271,809 matches
-
mai poate azi, în epoca Internetului, să menținem programele școlare din secolul XIX sau din secolul XX. Un asemenea punct de vedere este parțial legitim. Peste tot au avut loc modificări ale programelor, peste tot au dispărut materii și au apărut altele noi. Nicăieri însă procesul n-a luat proporțiile pe care le au în vedere specialiștii Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului de la noi. Ba, mai mult: în țările civilizate responsabilii învățământului se preocupă să adapteze și să corecteze programele în funcție de
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
astfel poți afla că Traian Băsescu e servus cu Adrian Năstase, Corneliu Vadim Tudor e frate de cruce cu Laszlo Tökes, iar Verestoy Attila locuiește cu chirie (neplătită la zi) în Dămăroaia, la Silviu Brucan. Ba, în subsidiar, mai poate apărea și prietenul meu, psihologul Haralampy, cu interpretarea-minune conform căreia cele trei grațioase zeități ale justiției române - CSJ, CMA și LAC 2) -, au dat-o-n gât pe Discordia cu un măr de import de i-au ieșit ochii ca două
Circumstanță atenuantă – Canicula by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13630_a_14955]
-
de la celebrul proces D.H. Lawrence pentru Amantul doamnei Chatterley din sala Roxy. Totuși, la 1934, când în revista Vremea se publică fragmente din romanul Ambigen al lui Octav Șuluțiu, cartea va fi interzisă de Ministerul Instrucțiunii Publice și nu va apărea decât în 1935, însoțită de o postfață cu valoare de pledoarie pro domo - Paragraf pentru o eventuală istorie a gândirii românești - ce rediscuta raportul dintre moralitate și artă. Într-o epocă în care prin Lovinescu teza schopenhaueriană despre moralitatea artei
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
ale graiului regățean și cu unduirile înțelepte ale celui ardelean”. Poezia l-a prins în „mrejele” ei încă înainte de vîrsta de 10 ani, cînd așternea stihuri prin maculatoare și pe foi răzlețe. Debutul i se... multiplică. La 11 ani îi apare o poezie în „revista cursului inferior” a Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, iar în 1939-1940 publică în revista bucureșteană, cu titlul „ciudat”, Prepoem „un grupaj de poezii, proză, scurtă notă biografică și o prezentare bombastică a redacției”. Oscilantă ca orientare
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
o cale lungă”. Alexandru Lungu se regăsește integral abia după 1973, cînd emigrează în Occident, unde îi este dat a întîlni salutara „lumină a libertății”. Acum opera sa poetică își dobîndește plinătatea substanței, deplina puritate a timbrului, se „clasicizează”. Acum apare „Caietul de poezie și desen” Argo, „o împlinire suplimentară a datoriei pătimașe de a sluji Poeziei în general și celei românești în special”. Din aceste entretiens ale poetului Alexandru Lungu desprindem și o lecție de morală. Străin de compromisuri, consecvent
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
unde li se acordau toate drepturile unui condamnat politic, și veți obține dimensiunea colosală a relei credințe care-l animă pe Ion Iliescu în momentele mult prea îndelungatei sale cariere. N-a trecut nici un trimestru de când pe site-ul Guvernului apăreau afirmații șocante privitoare la participarea țării noastre la Holocaust. Pentru a scoate basma curată o așa-zisă istorie imaculată, o cohortă de exibiționiști cu pretenții de istorici și geografi au prezentat harta unei Românii de dimensiuni variabile, pentru a dovedi
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
a topicii ș.a., câteva din poemele lăsate la redacție. Adaug totodată mulțumiri pentru florile-soarelui aduse în dar, pentru aura lor de polen scuturat pe birou. Speranța că ne vom revedea, după externare, cu sănătate răsfoind și citind numerele de revistă apărute în răstimp și păstrate pentru autor. Solstițiu mi se pare impecabil: „În cele din urmă am cedat,/ am lăsat resemnarea să-și facă de cap,// Platanul va scurta mereu din priviri gazonul.// Câtă monotonie ar fi îmbrăcat lumea/ de nu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
pe mine de spaimă, o clipă cred că am închis ochii să nu mai văd, Doamne, îmi ziceam, atît de jos am cazut?” (p. 7). Intrarea în scenă a lui Popeye nu face decît să sporească semnele de întrebare. El apare ca un mare actor pe o scenă de teatru, cu un salut și o reverență adresate publicului: „Bună, dragilor! Vă mai amintiți de mine? Credeați că am murit atunci cînd m-au săltat caraliii ăia din Piața Universității? Nu știu
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
sec. XIX de către Ferdinand Hoesick și păstrată la Cracovia, la Muzeul Czartoryski. Fiecare manuscris avea o adnotare făcută de Hoesick. Din această colecție n-a mai rămas nici urmă azi la Cracovia. În schimb, scrisorile lui Chopin au început să apară la licitații după 1990. În 1998, un lot de cinci scrisori a fost vîndut la New York cu 238.000 de dolari. În primăvara aceasta, la Cracovia s-a vîndut o scrisoare a lui Chopin, adresată celui mai bun prieten al
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
000 de euro, iar proveniența ei rămîne un mister. Micul H. ilustrat Fiindcă în numărul trecut al revistei am avut un fragment din romanul Platforma de Michel Houellebecq, nu e lipsit de interes să aflăm că, la Editura Fayard, a apărut de curînd o carte consacrată acestui foarte cunoscut și controversat scriitor francez al anilor 2000: Houellebecq, en fait de Dominique Noguez. Recenzînd-o ironic sub titlul Le petit Houellebecq illustré, revista „Le Point” (care precis nu face parte din admiratorii nonconformistului
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
și care devine un răsfățat pe măsură ce faima lui crește. Cartea lui Noguez e considerată „o hagiografie stilată”, dar și foarte amuzantă. În imagine, Michel Houellebecq împreună cu cel mai bun prieten, cîinele său. Fericirea autentică Fiindcă au căutare, pe piața cărții apar nenumărate ghiduri de dezvoltare personală și autocunoaștere, scrise, pe înțelesul marelui public, de psihologi, educatori, terapeuți etc. (și la noi, de exemplu în seria „Humanitas practic”, au fost traduse multe titluri din această categorie). Martin E. P. Seligman, profesor la Universitatea
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
fost traduse multe titluri din această categorie). Martin E. P. Seligman, profesor la Universitatea Pennsylvania și fost președinte al Asociației psihologilor americani a propus, la sfîrșitul anului trecut, o nouă abordare terapeutică a suferințelor nevrotice, prin prisma psihologiei pozitive. Cartea lui apărută la Free Press, purtînd lungul titlu Authentic Happiness: Using the New Positive Psychology to Realize Your Potential for Lasting Fulfillment (literal - „Fericirea autentică: Folosirea noii psihologii pozitive pentru înțelegea potențialului dumneavoastră de împlinire durabilă”) este un best-seller mondial, fiind în
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
zece dolari, folosită mult de negustorii care navigau pe Mississippi, era scris în franceză cuvîntul dix... A relata povestea puternicului dolar înseamnă a povesti istoria SUA. Este ceea ce face, cu erudiție și umor, un englez, Jason Goodwin, în volumul Greenback, apărut la Ed. Hamish Hamilton. Luciditate și autoironie „Cu Manuel de Freitas, poezia portugheză revine la o grandoare pe care o pierduse de peste douăzeci de ani” - scrie cotidianul „Público” din Lisabona. Un compliment frumos pentru tînărul absolvent de Litere, care a
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
așteptînd diligența de șapte/ malaxoarele zilei rumegă/ iluziile celor rămași/ Iată cîmpia indiferentă/ netezindu-și grumazul” (Înainte de plecare). În cele din urmă poetul ajunge a cultiva o elegie pigmentată de o subțire deriziune, protocolară în dramatismul său ușor emfatic. Cuvintele apar ostentativ absorbite de gol, autorul urcă pe eșafod arborînd o ținută elegantă, existența e contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare („indiferență”) vădit jucată: „se face gol între
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
franceza, rusa și româna. La 17 ani a venit la București să audieze cursurile lui N. Iorga și s-a remarcat muncind enorm. Rodul acestei munci sînt miile de pagini de studii publicate: „Primele recunoașteri ale acestei abnegații încep să apară. I se conferă Medalia de aur a Institutului de istorie și heraldică al Franței, medalia de onoare «Vermeil» a Societății academice pariziene, «Arts - Sciences - Letters», Crucea Ligii republicane franceze a Binelui Public, cl. a III-a; în 1938, asociația «Hanu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
Sciences - Letters», Crucea Ligii republicane franceze a Binelui Public, cl. a III-a; în 1938, asociația «Hanu Ancuței», patronată de Mihail Sadoveanu, îl răsplătește cu un premiu pentru cercetări istorice. Și în presa străină (franceză, belgiană, elvețiană, austriacă, bulgară, cehă) apar consemnări elogioase despre activitatea lui Bezviconi”. Între timp editase, cu sacrificii, revista „Din trecutul nostru” (Chișinău, 1933-1939). Apreciat de profesorul Iorga, va fi chemat de acesta la Institutul pentru studiul istoriei universale și va deveni membru în societăți științifice străine
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
nu se înțelege dacă Mircea Gheorghe și-a publicat întîi articolul acolo, dacă a tradus sau rezumat un text din „The Atlantic Monthly” (și în acest caz, cine e autorul). Încă o enigmă. În orice caz, povestea romanului Madame Solario, apărut în 1956 la Londra fără numele autorului pe copertă, și diferitele ipoteze privind identitatea acestuia, rămasă pînă azi necunoscută, seamănă cu o proză borgesiană. Acțiunea romanului anonim e plasată la începutul secolului XX, într-o stațiune cosmopolită de vacanță din
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
privind identitatea acestuia, rămasă pînă azi necunoscută, seamănă cu o proză borgesiană. Acțiunea romanului anonim e plasată la începutul secolului XX, într-o stațiune cosmopolită de vacanță din Italia, unde se adună și petrece aristocrația europeană. În lumea aceasta închisă apar doi intruși misterioși, frate și soră, acceptați pentru farmecul lor și apoi respinși prin scandalul declanșat de revelarea relației lor incestuoase. Cartea a făcut o impresie extraordinară și prin subiectul șocant (o, ce vremuri!), și prin scriitura ce demasca mîna
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
scrisă de o anume Theodora Parish Huntington, care și-ar fi luat modele reale și ar fi vrut să-și protejeze prin anonimat respectabila familie. După decenii, enigma continuă să incite, dovadă că, în 1992, la editura franceză Metaillié a apărut o carte cu titlul Cine a scris „Madame Solario”? semnată de Nata Minor. Ipoteza ei este că anonimul misterios ar fi însuși... Winston Churchill, iar personajul titular al romanului ar semăna în multe privințe cu mama prim-ministrului englez, Lady
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
și puncte puncte de JURNALUL NAȚIONAL. N-o reproducem. Cunoscutul Bebe Ivanovici a acordat EVENIMENTULUI ZILEI un interviu pe această temă, declarîndu-se împotriva ghiulurilor și a lanțurilor, mai zicînd și că la el în filială nu permite decît femeilor să apară cu lanțuri la gît. N-a trecut însă prea mult timp de cînd Bebe Ivanovici iși acorda permisiunea de a purta o brățară grosuță, sub formă de lanț, dintr-un metal galben strălucitor care nu putea fi decît aur. Și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
și Poliția și Parchetul și partidul de guvernămînt. La noi singura consecință probabilă a acestei descrieri devastatoare e că cititorii Evenimentului s-or fi bucurat că Nistorescu le-a zis-o și “ăstora”. În rest, nimic. l Dintr-un reportaj apărut în CURENTUL aflăm că în România creșterea struților a ajuns o afacere în declin. Cum așa?! Crescătorii de struți au cerut subvenții de la stat, Ministerul Agriculturii le-a promis subvențiile cerute, iar Ministerul Finanțelor i-a refuzat sub motiv că
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
place gloria împăturită?”. Din clipa aceea nu s-a mai înțeles nimic: răspundere, durere, neodihnă, „poetul răstignit în piscul datoriei sale”. Pînă cînd congestionat și neoprindu-se din strigăt, Adrian Păunescu, a apăsat pe un buton. Angelica lui secretară a apărut, strunindu-și bine spaima, „ești martoră aici că doamna nu are voie să transcrie nimic din ce a înregistrat aici, decît contra sumei de un milion de dolari”. „Da”, șoptește liniștitor creatura rafaelită, dar nu-mi scoate, cum ar fi
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
de la Timișoara, l-a informat pe Adrian Păunescu, care a făcut ce trebuia. Și în documentele de Securitate se consemnează, de către informatori, felul în care Adrian Păunescu înțelege să-i ajute pe colegii la ananghie, chiar dacă și în revista lui apar cîteodată materiale „cu conținut politic necorespunzător”. Cum a făcut-o? Simplu. Afirmînd mereu, în toate împrejurările, în urechile informatorilor, dovadă că tocmai din raportul unui asemenea informator îmi cita ce spunea, și nu din memorie, că oamenii de cultură susțin
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Goncourt 1993), Les Identités meurtrières / Identitățile ucigașe (1998). Le Périple de Baldassare / Periplul lui Baldassare a obținut premiul Jacques Audiberti-Ville d’Antibes 2000. Fragmentul pe care vi-l propunem face parte din romanul Periplul lui Baldassare (a cărui traducere va apărea în curînd la Editura Polirom). Genovez din Levant și neguțător de cărți vechi și rarități, Baldassare Embriaco întocmește jurnalul unei călătorii în jurul Mediteranei, dar și mai departe, ajungînd pînă în Anglia, pe urmele unei cărți considerate a fi aducătoare de
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
ales la plural) mămică ( mămici). Abuzul stilistic a transformat cuvîntul într-un adevărat clișeu lexical. Diminutivul caracteristic limbajului familiar, mai exact celui copilăresc ( baby talk), ca tipică formă hipocoristică folosită de copii sau de adulți în adresarea către copii a apărut în cele mai variate contexte, inclusiv în discursul politic ( nediferențiat: deopotrivă în cel demagogic și în cel cinic). Trebuie să recunoaștem totuși că diminutivul mămică tinde într-adevăr în limba actuală către o specializare semantică. Desigur, aceasta nu e înregistrată
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]