în direcția diminuării posibilităților de construire a hipersensibilității, capabilă să fortifice fondul spiritual al
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
de studenți de la Universitatea de Muzică. Și în fine, o reîntoarcere la surse cu lăutari din Gherla și o fanfara moldoveneasca. Ei au cântat cu o însuflețire contagioasă muzică autentic țărăneasca. După o săptămână de discursuri supersofisticate, unele reflectând întreaga angoasa a lumii contemporane, contactul cu aceste valori în care candoarea arhaicului se întâlnește cu un extrem rafinament (dar altfel) a fost binevenită. În concluzie, un festival viu, înnoit în spirit, cu idei atractive. (Director fondator Ștefan Niculescu, director artistic Dan
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
e moartea livrescă, hă-hă-hă! he-he! hi-hi! Caută în altă parte, pe dealuri și pe cîmpii, pe goluri alpine și în pustiu, mai ales în pustiuť". Moartea nu se învață, așadar, moartea se trăiește sub semnul unei sensibilități panicate, al unei angoase, pentru a folosi un termen modern, depășind formulele speculative care, paradoxal ne înstrăinează de ori-zontul sfîrșitului, ne leagă mai curînd de precaritatea unui prezent ce-o obturează. Nu mărturisea Tolstoi, cutremurat, ieșind de la un spectacol cu o piesă avînd tema
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
cum notează Gide, cînd n-ai banii pe care îi cere achiziționarea materială a lucrului visat"? Drept care întîlnim asemenea consemnări: "Cît de bine se simțea Cioran ca parazit! Cît de mult vin trebuie să beau eu pentru a-mi atenua angoasa că sunt parazit!". Sau: "își bea votca la micul dejun și vinul roșu-violet ca cerneala la masa de prînz". Sau, parabolic: ŤCe-i poți oferi Morții ca ea să-și depună armele?ť, întreabă, deloc retoric, prietenul tău Teofil, cu paharul
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
așa" (p. 95). Meditațiile lui Thomas se întind pe o arie foarte largă, de la discuții cît se poate de specializate privind teoria luminii în cinematografie (cu aplicație pe soluțiile găsite de Tarkovski, Scorsese și Kieslovski, pînă la relațiile de cuplu, angoasele scriitorului în fața colii albe sau criza lecturii în lumea contemporană. Oarecum paradoxal, deși pare atins de o boală gravă care îl face în permanență să gliseze dintr-un plan într-altul (aflăm într-un loc că, în psihiatrie, "femeia visurilor
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
în care am avea un narator perfect lucid care scrie despre un regizor bolnav a cărui minte transfigurează realitatea în ficțiune și își imaginează personajele fictive ca făcînd parte din propria sa existență reală. Confuzia din mintea sa este chiar angoasa creatorului contemporan, tot mai neînțeles într-o lume care pare a-și fi rătăcit definitiv sistemul de valori. Face Răsvan Popescu o precizare ale cărei valențe autobiografice sînt greu de ignorat: Ce rost are cartea asta într-o lume care
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
vin, cel mai adesea, din vise. S-ar putea chema, acest jurnal, scris în urma soțului, editorul René Coeckelberghs care, murind, a lăsat în loc iubire cît pentru toate viețile, în urma lui Lionel, socrul și "tatăl spiritual", în urma tinereții, în fond, cu angoasele și luptele ei, requiem for a dream. E căutarea frisonantă a unui vis niciodată redobîndit pe deplin, care se arată în frînturi, cînd repetat, chinuitor, cînd premonitoriu, întrerupt de scrisori, multe scrisori, ale unui îndrăgostit aventurier. Povestea e, parcă, cea
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]