1,827 matches
-
Stalin, alta despre „micile reviste americane”, alta despre Noile aventuri ale lui Huckleberry Finn, scrise de un australian care imită tonul lui Twain etc. Profesional, mă interesează mai mult emisiunea „Cărți și scriitori” de la postul din Londra decît „Teze și antiteze la Paris” de la „Europa Liberă”, care-mi oferă alt gen de satisfacții. Adineaori, la BBC, am ascultat o lungă dare de seamă radiofonică despre sărbătorirea lui Eugen Ionescu, la 23 aprilie 1983, în orașul Davis (California). Am fost atent, pentru că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fiu diform? Și-apoi, aveți alți colaboratori, Păunescu, Dragoș, Paul Anghel. Ce mi-a rămas mie de la aritmetică e că nu se pot aduna oi cu cireșe. Auzi! Cică au ei un unghi!... Ce i-o fi apucat? Echilibrul Între antiteze? De-asta mă vor?” Scenografia Încăperii În care mă primea era mereu aceeași: portretul Dinei pe masă, lângă volume de Proust, Joyce sau Musil. Mereu, Alain. În decembrie 1981, când a apărut scandalosul meu interviu În Familia, m-a sunat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la slăbirea presiunii clișeelor ideologice din textele publicate în anii ’50-’60, acestea fiind redirecționate către valori etice mai generale. Pentru G., orice desfășurare anecdotică, fie ea cât de măruntă, se realizează în ideea prelevării - de obicei prin înscenarea unei antiteze - a unor norme, sfaturi, învățături de ordin moral. Sursele subiectelor sunt aflate fie în realitatea măruntă, cotidiană (extrasă din medii rurale, cooperativiste, partinice, pionierești), fie în istoria îndepărtată (Ștefan cel Mare, Avram Iancu) sau recentă (ilegaliști comuniști în timpul celui de-
GAFIŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287125_a_288454]
-
animale), Ștefan Bârsănescu (Reflexiuni de psihologie criminală). În numărul 5/1936 se publică amintirile lui Ion Petrovici despre Titu Maiorescu, prilejuite de aniversarea Junimii. Rubrica „Interpretări” găzduiește un medalion Octavian Goga, poetul și omul politic, precum și fragmente din Teze și antiteze de Camil Petrescu. C. Rădulescu-Motru adresează un apel pentru donații în slujba cercetării psihologice. Alți colaboratori: Al. Claudian, Const. I. Andreescu, Lothar Rădăceanu, Andrei Rizescu, Sterie Diamandi, C. G. Macarovici. D.B.
GANDUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287151_a_288480]
-
aici sfâșieri israeliene, meditații despre alterarea timpului și a vieții înseși, despre dispariția cântecelor și despre durerea poeților. „Amurgul zeilor” din orașul malefic, neputința comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare și alienarea aduc imagini și motive frecvente în poezia modernă. În antiteză cu armonia câmpului și a livezii, orașele își trăiesc delirul bolnav. Ceața umedă nu este doar un fenomen meteorologic israelian, ci obscuritatea - opusă limpezimii solare - instalată în lumea strâmbă a barului cu pahare verzi și flori artificiale de mătase. Primejdia
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
folclorului românesc”. Investigațiile autorului au cunoscut o turnură decisivă în 1983, la un secol de la prima mențiune privind caracterul folcloric al temei Luceafărului, în lucrarea lui M. Gaster, Literatura populară română. Sunt abordate teme eminesciene fundamentale, precum „natura - supremul dascăl”, „antitezele sunt viața”, „pretexte cromatice”, „poetica dorului”. Un capitol, intitulat Culori și stiluri, abordează pentru prima oară în exegeza eminesciană aceste aspecte. De menționat, nu în ultimul rând, că anterior acestui studiu a apărut o ediție fundamentală, îngrijită de editorul D.
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
a descoperirii gazului Cyklon „B” ca instrument eficient pentru „soluția finală”. În Ringul (text care va fi rescris complet în ediția din 1968) un deținut își reîntâlnește torționarul, după terminarea războiului, sub chipul adversarului din cadrul unei gale de box: o antiteză explicită. Preferința pentru nuvela-fabulă nu se pierde în Lupta cu somnul (1968), dimpotrivă, se acutizează: în Vulturul pleșuv morala este că o pasăre ținută prea mult în colivie uită să zboare, în Acvariul, că perioada postbelică pune societatea pe baze
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
aceasta, naratorul recurge tacit la o tehnică testimonială formulată magistral de Beckett: “Ainsi de temps en temps je rappellerai mon existence actuelle dont celle que je conte ne peut donner qu’une faible idée”. Esteticul este aici lăsat În suspensie (antiteza) pentru a fi revelat În clipa reconversiei fantastice, suficient de clare pentru a lămuri cititorul că nu se mai află, formal, În fața autobiografiei Începute. Este revelația reapariției spațiului: În vreme ce citea, cititorul a ajuns dincolo. Acest salt Într-un spațiu ireal
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ales cea recentă, fiind vorba de moartea nevestei sale Lucienne, o femeie mai din p(t)opor care salva prin autenticitate ceea ce pierdea prin lipsa desăvârșită a instinctului social. Lucienne nu pigmentează Însă textul “conferinței” accidental, ea apare Întotdeauna, În antiteză sau ca o confirmare défense et illustration - al unui cod de bune maniere, ca actor principal al unor situații paradigmatice ale traseului retoric și etic pe care trebuie să-l parcurgă o conversație. Căci acesta este subiectul Conferinței, conversația, extrasă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lévinasian al ființei care nu există decît În fața chipului Celuilalt - La Communauté inavouable este un alt titlu blanchotian? și cred că, Într-adevăr, singurul punct de articulare a violentei dialectici hegeliene cu generozitatea augurală lévinasiană este tematica morții. Moartea ca antiteză la Hegel este la un moment dat echivalentă cu moartea ca ștergere și supunere a Ființei În fața Celuilalt. Aici cred că se joacă miza gîndirii lui Maurice Blanchot - aici, În Încercarea de a reconcilia poziții incomensurabile prin alăturarea unei fascinații
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conjugal și provoacă, indirect, moartea nevestei care pornise la drum să-l aducă acasă, salvîndu-l de el Însuși. La Christian Gailly temperatura, spuneam, urcă. Anii 1980 sînt lăsați În urmă. Aria de cuprindere a reprezentării este limitată la individul-caz, reapare antiteza Între nonconformismul incandescent dar sinucigaș și echilibrul fals al unei ordini uscate, letargice. SÎnt tematizate, În stil american, extremele, exaltate virtuțile și constatate limitele. Revin, așadar, limitele, revine o filosofie trăiristă, a vitalului panic, este afirmată ideea vieții trăite de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
română cu Brazde proaspete (1948). De aici încolo C. publică enorm, fără discernământ valoric, peste 50 de alte volume. Defavorabil s-au răsfrânt asupra scrierilor lui supunerea față de dogma ideologică, notația publicistică, exaltarea patetică, limbajul simplist și folosirea mecanică a antitezei. O anumită înnoire a liricii sale se înregistrează în anii ’60. Dorind să se elibereze de prolixitate, C. apelează la forma fixă a decastihului și la alte forme lirice de mici dimensiuni. SCRIERI: În razele vieții, Tiraspol, 1939; Brazde proaspete
CRUCENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286539_a_287868]
-
pentru că, anterior, a avut alt mod de adaptare la situație, pe care trebuie să-l uite și apoi să-și însușească noua variantă (Largo et al., 1986Ă. Afirmația face trimitere la doctrinele psihosociale occidentale, care postulează continuitatea ontogenezei personalității, în antiteză cu cele orientale, care o descriu ca pe un proces discontinuu, cu reveniri și întreruperi. Ele pot reflecta instabilitatea social-politică dar și convingeri de factură mistică, precum cele privitoare la reîncarnare. Din acest model derivă trei teorii evolutive personogenetice. Prima
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Constantin Călin, Țara ca bloc, „Monitorul de Bacău”, 2001, 25 iunie; Manuela Golea, „Simion liftnicul” - roman cu îngeri și moldoveni de Petru Cimpoeșu, „Ziua”, 2001, 27 iunie; Nicolae Bârna, Marea performanță („Povestea Marelui Brigand”), CC, 2001, 1-6; Nicolae Sava, Semnal, „Antiteze”, 2001, 4-6; Cornel Nistorescu, Roman cu îngeri și moldoveni, „Evenimentul zilei”, 2001, 7 iulie; Ștefan Agopian, Liftul român, „Academia Cațavencu”, 2001, 29; Dan C. Mihăilescu, România liftului blocat, „Ziarul de duminică”, 2001, 30; Nicoleta Sălcudeanu, „Mucinici” trași pe sârmă, VTRA
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
viziunii despre lumea sătenilor din satul pastoral Tilișca (Mărginimea Sibiului), prin aplicarea unui chestionar paremiologic în legătură cu orientările de valoare ale localnicilor. Chestionarul amintit (elaborat de profesorul Gheorghiță Geană, 1987/2000) este constituit din 42 de perechi de proverbe, puse în antiteză, astfel încât ele să poată oferi o caracterizare a „ethosului” (sistemul de valori) românesc tradițional. Am folosit acest chestionar ca o adaptare vernaculară (constând în locuțiuni cunoscute în aria etnografică a satului Tilișca) a schemei conceptuale propuse de Florence Kluckhohn (1967
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
apăsată, în special cele malefice. Imaginația autorului lucrează mult mai aprins în negativ, construind figuri schimonosite, deformate, grotești. Trăsăturile fizice se mută la nivel spiritual și definesc o menajerie diabolică, meschină, care are rolul bine determinat de a intra în antiteză cu puritatea (relativă, vom vedea la timpul cuvenit, dar permanent exhibată tezist) a Inorogului. Nu este loc pentru echivoc într-un astfel de joc duplicitar, în care mijloacele literare și cele retorice sunt puse în slujba unei mize politice. După
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
semn de emancipare a culturii române "de viziunea fatalistă din universul tragic al lui Miron Costin"22. Așa stând lucrurile, este previzibil faptul că personajul, ca întruchipare a perfecțiunii, devine monarhul ideal, simbol al echilibrului și al înțelepciunii, aflat în antiteză fățișă cu cel care a uzurpat tronul, Strutocamila, și cu cel care a pus la cale întreaga șaradă politică, tiranul Corb. Distanța dintre Monocheroleopardal, pe de o parte, și Strutocamilă și Corb, pe de alta, duce la acea năruire a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
păsări răpitoare: vulturul se hrănește cu stârvuri, în timp ce acvila nu. De aici, după cum vom vedea, și direcții simbolice diferite. Problema este că în limba română cele două specii distincte și, mai important încă, cele două simboluri care adesea intră în antiteză, suferă de un nefericit fenomen de sinonimie: pentru cercetătorul român, acvila și vulturul sunt același lucru. Or, dacă din perspectivă ornitologică lucrurile sunt simplu de clarificat, din perspectiva simbolică iau naștere confuzii mult mai grave. De pildă, toate dicționarele de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
viziune care desparte cele două ipostaze ale răpitoarei, cea bună și cea negativă, care se petrece sub semnul heraldicii: "Heraldica nobiliară a făcut din vultur, puternic dar laș, care se lasă ucis cu un băț uneori, când este prea obosit, antiteza Acvilei, nobilă în mod regal, energică și bravă. Este emblema lașității, a moravurilor rele și demnă de dispreț pentru toți oamenii nobili"9. Ei bine, risc să emit o ipoteză auxiliară, o intuiție de profan, fără pretenția de a o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rețelelor sociale. * * * Sarsailismul presupune aceleași forțe și energii care participă și la întemeierea literaturii într-o cultură emergentă. E o transcriere în oglindă a mitologiei geniale, ca negativul unei fotografii în care s-a schimbat polaritatea imaginii. În Echilibrul între antiteze Heliade Rădulescu formulează echivoc: "[...] aceștia sunt Sarsailii literaturii și științelor. Nimic nu știu, nimic n-au învățat și de toate zic că știu"32. Or, a ști tot fără a învăța nimic e una dintre reprezentările genialității. În insistența cu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să împiedice transferul de prerogative dinspre individ spre puterea politică, să blocheze mecanismul de reprezentare și unificare presupus de statul național. Altfel spus, să conserve cât de multă putere la nivelul existenței particulare a individului singular. Există în Echilibrul între antiteze un miniproiect de Constituție care ne arată modalitatea concretă de realizare a unei asemenea idei. În locul unui proces prin care voința individului e transferată prin alegeri spre un corp centralizat al guvernării, parlament sau monarh, Heliade Rădulescu imaginează un proces
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu de moșii, atestă capacitatea de a se inventa pe sine. Heliade Rădulescu suspectează această creație a unei noi elite, fără să militeze totuși pentru o adevărată aristocrație în litere, emanată de vechea clasă boierească. Cum subliniază în Echilibru între antiteze, autoironic de această dată, toți autorii români sunt într-un fel sau altul inventați: "De unde în fine evgheniși bieții Cogălniceni, Alecsandri, toți bieții în -eni și în -ești și mai vârtos bietul Heliade Rădulescu de la Obor, ca să se puie cineva
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
plural atrage atenția. Când e vorba de familii boierești formate din mai mulți membri cunoscuți, care poartă același nume, efectul e acceptabil. Prin forța realităților istorice, există Văcărești, Brâncoveni sau Cantemiri. De altfel, într-o secvență inflamată din Echilibrul între antiteze, îl găsim pe Heliade Rădulescu gata să ofere un soi de motivare implicită a pluralului onomastic deplângând ingratitudinea publică față de vechile famillii românești: ...țeara întreagă faceți cauză comună cu ciocoii vingători, dați de omorâți, să nu mai rămâie niciunul din
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
calitatea inegală a versurilor (Din poeziile lui Cesar Bolliac, prima culegere din textele scriitorului, apăruse în 1843). Heliade Rădulescu îi reproșase faptul că intensitatea emoției nu e menținută de-a lungul întregii creații și face chiar o apropiere, în gustul antitezelor romantice, cu imaginea deformatoare a unei oglinzi cu două fețe. Versurile lui Bolliac sunt inegale tot așa cum o față a oglinzii îți întoarce o imagine plăcută, cealaltă o imagine șocantă. Între cele două momente contrastante, poeziile nu provoacă niciun efect
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
1828), ediție îngrijită de Valeria Guțu Romalo, Eminescu, București, 1980. Heliade Rădulescu, I., Literatura. Critica, I, Tipografia Heliade și Asociații, București, 1860. Heliade Rădulescu, I., Opere, I, Versuri. Proză. Scrieri istorice și memorialistice, II, Istoria critică universală. Biblicele. Echilibru între antiteze, ediție îngrijită de Mircea Anghelescu, Univers Enciclopedic, București, 2002. Heliade Rădulescu, I., Pace sau însocire între averea nemișcătoare și între bani sau Casă de credit reciproc, Tipografia I. Heliade și Asociații, București, 1863. Heliade Rădulescu, I., Proces general între două
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]