2,537 matches
-
extremă dreaptă a îndrăznit să-l califice ca antifrancez sau ca masochist pentru că a denunțat cutare sau cutare crimă de război sau la adresa statului îl îngrețoșează. Dar că semnatarul unui manifest contra colonizării Iudeii și Samariei revelează adevărata fire de antisemit, sau de self-hating Jew "de altfel se știa de multă vreme acest lucru" nu i se pare o ipoteză absurdă. Omul Luminilor face lampa mai mică atunci când se întoarce acasă. E omenește, cum se zice. Captivați cum erau de visul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din Haifa, provocând moartea sau rănirea a circa cincizeci de persoane..." Dacă înlocuiești "muftiu" cu "șef rabin" și "polițist britanic" cu "polițist israelian", ai impresia că citești Jerusalem Post sau Palestinian Times din această dimineață. Nu există niciun termen injurios antisemit care să nu fi fost întrebuințat în înfruntările șefilor israelieni în timpul războiului de eliberare (jidan, Shylock, nazist etc.) Nici ocupanți prin firea lucrurilor, nici persecutați ereditari. Roata se învârte. Eadem sunt semper omnia. "Toate sunt întotdeauna la fel": sunt cuvintele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rușii n-au arătat pentru România simpatia pe care sacrificiile și nenorocirile acestui popor le-ar fi impus unui aliat. Această antipatie s-a adâncit sub regimul maximalist, profund ostil guvernului regal de la București și „oligarhilor” români, considerați a fi antisemiți. Una dintre acuzațiile invocate de Comisarii Poporului se referea la pretinsele vexațiuni la care au fost supuși bunii și virtuoșii soldați ruși din partea trupelor române. Or, masele în debandadă, pe care Rusia le întreținea încă pe Nistru, puneau de multă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
vedeam. Nu prea sunteți în apele dumneavoastră, i-am zis, și n-a negat. M-a luat de braț și, după câțiva pași făcuți împreună, mi-a spus: — Știai că dintre ai mei s-au găsit unii să mă facă antisemit? — Nu știam, dar cum se poate, e o aberație! — O fi, dar se poate, e o nebunie, dar iată că se poate, anti semit, eu care sunt cine sunt și care am scris Ghetto veac XX! Mi-a explicat apoi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de roman nu erau privite ca indivi dualități umane, ci doar ca exponenți ai unor categorii, clase, etnii. Bâiguiala mea doctă l-a scos din sărite pe Benador: — Ce teză, domnule, ce tipic, dumneata nu înțelegi că m-au făcut antisemit? Se înroșise, clocotea. Trebuia să găsesc argumente să-l liniștesc. — De ce nu luați lucrurile mai în ușor? i-am spus. În fond povestea are și o latură comică, de ridicol: cum, dumneavoastră, antisemit? — Poate că ai dreptate, a admis el
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dumneata nu înțelegi că m-au făcut antisemit? Se înroșise, clocotea. Trebuia să găsesc argumente să-l liniștesc. — De ce nu luați lucrurile mai în ușor? i-am spus. În fond povestea are și o latură comică, de ridicol: cum, dumneavoastră, antisemit? — Poate că ai dreptate, a admis el, dar numai de formă. Erau totuși de înțeles supărarea, amărăciunea lui Benador în împrejurarea de care a fost vorba mai sus. Alături de I. Peltz și de Ion Călugăru, Ury Benador este unul dintre
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să se fi îndreptat? Pe bună dreptate scrie Ion Ianoși în Evreii și comunismul, studiul publicat în recentul Caiet al Vieții românești consacrat contribuției scriitorilor evrei la literatura română: „Asocierea cu «dreapta», conservatoare și deseori naționalistă, pe față sau disimulat antisemită, le fusese evreilor interzisă (cu rare excepții). Cei care nu - sau încă nu - emigraseră au ales, aproape în chip natural, aș spune, socialismul, și în virtutea sensibilității lor sociale, pe care inegalitățile și nedreptățile n-aveau cum să n o fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a lui Ceaușescu cu scriitorii, mai mult pentru a-i arăta acestuia că exista o reacție de împotrivire la „dezmățul șovinoprotocronist“, desfășurat chiar sub oblăduirea lui și a cărui culme fusese atinsă prin publicarea în Săptămâna a editorialu lui deschis antisemit Idealuri, semnat de actualul senator C.V. Tudor. A vorbit fără menajamente despre resuscitarea șovinismului și a antisemitismului în publicații pe al căror frontispiciu scria „Proletari din toate țările, uniți-vă!“, despre demagogia patriotardă și invazia de versuri proaste care compromit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ales ale publicisticii, asupra căreia s-au focalizat interesante discuții și pe cercetarea căreia s-au scris teze de doctorat, dar mai ales au încetat, în bună măsură, invectivele prin diverse gazete (ca la ușa cortului), și propaganda ostentativă contra antisemitului Eminescu, în special în afara hotarelor literaturii (în diverse conjuncturi politice), dar s-au împuținat simțitor și intervențiile encomiastice ale diverșilor pompieri de ocazie, de pe la serbările școlare (mai ales) sau cele festive, prilejuite de tradiționalele zile comemorative ori aniversare, așa încât lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de avalanșa contestărilor, domnia sa le vorbește franc despre ridicolul unor atari demersuri demolatoare: ""Consumat" istoricește (după unele voci!) și mumifiat, pus "la produs" (cum s-a încercat/întâmplat în 2006) în sens publicitar-utilitar, suspus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemit clișeizat), Eminescu se încăpățânează să rămână o permanență. Problema Eminescu animă și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt", nu are un rol muzeal și este, indiscutabil, mai mult decât un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la fel de ceremonios cum o făcuse și cu ceilalți. Însă nu i-a întins mâna, ba chiar a lăsat capul într-o parte, bănuitor, zicând: „Mă cheamă Gherasim din Tăbârcani, iar ca să n-avem vorbe mai târziu, să știi că-s antisemit“. „Ce-o mai fi și cu ăsta, măi, Costele“, l-a întrebat Vasile B. pe Constantin D. „Ne trimit nouă toți smintiții?!“ Constantin D., în loc să se supere, fiindcă și el venise în birou de curând, la recomandarea primarului, a scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din sertar un atlas, ca și cum era de așteptat ca orice proiectant de rețele apă-canal să aibă tot timpul la el un atlas, și a descoperit Tăbârcanii. „E un cătun“, a zis el dezaprobator, dând de înțeles că puteai să fii antisemit într-un sat sau într-o comună, dar într-un cătun era ceva de prost-gust. Vasile B. n-avea opinii în chestiunea evreiască, nici nu știa că există o chestiune evreiască. Dar, fiindcă Gherasim avea în fiecare zi o părere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de om! A urmat Gherasim. Până aici, până la mama și la tata! Ce-am eu cu ai tăi, a zis Vasile B. exagerat de calm, luând în considerare atmosfera sin birou, numai că nu știam cum arată la față un antisemit. Gherasim, bineînțeles, a stat o vreme mofluz, răspunzând cu „da“ și „nu“ printre dinți doar la întrebările de serviciu ale șefului. Dar nu pentru mult timp, până ce într-un ziar a apărut un articol despre înflorirea antisemitismului în unele cătune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cireși de mai, peste ele pogora o bășină mare. „E bine că se pun lucrurile la punct și la noi“, a zis Vasile B. citind cu glas tare articolul. „De ce să urgisim omul luându-l de tâmpit? Unii se nasc antisemiți, alții mor la nouăzeci de ani și nu s-au spălat niciodată pe dinți. Sau, cum frumos și logic se exprima fostul nostru coleg din Huțupani, bunicul meu n-a vorbit niciodată la telefon, și tot a murit.“ Bunica zboară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nenumărați evrei, meseriași și ei, și care aveau în mână negoțul de tot felul. Comunitatea lor era impresionantă. Cel puțin jumătate din ei alcătuiau populația orașului. Românii dețineau funcții administrative și se ocupau cu lucrarea pământului. Se iviseră primele mișcări antisemite. Pr. Paul Mosel s-a retras din activitate prin 1923 fiind înlocuit de pr. Iosif Tălmăcel OFMConv. Am continuat să fiu ministrant al noului paroh. În toamna anului 1924, întâlnindu-mă cu un coleg din școala primară (este vorba de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
corectase vreodată - nici tatăl sau mama, nici vreunul dintre vânzători. Când într-un târziu a descoperit cum se numeau cu adevărat, i-a fost rușine pentru fiecare dintre pocnitorile explodate. Tatăl nu mai trăia când el pricepuseîn fine adevăratul nume antisemit. Cunoscutul meu mi-a mărturisit apoi că, deși mama lui mai trăiește, nici până azi nu s-a simțit în stare s-o întrebe cum de nu s-a sfiit să le mai zică așa pocnitorilor după Auschwitz. Dar de ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vorba de Sinagogă. Chiar lângă ea se ridică triumfător statuia unei femei împlinite: este Biserica. Porticul catedralei este o imagine pentru eternitate" scrie Michel Cointet, L'Eglise sous Vichy, Editura Perrin, 1994 capitolul "Biserica și antisemitismul". Chiar și când sunt antisemiți, catolicii par bântuiți de erotism. Tocmai atunci când vor să pară exact invers. 05 august 2002 Cu coșul de rufe murdare în brațe, mă îndrept către spălătoria de la subsolul căminului de studenți. Un porumbel gri, grav rănit, se găsește chiar în fața
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rândul meu, cu lucrurile pe care le-am povestit, moravurile și libertățile de acum câteva decenii, am impresia că distanța care ne separă de ele e mai mare decât cea dintre prezent și epoca lui Mircea. De ce n-am devenit antisemit Prin anii 1906-1907, ziarul Opinia a dus o aprigă și lungă campanie în contra propagandei antisemite pe care profesorul A.C. Cuza o făcea, ex cathedra, la Universitatea din Iași. Pentru designarea doctrinei sale economice și politice, în care credea desigur și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
decenii, am impresia că distanța care ne separă de ele e mai mare decât cea dintre prezent și epoca lui Mircea. De ce n-am devenit antisemit Prin anii 1906-1907, ziarul Opinia a dus o aprigă și lungă campanie în contra propagandei antisemite pe care profesorul A.C. Cuza o făcea, ex cathedra, la Universitatea din Iași. Pentru designarea doctrinei sale economice și politice, în care credea desigur și pe care se socotea dator s-o propage, d. Cuza și ai săi întrebuințau termenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ușor; fie chiar că lupta contra "pericolului jidovesc" constituia o parte a acelei doctrine, fapt e că naționalizmul politic, printre exponenții căruia d. Cuza figura la loc de onoare, a apărut, acum 30-40 de ani, mai ales ca o mișcare antisemită. Astăzi încă, sub toate formele pe care le adoptă, în toate "ligile", în toate asociațiile în toate "gărzile", partea principală, dominantă, covârșitoare a acțiunei naționaliste n-o formează propaganda și mișcarea antisemită? În viața Iașului, mișcarea aceasta a fost (am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
30-40 de ani, mai ales ca o mișcare antisemită. Astăzi încă, sub toate formele pe care le adoptă, în toate "ligile", în toate asociațiile în toate "gărzile", partea principală, dominantă, covârșitoare a acțiunei naționaliste n-o formează propaganda și mișcarea antisemită? În viața Iașului, mișcarea aceasta a fost (am mai spus-o) unul din semnele grave care au indicat decadența lui spirituală din ultimele decenii. Campania de care vor-besc, a ziarului Opinia, o duceam numai câțiva dintre conducători și colaboratori (dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
departe pe linul, înșelătorul povârniș al confesiunilor) nici nu poate forma decât un lucru instructiv și util, ca tot ce se raportă la procesul elaborărei ideilor noastre și la întreg misterul actelor noastre. De ce n-am devenit dar și eu antisemit, în mediul în care s-a produs și dezvoltat mișcarea aceasta, așa cum au devenit alții lângă mine, în jurul meu? Alții care au trăit, sufletește, viața pe care am trăit-o eu însumi, în condiții de același fel cu cele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu cele care au putut influența gândirea și voința mea? Sunt încredințat că, așa cum se pune la noi problema evreiască (la noi, și, uneori, aiurea, în țările unde lucrurile se prezintă întrucâtva la fel), cineva nu poate fi decât sau antisemit sau potrivnic antisemitizmului. Psihologicește, poziția mijlocie îmi pare greu de conceput; după cum din punct de vedere moral e tot atât de greu de aprobat. Căci, în ordinea aceasta, indiferența nu poate însemna decât fie nepricepere sau apatie fie ipocrizie și abilitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să le întârzie în dezvoltarea lor normală când impulziunea internă și acțiunea de din afară acuză tendințe opuse. Cred că, mai mult sau mai puțin, s-ar putea spune, și în domeniul lucrurilor de care vorbesc, că cineva se naște antisemit, adică în mod particular dispus către asemenea atitudine, prin temperament și prin construcția sa morală. Altfel nici nu s-ar explica de ce toți antisemiții prezintă aceeași psihologie: aceleași idei fixe, același dispreț pentru argumentul logic, același spirit de intoleranță și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
puțin, s-ar putea spune, și în domeniul lucrurilor de care vorbesc, că cineva se naște antisemit, adică în mod particular dispus către asemenea atitudine, prin temperament și prin construcția sa morală. Altfel nici nu s-ar explica de ce toți antisemiții prezintă aceeași psihologie: aceleași idei fixe, același dispreț pentru argumentul logic, același spirit de intoleranță și dispoziție agresivă, același gust pentru violență, pentru injurie, pentru expresiunile vulgare și tăioase... Și aceasta nu numai când sunt la mijloc oameni de rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]