2,449 matches
-
fapt universale, aplicabile oricărui domeniu investigat și oricărei situări disciplinare, altele sînt specifice tuturor disciplinelor socioumane (antropologice). În cele din urmă, trebuie să recunoaștem că este foarte dificil să vorbim despre metode exclusiv pedagogice. În plus, fiind unul dintre fenomenele antropologice complexe cele mai intens abordate, educația a fost și unul dintre primele domenii care s-au deschis abordărilor ce încercau să iasă din cadrul strict disciplinar și, să spunem, disciplinat, deschizîndu-se unor demersuri mai complexe și mai rafinate, precum cele abordate
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
lungul timpului, colaborarea a cunoscut mai multe nume, însă nu este vorba despre o simplă diversitate a etichetelor, ci și despre diferențe semnificative de abordare. Cele mai cunoscute perspective extradisciplinare sînt cele comune evoluțiilor din ultimele trei-patru decenii ale științelor antropologice alături de celelalte științe. 1.2.1. Plurisau multidisciplinaritatea Este tipul de demers științific în care mai multe discipline care își păstrează statutul propriu încearcă să abordeze educația (un eveniment, un fenomen sau un proces educativ) din mai multe puncte de
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
experimentală, de fapt, viziunea experimentalistă, fiind vorba despre mai mult decît despre o simplă metodă, a apărut în științele exacte și ale naturii încă din Renaștere, odată cu nașterea „spiritului științific modern” (Bachelard, 1938)1, și s-a dezvoltat în științele antropologice la sfîrșitul secolului al XIX-lea, mai ales sub impactul celebrei lucrări Introducere în studiul medicinei experimentale a lui Claude Bernard, cel care, de altfel, statuează „regulile metodei experimentale” în domeniul medicinei și, prin extensie, în aproape întreaga cercetare antropologică
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
antropologice la sfîrșitul secolului al XIX-lea, mai ales sub impactul celebrei lucrări Introducere în studiul medicinei experimentale a lui Claude Bernard, cel care, de altfel, statuează „regulile metodei experimentale” în domeniul medicinei și, prin extensie, în aproape întreaga cercetare antropologică. În termenii cei mai simpli, viziunea experimentală constă, în primul rînd, în introducerea sau suprimarea unuia sau a mai multor factori determinați, într-o situație precis definită, în vederea verificării și a măsurării efectelor acestei intervenții. De regulă, experimentul este discutat
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
schimbarea organizării procesului de învățămînt, a conținuturilor acestuia și sfîrșind cu modificarea strategiei educaționale sau a modului de lucru al profesorului. În acest caz, a interpreta presupune a găsi factorul care explică progresul. Pe scurt, a interpreta în domeniul științelor antropologice, deci și al celor educaționale, înseamnă a verifica, a organiza și a descifra sensurile faptelor acumulate prin cercetare pentru a verifica ipoteza propusă. Așa cum sublinia Ion Holban (1978), metoda interpretării este o metodă calitativă, care conduce la cunoașterea personalității, a
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
încă, dar se întrevede prin evoluția recentă a informaticii și ar putea deveni un sprijin decisiv pentru această metodă interpretativă. Iată o temă ce ar putea seduce pe cineva talentat în metodologie și cu suficiente informații nu doar în științele antropologice, ci și în logică, matematică și informatică! 1.Pentru cei tentați să o utilizeze, trimit la excelenta monografie a lui Robert Atkinson (2006), o lucrare foarte utilă nu doar pentru cei ce se ocupă de cercetarea educației, ci și pentru
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
și Paul Zarifopol între fragment și construcție, Albatros, București, 1982, mai ales p. 82-88. 15 Cf. studiul de referință a lui Paschalis M. Kitromilides, Balkan Mentality: History, Legend, Imagination, .tom 2, partea a Ii-a, 1996, pentru care "toate argumentele antropologice și psihosociale în favoarea unei mentalități balcanice recunoscute tind să devină metafizică socială dacă nu oferă răspunsuri convingătoare la întrebarea legată de specificul balcanic" (p. 168). Vezi și Măria Todorova, op. cit., p. 280-282. 16 Alexandru Duțu, Ideea de Europa..., ed. cit
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
pare să fie permisivă; acest lucru se constituie Într-un avantaj și un 10 dezavantaj, În același timp: avantaj, pentru că ÎȚi oferă posibilitatea de a aborda problema semnificării și a contextului dintr-o multitudine de perspective (lingvistică, pragmatică, semantică, filosofică, antropologică ș.a.) și dezavantaj, pentru că este cvasiiluzoriu să Încerci să faci trimitere la toți cei care și-au lăsat amprenta pe acest domeniu de studiu. În consecință, oricând poți fi găsit vinovat că nu ai abordat sau nu ai acordat suficientă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
trebuie să li se ofere copiilor posibilitatea de a lua cât mai multe decizii privind propria lor dezvoltare. Personalitatea poate fi abordată din direcții diferite, majoritatea teoriilor putând fi circumscrise următoarelor orientări (M. Golu, 1993): biologistă, experimentalistă, psihometrică, socio-culturală și antropologică. Majoritatea teoriilor personalității explică însă mai bine istoria persoanei decât evoluția sa viitoare. Pentru depășirea orientărilor care concep personalitatea ca o însumare de însușiri psihice (factori, trăsături), autorii români P. P. Neveanu și Tinca Crețu s-au orientat spre abordarea
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
emergența unei culturi plurale de tip hibrid în care se recunosc distinct elementele specifice ale fiecărei națiuni, religii sau civilizații, într-un spirit de ecumenism cultural. O versiune a conversaționalismului o constituie așa-zisa paradigmă a consumului creativ, de inspirație antropologică și care statuează creolizarea culturilor locale într-un întreg hibrid în condițiile în care comunitățile locale specifice valorifică oportunitățile oferite de piața globală într-o manieră proprie, astfel încât fiecare dintre aceste grupuri continuă să producă o expresie și o identitate
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
anulându-l. Cu pasajul analitic intitulat Rapprocher le lointain, Beyaert pune în relație fereastra cu dispozitivul proxemic al tabloului. Încrustarea scenei de grădină în spațiul interior, înțeleasă ca intruziune, este văzută ca suprapunere a îndepărtării peste distanța intimă. În termeni antropologici, proximitatea oferă o percepție polisenzorială, marcând o predilecție pentru tangențiere și pentru disponibilitatea tuturor simțurilor. În planul privirii însă distanța personală aduce în plus o acuitate inegalabilă. Beyaert notează și instabilitatea plajelor cromatice din tabloul intitulat La famille du peintre
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și ocrotită prin lege, între membrii acesteia existând numeroase drepturi și obligații. Din perspectivă psihologică, a defini familia înseamnă a vorbi despre relația psihologică care se stabilește între cei doi parteneri. În mijlocul familiei, prin intermediul căsătoriei soții se materializează ca personalități. Antropologic, familia este concepută ca o formă de comunitate umană. Membrii acesteia sunt legați prin locuirea în cadrul aceluiași teritoriu, prin sânge, căsătorie adopție. Din societatea tradițională până la societatea modernă familia a îndeplinit o serie de funcții pe care alte grupuri nu
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
întrebarea dacă omul poate fi liber se ivește odată cu constatarea că atât în natură cât și în societate, există o anumită necesitate. Ideea de necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat pe planuri distincte: ontologic, antropologic , moral și social-politic. Problematica complexă a personalități este analizată, din perspective proprii și cu metode specifice, de multe științe ale omului psihologia muncii, antropologia socio culturală, antropologia filosofică, filosofia care, împreună, au reliefat atributele fundamentale ale personalități: fondul psihic, libertatea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
fi liber se ivește odată cu constatarea că atât în natură cât și în societate, există o anumită necesitate. Ideea de necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat pe planuri distincte: ontologic, moral, social - politic și antropologic. În antichitate, politeismul antic, prima formă de manifestare a necesității este voința arbitrară a zeilor; existența umană este dominată de necesitate deoarece zeii, și nu oamenii , decid în cele din urmă asupra cursului ei. Prima diferențiere ce se impune este
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
prin încadrarea sa într-un tablou al naturii, filosoful german, dimpotrivă, încearcă să explice natura prin concepte împrumutate din filosofia omului. Soluția lui I. Kant a fost preluată, mai târziu de Arthur Schopenhauer care a pus la baza concepției sale antropologice, omul privit ca ființă dominată de afecte și de dorințe. Ideea de libertate este raportată la caracteristicile personalității umane, la esența și resursele specifice omului. Începând din secolul al XVIII-lea și mai ales în secolele următoare, se dezvoltă o
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
stat. Filosofia politică a subiectivității pleacă de la premisa determinării omului, de la o antropologie politică. Aceasta motivează necesitatea existenței statului ca garant al siguranței auto-prezervării, ca garant al conviețuirii pașnice, gradul de înzestrare a statului cu putere depinzând direct de principiile antropologice. Dacă Aristotel definise scopul statului ca fiind o viață bună pentru oameni, modernitatea vede ca țel al conviețuirii în forma organizată statală garantarea auto-prezervării individuale, garantarea păcii. Această garantare a păcii constituie elementul de bază care oferă legitimitate statului în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
rezultat obiectiv al acțiunii unor factori care determină și explică tot ceea ce se petrece în realitate. Ideea de necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat pe planuri distincte specifice ontologiei, moralei, sferei social-politice și celei antropologice. Prima diferențiere ce se impune este cea de interpretare religioasă a necesității și interpretarea sa naturalist-științifică sau raționalistă. III.1.1. Libertatea și liberul arbitru În antichitate , prima formă de manifestare a Necesității este voința arbitrară a zeilor: existența umană
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
corelație cu acceptarea necesității supranaturale. Acest gen de viziune se extinde și asupra fenomenelor naturale, condiționate de existența unor cauze care să determine anumite stări ale lucrurilor. Determinismul mecanicist este o astfel de condiționare. III.1.3. Libertatea ca problemă antropologică Antropologia filosofică transferă dezbaterea problemei libertății din sfera ontologiei generale în sfera ontologiei umanului, a concepțiilor despre natura și condiția specifică omului. Ideea de libertate nu mai este raportată la Necesitățile ontologice ci este raportată la caracteristicile personalității umane. Există
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
reținută de nimeni. Am optat pentru epoca modernă, pentru că în această perioadă sunt regăsite concepții și perspective diverse asupra problematicii libertății, care vin în întâmpinarea și fixarea cunoștințelor despre libertate. Despre Descartes pot afirma că este adeptul raportului libertate constrângeri antropologice, Leibniz afirmă în teoria sa problema libertății în antiteză cu constrângerile prefigurate de ontologie, Spinoza se exprimă având în vedere necesitatea supranaturală și condiționările impuse de aceasta, iar nu în ultimul rând Rousseau abordează această temă ținând cont de aspectul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
unei anume diversități în organizarea social-economică a epocii paleolitice și, cu siguranță, o evoluție variabilă a acesteia în timp. Faptul devine cu deosebire evident dacă se ține seama de criticile aduse, începând cu anii ’80 ai secolului trecut, de „revizionismul” antropologic (cf. Kusimba 2005; Stiles 1992) arhetipului vânătorului și culegătorului, și care au evidențiat tocmai eterogenitatea realităților sociale ce se ascund în spatele presupusului „sindrom”. Faptul este clar exprimat de numeroasele tipologii ale societăților de vânători-culegători apărute ulterior, în general, dar nu
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
indivizi, solicitând în același timp o „inteligență machivellică” (Byrne 1996), o toleranță față de prezența imediată a unor potențiali competitori și o abilitate de transmitere a stărilor mentale și intenționalității (Burkart et al. 2009) fără echivalent în lumea altor primate. Trăsăturile antropologice și capacitatea cerebrală documentată a primelor hominide lămuresc ușor preferința majorității paleoantropologilor către analogii extrase din primatologie, pentru imaginarea primelor societăți umane (Clark 1997; Foley & Lee 1996). Semnificativ, această opțiune amenință să sustragă din raza de acțiune a modelului etnografic
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
marcat de contradicții și antinomii, similare, cel puțin în plan formal, celor cu care ne confruntăm astăzi. Un element de natură structurală ce însoțește permanent analizele pertinente ale autoarei, conferind o notă în plus de originalitate lucrării, este decelarea sensului antropologic al metafizicii lui Descarets, reliefîndu-se latura pragmatică a unei filosofii puse în slujba omului.Se cuvine să menționăm și faptul că ne aflăm în fața unei lucrări scrisă într-un stil clar, cursiv, adecvat temelor și numeroaselor interogații ce însoțesc expunerea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
aceasta nu e decât influența tradițională a filosofiei de a repune în discuție ceea ce este admis în mod obișnuit. Îndoiala metodică nu vizează această tradiție, oricare ar fi noile adevăruri pe care ne permite să le descoperim. III.2.Implicații antropologice și finalitatea îndoielii cartesiene Linia originală a scrierilor metafizice ale lui Descartes este de departe trasată prin ținta pe care el a vizat-o consecvent, programat, însă, din păcate, marcată de suficiente alunecări, anume dorința și voința de a atinge
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sărăcește ființa umană prin aceea că o îndepărtează de latura ei interogativă. Această ipoteză, dar mai ales formularea pe care o întâlnim în Meditații, a generat discuții numeroase. Interpretările cele mai consistente și ilustrative pentru implicațiile metafizice, teologice și deopotrivă antropologice, aparțin lui F.Alquie și H.Gouhier. Într-un corect spirit cartesian, Gouhier apreciază că Geniul Rău este un artificiu, singurul ce permite o îndoială exhaustivă, un produs metodologic rezultat dintr-un exercițiu extrem al voinței, care dispare odată cu încetarea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
plăcere să înșele” se îndepărtează de ideea Dumnezeului bun, apropiindu-se de ideea acelui “geniu rău, pe cât de puternic pe atât de viclean și înșelător”) Am lăsat la sfârșit ipoteza visului generalizat și a nebuniei căci ea mustește de implicații antropologice și înrădăcinări deopotrivă în filosofia antică și în gîndirea medievală. Posibilitatea visului generalizat este evocată prima dată în Discurs și dezvoltată în Meditații de o manieră a cărei originalitate este incertă. De altfel Hobbes remarcă după lectura Meditației I-a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]