2,797 matches
-
obscene îi făcea să se arunce în apă. Și, oricum, erau americani. Părintele paroh St John Froude nu avea timp de pierdut cu americanii. Ei simbolizau tot ceea ce el considera dezgustător în lumea modernă. Cuprins de un dezgust și mai aprig pentru prezent și de o nevoie urgentă de a trage un gât de whisky, preotul vâsli până acasă și acostă la capătul grădinii sale. în spatele lui, rămas în cabina navei de agrement, Gaskell încetă să mai strige. Preotul care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să fii. N-ai avut putere, curaj n-ai avut. Ai fi putut, ai dorit-o, recunoaște. Nu bănuiai câtă putere și cât curaj îți vor trebui în strâmtoarea asta. M-ai dorit, dar nu destul. Deși m-ai dorit aprig, adesea, copilărește. N-ai perseverat... Șampania, pulpițele dansatoarelor, glumele porcoase... zău așa, puteai deveni textierul cabaretului! Mătușile si domnișoarele te alintau, erai frumușel, zău așa. Flușturatic, isteț. Har? Har am doar eu, dar ai fi gasit artificiul care să simuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
crescută, trăiește o senzație de mânie care izbucnește când vrea ea și își are propriu-i ritm. Ca și revărsările Fluviului Galben, vine și se năpustește, spărgându-se în valuri uriașe. Violența sa modifică peisajul ființei ei. Mânia devine mai aprigă o dată cu vârsta. Se transformă într-o fiară captivă. Respiră și crește pe dedesubt, consumând-o. Prezența ei permanentă o face să se simtă lipsită de valoare. Dorința ei de a se lupta cu acest sentiment, de a dovedi că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a trimis la școala primară când aveam opt ani, dar voia să lucrez la fermă dis-de-dimineață și seara. Nu suporta să mă vadă lenevind. Țipa adesea: „Fă-te folositor!” Și azi îi mai aud vocea. Era un bărbat cu temperament aprig și ne bătea adesea pe mine și pe frații mei. În acest punct al povestirii, fata își inserează comentariile. Îl descrie pe tatăl ei. Zice că înțelege perfect cum trebuie să se fi simțit pe vremea când era un băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cuminte în mâna ei. Intermezzo informativ. O relatare a lui Ivan, care tocmai trecuse Dunărea cu Înălțimea Sa, Marele Komandir, și ar fi ajuns la Constantinopol dacă n-ar fi fost... „Frig strașnic, ca la noi, în Rusia. Ninsori, vânturi aprige. Smulgeau căciuli, fulare, care mai aveam și-așa ceva. Ba, unu’, sărmanu’, rămase și fără manta, că tocma’ să ușura la marginea drumului, când să porni vârtelnița. Noi mergeam tot înainte dimpreună cu Înălțimea Sa, care nu mai vedea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu schicu-n barbă! - Până una-alta, crește pălămida, pânea-lu-Dracu, de-ți dă cu schicu-n, hă-hă-hă, ochi! Ieși la plivit! - Păi da di ci să ies la pligit, domțători’, că buruianu-i iarba dracului: din ce-l zmulgi, din ce crește mai aprig... Am pligit eu, așa, mai pi la-nceputuri, dă, ca omu, adica după Reformă - da te pui cu buruianu’? ’L zmulg din fața ochilor, păn-să fac pasu, crește la loc, În urmă, mă bate pisti călcâie! Asta mi-i Crucea, domțători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu apă, alții cu rachiu. De fiecare dată când trece pe-acasă, Între o căutare și alta, ca să se spele, să se schimbe (și să deie cu parfum; apoi să nu mai deie; și iar să deie), mama Îl ceartă aprig pe Moș Iacob. Care, În loc să se ascundă la vederea mamei, Îi iese Înainte ca prostul și-i dă cu: - Da’ nu trebuia, doamnă, asta-i treabă de bărbați... Atunci s-o auzi pe mama ce-i mai zice! Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Tata mi-a șoșotit marea-veste-mare (nu mai eram singuri-singurei, În toată România!), Însă mi-a atras atenția să nu-i vorbesc mamei despre ruda noastră. Fiindcă prima lor Întâlnire - după treizeci de ani - imediat după bună-ziua se prefăcuse În ceartă aprigă, la care asistaseră, de-o parte, a doua soție a unchiului-văr, cu cei doi copii, pe de altă parte, tata - adică străinii... Era vorba de hectare, de avere, dar și de o anume palmă (nu de pământ) apoi de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ușa n-am Închis-o. Așa că am auzit cea mai lungă poezie de Înjurături; sau Înjurătură În versuri; mai degrabă: boscorodeală; și mai aproape: afuriseală - cu rimă și ritm. Un descântec de poloboc cu căpacul de sus Înghițit, ceva mai aprig rostit... Când butoiul-poloboc era Încheiat, adică și căpacul se afla la locul cuvenit - dar Încă ne-strâns, Moș Iacob: - Am scos-o la capăt, amândoi - de-amu s’ ne cinstim c-o țăharcă di titiun! Și de astă dată Îndeplineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
stabilită, și, mărșăluind impecabil către poarta principală, se urcă în jeep-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fost niciodată nicăieri? Oriunde, cât mai departe, poate că nici propria-i moarte nu l-ar mai ține-n loc, și nu doar creierii-i fierb. Îi fierb și mațele, și-i fierbe tot trupul în urdori usturate. Cât de aprigă o fi zăpușeala, peste noapte trebuie să te baricadezi cu ferestrele închise, că te căsăpesc țânțarii. Pastila aia de țânțari nu mai are nici un efect de trei-patru zile, de când tot o freci cu apă întorcând-o pe toate părțile. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
această dihonie prostească ar fi izgonită, dar timpul ne hărțuiește, ne silește să ne punem la mezat viitorul pe aceste clipe tulburi. La rândul său, simte pe față fuga unei lacrimi. Ar dori s-o ascundă, dar Djahane Îl Îmbrățișează aprig, și-a lipit chipul de al lui. Poți să-mi ascunzi scrierile, nu lacrimile tale. Vreau să le văd, să le ating, să le amestec cu ale mele, vreau să le privesc urmele pe obrajii mei, vreau să le păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
croești drum prin părțile Kashanului. Khayyam Își ascunde surpriza. A Înțeles, totuși, aluzia prea bine. Prenumele său este acela al celui de-al doilea succesor al Profetului, Califul Omar, urât de șiiți pentru faptul de a fi fost un rival aprig al părintelui lor fondator, Ali. Dacă, pentru moment, populația Persiei este, În mare majoritate, sunnită, șiismul are deja acolo câteva insulițe, mai ales În orașele-oaze Kom și Kashan, unde s-au perpetuat tradiții ciudate. În fiecare an, se celebrează, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scările, madam Istrate de la unu mă privește cruciș. Părinții ei cumpăraseră apartamentul de la tanti Mizi acum treizeci de ani, apoi le luaseră în îngrijire pe cele două bătrâne refugiate în apartamentul de la doi. Ziceau că, la cât de chițibușare și aprige sunt surorile, sigur pe una dintre ele o s-o lovească damblaua. Pe cea rămasă o s-o scoată ei din tranșee cumva. Între timp, părinții lui madam Istrate se curățaseră si nici ea nu se ținea prea bine. Neamul Istrate cărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
curs ne-am dus să-l abordăm în fața amfiteatrului. I-am pezentat-o pe Sabina, iar el i-a sărutat mâna galanton. Oricât de politicos s-ar fi arătat, era evident că nu-i păsa de părul negru inelat, de ochii aprigi și de fundul în formă de pară sau inimă al prietenei mele. I-am înmânat o scrisoare în franceză, în care îi făceam reproșuri fine și încercam să-l aduc pe calea cea bună. A băgat-o în buzunarul interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atac ce este susceptibil de a fi combătut, exclusiv prin mijloace și prin contra-măsuri echivalente. Pentru locul vostru de baștină, necazul se vădește a fi și mai mare, iminent, căci aici va să fie teatrul nemijlocit, al înfruntării celei mai aprige cu putință, dintre Brațul Credinței și Brațele Tenebrelor, tentacule ale Satanei și ale sfetnicilor săi oculți, care vor trebui, pe rând, tăiate, dezmembrate! Eșecul nu este o opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cumva, acrimonios? Arbitrar? Probabil că vorbim despre ceva mai dificil, comprehensiv, grăiește Fratele, argumentând imediat. Și iată din ce cauză: În Primul Testament, și în mozaism, în general, Dumnezeul Legii celei Vechi, al Torei, Dumnezeul evreilor este iute pedepsitor și aprig răzbunător, cu aceia care ignoră sau care nu păzesc poruncile, ca și directivele Sale. Altfel spus, se exprimă adesea, prea adesea, într-un mod categoric brutal, paradoxal și ultra-capricios. De exemplu, îl adoarme pe strămoșul nostru Adam, în ambulatoriu, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dar atâta știu bine: că de obicei dracul nu-i așa de negru cum spun cei fricoși. Câțiva țărani râseră, iar unul observă: ― Așa, așa... Să nu-i năpăstuiască degeaba pe bieții oameni, că-i păcat! Profitând de reaprinderea mai aprigă a discuției, Dragoș cu Herdelea își urmară calea cotind pe ulicioara dinspre Vaideei unde, aproape peste drum de conacul arendașului Buruiană, ședea popa Nicodim Grancea, într-o casă arătoasă, cu multe acareturi și o ogradă cât o grădină. Îl găsiră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se apropia în goana mare și găinile nici nu se sinchiseau. Desperată brusc că o să dea mașina peste ele, baba se repezi să treacă, să le ferească de primejdie. Nu apucă însă să ajungă decât până în mijlocul uliței. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țâșni pe lângă ea ca o săgeată, gata să intre în șanț ca să n-o calce. Țipete de femei izbucniră din mașină, iar de peste drum, glasul nevestei lui Vasile Zidaru: ― Nicule, unde ești, că te omoară mașina! Baba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
brațul lui vânjos cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de șopârlă se smulse din haină, lăsînd-o în mâinile lui, iar ea, goală, alergă în colțul dinspre sufragerie și se piti după speteaza unui fotoliu. Lucirea mată a trupului ei stârni mai aprig pornirea bărbatului. Zvârli haina ce-o ținuse în mâini parcă i-ar fi oferit-o să se îmbrace și se apropie de fotoliu cu brațele deschise ca la un joc de-a ascunselea. ― Nu te-apropia!... Ajutor!... Ce vrei să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după somn, nici nu văzu bine mulțimea de țărani ce năpădise curtea lărmăluind. Strigă la întîmplare: ― Da ce, măi băieți, din somn și în izmene mă luarăți? Cei de pe aproape, care-l auziră, izbucniră în râsete, ceilalți însă vociferau mai aprig. Atunci observă bătrânul pensionar că mulți au venit cu furci, cu topoare, cu sape, ca la o bătălie. Colonelul își păstrase din militărie curaj și îndrăzneală în fața primejdiei. Frică i-a fost de o eventuală ridicare a țăranilor numai din pricina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au dat de partea ciocoilor? Și încetul cu încetul satul fu cuprins de indignare și de mânie, în bătătura cârciumii se strânse repede o mulțime de oameni și femei. Toți vorbeau răstit și pe toate fețele era incrustată o desperare aprigă. Întrebările se ciocneau într-un vîrtej: ― De ce mai vine armata?... Să ne omoare pe noi?... Ce le-am făcut noi lor?... Câini suntem ori oameni, de nu ne lasă să trăim?... Nu ne-au asuprit destul boierii? Porneau răspunsuri de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să considerăm povestirile biblice drept relatări „istoriografice”, adică un raport exact al faptelor întâmplate. Trebuie să apărăm poziția obișnuită și să afirmăm „istoricitatea” fundamentală a povestirilor biblice sau să abandonăm unele poziții mai curând retrograde pentru a ne dedica criticii aprige a întregii „istorii biblice” care n-ar mai conține nimic sau aproape nimic „istoric”? După cum se știe, poziția justă evită extremele. Acest lucru este valabil și în exegeză. Nu folosește la nimic să facem polemică dacă nu am luat cunoștință
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Ponțiu Pilat, este Mesia lui Israel și Fiul lui Dumnezeu. Desigur, din perspectiva romană Isus este ceva mai mult decât un criminal executat. Nu era nicio onoare să mori în felul acesta. Dimpotrivă, era moartea rezervată sclavilor și celor mai aprigi răufăcători. Nu e de mirare că un vechi imn creștin în cinstea lui Cristos îl pune în legătură pe Isus cu sclavii: ... luând firea sclavului [...] s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și ceea ce ai fost odată, un om adevărat. De aceea, nu putem stabili clar ceea ce se petrece între droguri și familie pentru că nu este un lucru standard. O afirmație putem face și aceasta este următoarea: „drogurile ne sunt cei mai aprigi dușmani și nu trebuie să ne lăsăm influențați de nimeni pentru a le consuma, iar cel care a greșit și s-a lăsat pradă tentației are dreptul la încă o șansă din partea tuturor, și din partea familiei, și a prietenilor”. Familia
Călăuzeşte-i viata, modelează-i atitudinea. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Pichiu Mădălina – Ioana, Iftime Valentin () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1992]