2,718 matches
-
Pe pancartele purtate de valurile de mineri - despre care se spunea că ar fi fost, de fapt, securiști travestiți în salopete și pufoaice - scria: „Noi muncim, noi nu gândim”. În Piața Universității ieșiseră sute de pensionari - stăteau pe trotuare și aplaudau ciomăgeala aplicată studenților și intelectualilor. Curând au sosit la locul faptei și coloane de muncitori care urlau cât puteau: „Nu ne vindem țara!” și „Afară cu paraziții care n-au mâncat salam cu soia!” Țara fusese mântuită încă o dată. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
botez aduc noroc în viață. — Să ieșim afară la oaspeți că i-am lăsat singuri, a fost de părere Vasile. Când au ieșit în prag, toți au început să strige. — Trăiască nașa! Trăiască nașu’ și finii! Trăiască fina cea mică! Aplaudau și toți cei trei au fost luați la hora ce se-ncinsese în curte într-o veselie mare. S-ar mai fi gândit această familie de cele ce aveau să se-ntâmple, că bucuria le va fi întunecată? Nici pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a Teofanei. Pe atunci, când nu se cunoșteau manelele și când aspirația spre cultură era mai accentuată ca azi, muzica clasică se bucura de o mai mare apreciere. — Bravo! Teofana! — Ai cântat minunat! — Ai o voce foarte, foarte frumoasă, o aplaudau toți și-o complimentau, în timp ce lui Cezar îi venea s-o mănânce de drag. Mai cântă-ne ceva! A urmat cântecul țigănesc, în limba țigănească, însoțindu-l de gesturile adecvate. Părea acum o adevărată țigancă doar că-i lipsea acel
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Când au ajuns acasă, părinții adoptivi erau îngrijorați. Atât de mult a ținut concertul? — Nu! Am mai întârziat eu. — Ai cântat frumos ca și data trecută când am fost și noi? — Publicul a fost mulțumit, i-a plăcut, m-a aplaudat, m-a răsplătit cu flori. — Cine ți-a dat un așa buchet frumos? — Cine altul decât Cezar. — Este atent, te iubește. — Numai că eu l-am cam lăsat cu ochii în soare. N-o să vă vină să credeți, dar m-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Acum! Este ultima oară, când gloria lui Sammael, Khamael, Chamuel, Samiel, Sariel, Adramalech, Căpetenia a două milioane de spirite, Lordul Stângii Cerești, Biciul pedepselor și Sephirotul smulgător de suflete netrebnice, ca voi, vă mai arată milă și cruțare. Ultima...! Așa, așa, aplaudă Bursucul deconectat, cu o detașare fie sinceră, fie excepțional de bine jucată. Precum ziseseși și data trecută, dacă nu mă-nșel. Și data dinainte, și de mai înainte, și de răs-răs-mai-înainte. Merde! Nimeni nu te poate admira mai mult decât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cea mai mare seriozitate posibilă: Aș dori și eu nițică p...dă! La care, una dintre fetițe, mai oacheșă și mai spirtoasă decât celelalte, îmi și răspunde: Numai pe rețetă, domnule! Hă, hă, hă, hă, hăăă...! Comesenii se hlizesc instantaneu, aplaudă și beau, cu excepția lui Șobo și a Îngerului, care rămân aparent impasibili. Ia șezi tu potolit, tătele, îi dă Lili disprețuitore, la o parte, mâna Șobolanului, care o pipăia pofticios pe fesele statuare, profitând de lipsa tot mai accentuată de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o vază cum dansează. Miron zise surîzător: ― Îmi pare rău, frumoasă domnișoară, că n-am să te pot admira. Pe mine mă așteaptă la țară alt spectacol, mai puțin vesel, care nu suferă amânări. Dar las pe Grigoriță să te aplaude și din partea mea! Grigore n-a lipsit, firește, de la marea serbare, cum n-a lipsit nimeni din cei ce alcătuiau înalta societate. Era sala cea mai elegantă ce a pomenit vreodată Teatrul Național. Până și la galerie, la locurile numerotate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi democrat și într-adevăr iubitor de țărani, cum s-a lăudat în opoziție, ar putea acuma să decreteze și exproprierea moșiilor sau măcar s-o anunțe, iar ăștia de jos, cât sunt de îngroziți de răscoala țăranilor, ar aplauda cu frenezie, pe onoarea mea! ― Tu glumești, Nicule, replică reporterul Universului, dar să știi că așa este cum ai spus! Eu am vorbit cu mulți deputați și senatori care declară că ei primesc orice reforme, oricât de radicale, chiar exproprierea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ghemuit ca și pisica, apoi cu un ultim efort se târăște spre ea și o prinde. Face semn că a prins-o și o bagă sub vestonul de pompier, la sân. Cei care îl priveau, mulțimea curioasă începe să-l aplaude. Dar de unde se afla, îi vede pe toți ca pe niște pitici. Amuțește. Simte că stomacul i s-a întors pe dos. O amețeală îl cuprinde. Vrea să-și revină, respirând adânc, după care vrea să încerce coborârea, dar nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de cascadorie. Coarda este lăsată cu precizie până la Trafulică. Acesta, ținând pisica sub vestonul de pompier, prinde cârligul de la coardă și-l leagă de centura sa, iar pilotul, văzându-l agățat, îl ridică din turn, trăgându-l spre elicopter. Mulțimea aplaudă. Trafulică ține ochii închiși și-i tot numai o apă din cauza transpirației provocată de emoțiile prin care trece. Pilotul elicopterului îl lasă ușor în Piața Palatului, acolo unde cei strânși au făcut un cerc unde să aterizeze. Babuloi lasă restul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
reluă viața obișnuită. Mi-e greu să uit chipul său torturat zăcând cu fața în sus pe covorul de Buhara de la picioarele lăzii. Altădată, ruletistii care scăpau erau huiduiți, uneori și bătuți de acționarii disperați; acum însă, amicul meu era aplaudat ca o mare vedetă de cinema, corpul său cufundat în inconștiență era înconjurat cu venerație. Fete tinere se-nghesuiau spre el plângând isteric și erau fericite dacă îl puteau măcar atinge. Ruleta cu trei cartușe gresate în butoiaș se confundă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ilustrat, continuă Marina. Știm toți ce s-a petrecut la Buchenwald, chiar dacă nu știm, și nu vom ști niciodată, eroismul sau sfințenia anumitor victime. Dar cum o să arătați mijloacele prin care a fost cucerită libertatea interioară? Toți începură să aplaude, entuziasmați. Fericit, emoționat, cu obrajii îmbujorați, Ieronim se întoarse către ei: - Să-i spunem? exclamă. Nu, nu putem să-i spunem!... - Nu avem dreptul, vorbi, cu o senină gravitate, tânărul înalt și slab. Numele meu este Petru Petrovan, adăugă adre-sîndu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În fața țării. — Are toată lumea pe ce să stea? Foarte bine, acum, așezarea! ordonă răstit un locotenent. Caporalii bateriilor sînt răspunzători de ordinea soldaților pînă la Încheierea lucrărilor. În spatele lui se derulează deja imagini din Sala Palatului. O mulțime de oameni aplaudă În picioare de cîteva minute bune și o va mai face pentru alte cîteva minute bune, apoi În sală intră CÎrmaciul În persoană și se duce la tribuna din fața prezidiului, făcînd semne prietenoase cu mîinile. Stăm așezați, cu ciocurile căscate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai mic comentariu despre ceea ce se Întîmplă În televizor, despre discursul analfabet, plin de dezacorduri și de aproximări gramaticale hilare, despre minciunile absurde, despre Întreg spectacolul slugarnic oferit de aparatul de partid care a Înțesat sala cu marionete capabile să aplaude minute În șir atunci cînd li se cere. Bravo lor, bine că nu sîntem noi! Nici cea mai mică glumă, nici cea mai mică intenție de a sancționa În vreun fel Anomalia. Nimic. Pur și simplu televizorul nu există. ...uraaa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi corectată, dar cu un efort pe care nimeni și nimic nu ne Încurajează să-l facem. Trăim cu unica imagine a acestui personaj care e În stare să vorbească ore În șir lucruri absurde, În timp ce foarte mulți oameni Îl aplaudă ore În șir, speriați, Înnebuniți de foame, trăind Amenințarea. Ne-am născut direct În brațele lui, am crescut cu el deasupra capetelor și acum sîntem numai buni să-l slujim, pentru noi e un fenomen aproape cosmic, Statul, Partidul, Mama
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sau 10?), Îndesat cu răbdare, centimetru cu centimetru. Parcă sîntem figuranții din Mad Max, Într-o pauză de filmări. Nu-i de mirare că bolundeii lui Rică aruncă În noi cu coji de portocale de la etaj, fac ca toți dracii, aplaudă cu urechile - rîsul și aspectul nostru Îi stîrnesc. — Bă, potoliți-vă că vă bag În operație ! strigă Rică la ei. Am aflat cum se face, Încheie el, rîzÎnd. Dar noi rămînem jos să facem o ultimă ședință Înainte de alegeri. Grădinile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu toate că, asemenea umaniștilor, dar din rațiuni cu totul diferite, a condamnat celibatul și viața ascetică, a intrat totuși în contradicție cu umaniștii prin principiile lui de sacrificare a liberului arbitru și a raționalității credinței. Oricum, umaniștii s-au grăbit să aplaude senzaționalul său debut“. Emma înălță privirile. Nu-i plăcea să-l vadă pe Tom prostindu-se. Micul lui capriciu i se păru ca o profanare a unui mister. Îi spuse cu răceală: — Ar trebui să-i telefonezi mamei tale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fericire, într-o ritualizare a existenței prin învățare și prin suprapunerea experienței sportive individuale peste aceea colectivă. Numele campionilor virtuali sau foști campioni devine sacru prin participare la competiție, prin purtarea făcliei, a drapelului, prin îmbinarea dintre efort și spectatorii aplaudă viitorul campion al cărui nume va fi un ideal pentru viitoarele Olimpiade. Există nume proprii care desemnează atât ansamblul unei Olimpiade, (timpul) și elemente ale acestora (competiția), opoziția dintre timpul sacru și cel profan fiind sub aspect indicativ un nucleu
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
-l alcătuiesc sunt mult superioare curentului, evadarea din plutonul optzecist - care se proclamă drept purtătorul de stindard al acestei orientări - fiind sugerată chiar prin cuvintele autorului din însemnările În loc de prefață, în care afirmă că Nici un poet nu iubește și nu aplaudă canoanele, fie ele și postmoderniste. În spațiul cultural românesc actual, postmodernismul este o provocare, impactul său neputând fi eludat, în special când e vorba de poezie, nici de creatori, nici de public, fiindcă, în timp ce unii scriitori se proclamă, cu entuziasm
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
noianul de forme - imagini sau doar păreri, senzații - în care se materializează cotidianul, constituie profilul existenței pe care Victoria Milescu, pe de o parte, o contemplă, iar pe de altă parte, și o asumă, trădând o dorință irepresibilă (exprimată gerunzial: aplaudând viața) de a tezauriza totul, în gând și în cuvântul liric, într-o cursă nestăvilită, prin spațiul citadin al celui numit demult și amintit acum nostalgic-ironic Micul Paris, fundalul (vizibil ori doar presupus), în primul rând, al poemelor din volumul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au ținut poate sapa, plugul și condeiul dar,. . . și aici rog să se consemneze, se pare că și reprezentanții celorlalte fracțiuni au făcut bătături bâzâind alături de noi Sperând în reconciliere, PROPUN CA BÂZA Să INTRE îN PROGRAMA ȘCOLARĂ OBLIGATORIE ! Se aplaudă frenetic. Se fluieră puternic. Ca rîspuns la atenționarea prin fluier, pătrunde în sală, ritmic și pașnic, un grup de scutieri. După ce fac onoru la participanți, se retrag binevoitori dimpreună cu doi-trei gazetari care au proferat priviri la adresa acestei arme naționale
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
prietene furnicuțe. În așteptarea rezultatului concursului, toate furnicuțele erau nerăbdătoare să afle rezultatul. Furnica cea bătrână a anunțat în sfârșit marea câștigătoare: - „Pentru că a făcut multe eforturi și a ameliorat rezultatele, o declară pe Furnicuța Lenuța, câștigătoarea concursului”. Toată lumea a aplaudat, iar Furnicuța Lenuța era foarte mândră de ea. Furnica cea bătrână i-a dat și o diplomă, precum și următoarele sfaturi: „Rămâi întotdeauna o furnicuță muncitoare și conștiincioasă”. Furnicuța Lenuța a promis tuturor suratelor că dorește să-și păstreze prietenele pe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
se stăpânească... Alții, în schimb, așteaptă cu sufletul la gură achitarea. Din motive diferite, firește. Unii pentru a omorî încă. Alții pentru că s-au săturat de cât sânge a curs... Și, în sfârșit, o mulțime de gură-cască e gata să aplaude orice sentință, cu condiția ca ea să dea impresia că aparține celor mai puternici... Ceilalți, indiferenții sau cei scârbiți de atâta discuție în jurul eșafodului, au plecat. Pe ei nu-i mai interesează această dezbatere. Călăul stă deoparte și așteaptă. El
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tațiilor mă proiectează direct pe mormanul lui Iov. Până nu demult persiflam deprimismul și declinologia care domină la francezi, citând malițios chestia cu „Franța, second hand power“ și amuzându-mă sardonic de cum scrie Paris Match-ul despre „la faillite amăricaine“ în timp ce aplaudă în deplină inconștiență tangourile ruso-chineze. Pe urmă am înregistrat, tot mai agasat, catastrofismul eta lat în mass-media de pretutindeni: când nu e sperietoarea cu încălzirea globală, care va topi ghețarii și va îneca pla neta, hopa, vine baubaul cu 2012
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]