11,066 matches
-
a mamei sale, care îl sărutase, la plecare, în ianuarie trecut, era acum a unei bătrâne ridate, ca și cum anii s-ar fi concentrat în acele trei luni și ceva de despărțire. Atunci Octávio a înălțat capul și l-a văzut, aplecat peste amândoi, pe tatăl său, bătrânul Dom Gonçalo Cerdeira, care se sfârșise în ajunul Crăciunului aceluiași an. Parohul din Avinhăo, înainte chiar de a proceda la preliminariile înmormântării Ludovinei Corval, s-a întâlnit cu doctorul Octávio Cerdeira, i-a prezentat
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
obiect. Artistul plastic a îmbrăcat, într-un fel, haina actorului, dar a unuia care își joacă propriul său scenariu, își reproduce propriile idei și refuză proiectului său orice finalitate. El renunță la materialele sale consacrate, renunță la suporturile cunoscute, se apleacă spre realitatea imediată și intră voluntar în malaxorul ei. Orice obiect îi poate fi util, orice ma-te-rial poate fi recuperat, folosit provizoriu și apoi, ca în paleolitic, abandonat. Fără pînză, șevalet, piatră, penel sau daltă, el oferă un spectacol fără
Privirea și gestul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7277_a_8602]
-
Apă." A zis "apă" cum te gândești la apă când descoperi că trupul omenesc e aproape tot alcătuit din această sustanță, o apă abstractă, devenită corp solid. "Fetițo. Ești bine? Mă auzi?" Femeia planturoasă, cu părul vosit în roșu, se apleca acum ceva mai mult, ținând sticla în mână. Marina vedea fiecare rădăcină neagră din părul femeii, dar nimic n-o atingea; nici lichidul pe care i-l dădeau să-l bea, nici gustul metalic al sângelui în gingii, nici rădăcinile
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
asta." Brațele au ridicat-o în sus și pentru prima oară a simțit durerea. Tot trupul scurtcircuitat, apoi cedând, potolindu-se, ca setea. Nu-și putea mișca brațul stâng. "Ce-i chestia aia albă?" "Sunt coastele." Și când s-a aplecat a văzut pentru prima oară mărimea rănii; brațul nemișcat, rana deschisă cu o tăietură curată, îndepărtând pielea ca un văl, coastele. Trebuia să ajungă la fraza care avea s-o închidă, fraza gata să dispară: "Marina, taică-tu a murit
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
a-i ridica rangul doctrinar sînt tocmai La notion de dépense (Noțiunea de cheltuire) și La part maudite (Partea blestemată), ambele adunate în volumul apărut de curînd la Editura Art. În ele, Bataille vrea să facă figura unui autor sobru, aplecat spre esențele ultime ale societății. Rezultatul este o alcătuire hibridă care nu poate să nu te nedumerească, căci nu poți înțelege de ce Bataille mărturisește că i-au trebuit 18 ani ca să scrie cele 200 de pagini, cîte numără Partea blestemată
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
răsărit pe pulpe și piept și brațe fire negricioase ca / pe / o statuie de hârtie. / Mai beau, paharul se golește încetișor / cu mișcări răcoroase dragostea face semne din urmă, / tolănită / pe fânul cosit. Poate e oboseala / vocea înecată care îmi apleacă fruntea - mă poate / frânge?" Tot din perspectiva timpului este privit și Alexandru Mușina, poetul optzecist care a sprijinit mișcarea brașoveană "mașcriistă" (din care a făcut parte și Marius Oprea). Lui îi dedică un poem unde are, asemenea altor scriitori, ciudata
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
Atât de aspru siluită; și totuși, privighetoarea Umplea deșertul cu vocea-i neîntinată Și tot țipa, și lumea încă-i pe urmele-i uguit' în urechi scârnave. Și alte-ofilite frânturi de timp Erau descrise pe pereți; figuri holbate Se-ntindeau, aplecându-se, făcând camera închisă s-amuțească. Pași se târșeau pe scară. Sub lumina focului, sub perie, păru-i Răsfirat în vârfuri-nflăcărate Lucea-n cuvinte, apoi tăcea sălbatic. Mi-s nervii la pământ în seara asta. Da, la pământ. Rămâi
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
primele semne de alarmă și simptomele cancerului au ca rezultat depistarea tardivă și cele mai multe ori tratament neeficient. Chiar dacă un medic de familie poate întâlni în activitatea de o viață doar câteva cazuri de cancer la copii el trebuie să se aplece cu răbdare asupra simptomelor pe care acesta le prezintă", a mai spus medicul.
Cancerul este a doua cauză a mortalității infantile () [Corola-journal/Journalistic/71029_a_72354]
-
ienupăr. Eu m-am cam amețit și am început să-i povestesc subiectul scenariului Dormitorul trandafiriu. Frumusețea ei stranie și androgina avea ceva care ma extrăgea din caracteristică mea timiditate. îi povesteam subiectul și ea murmura întruna: - Minunat! Și se aplecă spre mine cu o privire vrăjita în ochi. îmi spuneam în sinea mea: "O s-o facă, o să se reîntoarcă la film!" După o oră, cănd terminasem să-i povestesc scenariul, continuă să repete: "Minunat!" Și după aceea a suspinat și
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
Cameră asta e asfixianta! S-a repezit la fereastra, smulgând, din mers, totul de pe ea, ca și cum ar fi vrut să se arunce pe geam, si a rămas timp de câteva minute acolo cu spatele la noi. Bătrână actrița de compoziție s-a aplecat cu gravitate spre mine și mi-a șoptit: - Nu trebuie să-i vorbești niciodată despre întoarcerea la film. De câte ori i se face aceasta sugestie, intră într-o criză. Cât de trist trebuie să fie pentru un artist să-și abandoneze
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
care i-a pus în valoare pectoralii intens lucrați la sală. El a mers pe aleile parcului în spatele Biancăi, s-a așezat la masă lângă fosta soție și a părut ușor crispat. La un moment dat, prezentatorul tv s-a aplecat să-i șoptească câteva vorbe la ureche Biancăi. Cei doi s-au amuzat, în timp ce roșcata îi arăta ceva în telefonul ei mobil. Au încheiat seara fără să se certe și au plecat separat de la restaurant, așa cum au și venit. De când
Victor Slav și Bianca, din nou împreună by Sorina Ceugea () [Corola-journal/Journalistic/71216_a_72541]
-
Țoiu De vorbă cu poetul Ion Gheorghe În poezie, Ion Gheorghe este Bărăganul. Poetul înaintează pe dedesubt către esența lui, scormonind printre rădăcinile trainic unite, privind chiorâș înfloririle de deasupra, menite să cadă și să reintre în circuit. El își apleacă mai lesne urechea de coaja seminței, gata să pleznească, în interiorul țărânii. Zgomotul spargerii ascunse pare turbure. Ca versul lui lung, legănat, căznit, cu mers obstinat de coropișniță... Acest preludiu, - bâiguit, - are tonul major al unei căutări grave, peste sunetele de
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
destul de romantice. "Stăteau pe o canapea, de aceeași parte a mesei, iar Milă se juca cu mâinile prin părul lui Ashton. Avea cotul așezat pe spatele lui și se juca cu părul lui și îi masă umerii. El s-a aplecat spre ea, i-a șoptit ceva și a sărutat-o pe obraz", a declarat o sursă, citată de de publicația UȘ Weekly.
Mila Kunis și Ashton Kutcher, surprinși în timp ce se sărutau by Sirbu Alexandra () [Corola-journal/Journalistic/73462_a_74787]
-
după nașterea tripleților. Bruneta este însă foarte mândră de noul ei bust. În urmă cu o lună de zile, Nicoleta mărturisea: "Sunt foarte fericită pentru că eu toată viața am fost obișnuită să am sânii sus. De fiecare dată când mă aplecam, sânii îmi ieșeau din sutien. Nu mai puteam de nervi, abia așteptam să fac operația".
Nicoleta Luciu, cu sfârcul pe afară la nuntă - FOTO () [Corola-journal/Journalistic/73679_a_75004]
-
rău, bă, nu te mai văicări. Îmi vine să vărs. ține: o sută de mii. Pentru-o palmă, cred că-i destul. Să-ți fie primit și ție, și lu' mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe masă, el și Rafael păreau să-i pândească pe ceilalți trei, răstigniți în scaune cu burțile răsfrânte peste brăcinarii șorturilor, relaxați, îmbuibați, mahmuri. Sobolul bătrân rupea anevoie: - Nu știu, Adriene, mă f... Pentru mine-i
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
elev, pe sub bancă. în jurul meu ceilalți participanți luau de zor notițe umplând multe pagini de caiet cu un scris grăbit, abia descifrabil, dar sârguincios. într-o astfel de zi am luat seama însă, cu oarecare surprindere, că omul de lângă mine, aplecat peste filele unui caiet de format mare, cu pagini albe, nu lua, de fapt, notițe ci rezolva, din memorie, lungi probleme de algebră. Era atât de adâncit, atât de captivat de jocul cifrelor, în dezlegările sale, încât devenise complet absent
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
fel sau altul, la altă scară, la alte tensiuni - , în cotidianul omenesc dintotdeauna. Astfel de ecouri -sacre ori profane - , marile motive ale culturii din care s-a construit judecata noastră despre Frumos și Bine, acel Kalogathon asupra căruia s-a aplecat dintre români regretatul Petru Comarnescu - nu sunt însă la Vladimir Zamfirescu, balast elitar, factor de semețire intelectuală ori moralizatoare; astfel de transparente trimiteri la alte trepte și racorduri ale umanului dintotdeauna, au vocația de a da relief durabil obișnuitului, de
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
îmi este arătată) se oprește în 1948. "Dar de ce?", îl întreb eu, mirat și nedumerit. Pentru că atunci au venit la putere comuniștii, așa că ar trebui să mă apuc să revizuiesc toate informațiile. E rândul altora să facă treaba asta". Se apleacă din nou asupra tăieturilor de ziar, iar eu mă întorc să-l mai privesc o dată, după ce aflu că omul ăsta, resemnat dar senin, are veritabila vârstă de 90 de ani. Ceva mai încolo, în aceeași sală, o doamnă trecută de
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
sînt numaidecît ale lui, ci ale valului din care face parte, tratate cu un bemol al tatonării, își desfășoară firele subțiri în acest volum elegant, cercetînd ordini astrale. În care planetele, schimbătoare sorți ale unei ordini de cînd lumea, întîlnesc, aplecați spre oameni, îngerii și sfinții.
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
dus într-un parc de distracții deschis recent în Băneasa, scrie wowbiz.ro. Bărbații și-au sucit gâtul după fosta amantă a lui Pițurcă care și-a expus silueta sexy și nu numai. La un moment dat, când s-a aplecat, un sân “obraznic” i-a ieșit din tricou.
Vica Blochina, cu sânul la vedere în public, de 1 Mai by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72380_a_73705]
-
înainte să-și vadă orașul năruit sub furia vandalilor. Augustin plînge și se roagă în singurătate voită, cu psalmii lui David fixați deasupra patului, recitindu-i necontenit." (p. 243) Ciprian Vălcan, un migălos și talentat exeget al operei cioraniene, se apleacă asupra influențelor pe care Pascal le-a exercitat asupra gîndirii lui Cioran. Autorul identifică la Pascal cinci teme pe care, ulterior, exegeții le-au găsit în opera cioraniană: 1) omul e incapabil de cunoaștere; 2) dominat de amor proriu, omul
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
Sus, pe DUMNEZEU,... dar... ...în momentul acela, un Fulger formidabil tăie catapeteasma cerului cu o descărcare electrică teribilă îmbrăcând totul într-o lumină violacee, și un tunet grozav ce-l făcu pe Onicron să-și strângă aripile și să-și aplece fruntea gata să atingă ceea ce mi se părea a fi un fel de pământ... Mesagerul încremenise. Și dacă și el, un guraliv și un haios, amuțise, însemna că era groasă. Că întrebarea mea, nu că nu ar fi fost la
Cu Omicron prin rai... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7248_a_8573]
-
la revedere și mulțumește-i lui Mircea, Andrei. Dar înainte să apuc să spun ceva, pădurarul cărunt (îmi dau seama acum că Mircea era cărunt) m-a strâns cu atâta forță că abia am mai putut să respir. S-a aplecat și m-a sărutat, iar eu i-am simțit barba gri înțepându-mi pielea. - Trenul va sosi în curând, a spus tata. Apoi a scos câteva bancnote din buzunar, dar Mircea le-a refuzat cu un mormăit ofensat. - Nu aștepta
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
Hopper, minunatele lor motociclete n-au reușit să mă fascineze în măsura în care mă hipnotiza acea piesă greoaie, înaltă, amenințătoare, a primei mele copilării. În garajul unde odihnea de obicei "Simpson"-ul, petreceam minute de evadare într-o suprarealitate construită pe loc, aplecat deasupra canistrelor cu benzină, inhalând aburii aproape materiali, ce ieșeau asemeni duhurilor orientale din vasul lui Aladdin. Totul a durat până într-o zi când stăpânul motocicletei și al garajului m-a "deconectat" de la sursa plăcerii, spunându-mi pe un
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
ușor mâna/ și-mi strecor degetele peste capotul ei/ ca un ortodox blajin/ peste hainele preoțești în timpul liturghiei.// apoi ore în șir nemișcat/ cu degetele astea la frunte.// de-acum gata, îmi spun, gata.// sunt tată.// și capul meu se apleacă deasupra acestei propoziții exact ca o oaie în dreptul unei cești de cafea." (pag. 62) I s-ar putea imputa lui Coman, cu rea voință, gradul de estompare a formulei poetice din acest volum. Catastrofele se consumă, alături de Mara, într-un
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]