1,871 matches
-
și finețea mișcării; - priza prea închisă sau prea deschisă limitează eficiența și progresul tehnic. Indicații metodice - priza paletei trebuie să rămână constantă la loviturile din dreapta ca și la cele din stânga, la atac ca și la apărare, la topspin etc; - degetul arătător trebuie să rămână în contact direct cu suprafața paletei pe toată lungimea lui; - mânerul paletei trebuie ținut cât mai natural, fără crispare. 3.4.2. Poziția de bază - imitarea poziției de bază cu flexarea puțin exagerată a genunchilor și cu
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
Crucea Ta o ai dat nouă.”; „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne și Sfântă învierea Ta o lăudăm și o mărim.” Cel dintâi semn al rugăciunii este semnul crucii. Sfânta Cruce se face astfel: trei degete ale mâinii drepte, cel mare, arătătorul și cel mijlociu, le împreunăm la un loc; vârfurile lor fiind unite, lipim inelarul și degetul mic de palmă. Cu degetele astfel împreunate, mai întâi ne atingem fruntea zicând „în numele Tatălui”, apoi pieptul, rostind „și al Fiului”, umărul drept - „și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prezentă, nu e nici absentă întru totul. Deschiderea e chiar această distanță a posibilului între prezență și absență, loc al semnificabilului ce se dezvăluie în propria învăluire de sine. Numai astfel strălucirea sa este lucrătoare, căci semnificarea nu e doar arătătoare a originarului, ci și creatoare a ceea ce prin el devine posibil. El nu poate fi scos din ascunderea pe care o deschide, dar luminează facerea însăși, creșterea prefigurată, face "să-nalțe tăcutele seve-n lumină 5". Astfel încât "rămâie, ah toate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abia ghicită se pierde/ scrisă în noapte fierbinte și calmă"; "un astru/ văzut - nevăzut, în albastru 12" călăuzește imposibila apariție a ceea ce totuși începe, se așază într-un început nevăzut. Stă chiar în natura diafanului să facă posibil - vizibil-invizibil - semnul arătător prin transparența lucrurilor, străbătător "în simplu albastru, în simplă lumină 13". Cu alte cuvinte, o distanță nevăzută care dă de văzut, în ascunsul străluminat, deschiderea lăuntrică a manifestării. Căci calea lactee abia ghicită, astrul incert nu strălucesc în cuvântul poemului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ea se ivește numai din ceea ce dispare și o face cu putință. De aceea "jertfa subt semnul înalt/ al curcubeului magic" se pune în lucrarea unui nou început. Suprasemnificarea sub care se așază nu e doar semn chemător, ci și arătător al perspectivei unei alte vederi. Fără să o realizeze cu adevărat, el instituie calea posibilei deschideri, tot așa cum ochiul "profetic deschis/ e singura veste prin neguri". Cufundarea în nevăzut, dispariția tuturor celor care - precum muntele Ararat - rămân "de-a pururi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
susține, în suspensia interioară a unui invizibil răsărit: "Atâta lumină îți taie vederea/ până când îți pui geana/ pe o rază de soare!.../ Dar are aceasta vreun înțeles?"10 Are vreun sens această imagine pe care lumina o profilează ca semn arătător al unui inaparent de nearătat? Pulsațiile fondului luminos se află într-un raport de inversă proporționalitate cu lumina exteriorității mundane, așa cum ni se înfățișează în poemul Înserare de toamnă 11. Declinul luminii înclină atât peisajul cuprins de umbrele înserării, cât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai poat fi închis, stă deschis în lumina imaginii. Sorin Mărculescu. Dubla intuiție și definirea prin precursorat Poate intuiția să înainteze până dincolo de începutul care se dă rostirii? Să cuprindă cu înțelegerea ei fulgerătoare donația inaparentă a unui neînceput, semnul arătător al semnificabilului care se pre-dă? Într-un studiu despre Dámaso Alonso, Sorin Mărculescu își mărturisește fără înconjur adeziunea pentru ceea ce el numește definirea prin precursorat. Cităm întregul pasaj, elocvent prin fervoarea pledoariei: "Să ne mulțumim a ne defini doar starea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care avem acces la o realitate ce ne este contemporană: un înainte care vine de departe, dar nu din spațiul nedefinibil al unei depărtări ori din adâncurile insondabile ale timpului. Este imemorialul pe care îl purtăm în noi, ca semn arătător al unui sălaș lăuntric, al părții neștiute din noi. Într-un fel suntem după ceea ce ne definește în miezul intimității noastre, dar nu suntem decât ca urmare a acestui semn care - abia el - ne anticipează, ne arată drumul către teritoriile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prezența de sine, ci sensul în care ceva este adus la prezență, calea pe care ceva vine și se prezintă, survine în întâmpinarea privirii. În esența ei, arătarea este adresare, desemnare și destinare, donație și semnificare. Semnul religios e întotdeauna arătător, adică purtător al unui mesaj de dincolo de el, și păstrător al unui sens transcendent. El e arătare a insondabilului, a infinitului incomprehensibil și nefigurabil. Dar în ceea ce se arată se revelează imaginea către care trimite 67. De aceea, radicalitatea și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arătat pentru a fi desființat, mărturisit pentru a fi devoalat 72. Dezapropriat de semnul autosemnificării, sufletul își pierde nu doar imaginea ci și vederea. El nu se mai vede pe sine, în sfera vizibilului în care se închide; e semnul arătător spre altul care îl deschide. Doar alteritatea infinitului îl arată deschis, asemănător nu cu ceea ce el este, ci cu ceea ce (încă) nu este. În lumina Non-Imaginii divine, sufletul se întunecă, iese din sine pentru a intra într-Altul. Altul în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înseamnă taur. Ai fi vrut să-i creezi o nouă deschidere, să lovești alături de muleta agitată de el, în plinul lui egocentric, unde se adăpostește printre borborigme dezlânate întunericul viscerelor. Înscenarea de rechizitoriu însoțită de-o scuturare avertizoare a degetului arătător produse, suspect de magic, două averse răcoroase de râsete, stoarse de unde, de neunde, pentru a împrospăta arena prăfuită și plină de urme vechi a prezentului. În lipsa grupului de turiști, în sală nu se mai găsea însă nimeni care să remarce
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
final se întretăie cu Ondine pe una din aleile ce duceau la plajă, apariția sa fu întâmpinată cu o bunăvoință nu lipsită de interes, așa cum gesturile vioaie de răspuns dădură clar la iveală. Cu șapte degete ridicate laolaltă și-apoi arătătorul dreptei bătând ușor încheietura mâinii stângi, el îi sugeră o întâlnire la ora șapte. Restaurantul L'Horizon aflat la doi pași fu desemnat și cu degetul arătător, și cu ochii, și cu o aruncătură a bărbiei înspre el. Indexul, mediul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de răspuns dădură clar la iveală. Cu șapte degete ridicate laolaltă și-apoi arătătorul dreptei bătând ușor încheietura mâinii stângi, el îi sugeră o întâlnire la ora șapte. Restaurantul L'Horizon aflat la doi pași fu desemnat și cu degetul arătător, și cu ochii, și cu o aruncătură a bărbiei înspre el. Indexul, mediul și inelarul răsfirate în chip de furculiță și duse de câteva ori la gură evocară cina, iar arătătorul plimbat repede între ei doi spulberă în decor, ca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aflat la doi pași fu desemnat și cu degetul arătător, și cu ochii, și cu o aruncătură a bărbiei înspre el. Indexul, mediul și inelarul răsfirate în chip de furculiță și duse de câteva ori la gură evocară cina, iar arătătorul plimbat repede între ei doi spulberă în decor, ca pe-un trecut gunoit împins sub preș, lipsa de substanță a cuvântului împreună. Ondine își dezveli iar dantura superbă într-un zâmbet generos și înclină aprobator din cap, după o ridicare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
singur deget într-un cerc aproape la fel de larg ca pătratul învelit cu bumbac apretat de dedesubt. Degetul mediu și inelarul întruchipau o pereche de picioare în alergare, policele susținea un șervețel roz înfășurat în jurul lor în chip de fustă, iar arătătorul sugera un băț ținut de alergătorul acefal. Ondine izbucni: Fetița cu cercul a lui Picasso!" și fața-i se lumină intens de bucuria recunoașterii. Tabloul o trăsese înăuntru: cu un picior în realitate și cu celalalt în fantezie, alerga după
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vedea. Brancardierii întârzie, le vine schimbul curând, n-au decât s-o preia următorii. Așteaptă multă vreme într-un curent care îi face să tremure. Ea își întinde brațul pe deasupra tăbliei patului. Conform înțelegerii dintre ei, când li se ating arătătoarele, contactul este restabilit. Versiune democratică și paritară a degetului lui Dumnezeu atingând, în Capela Sixtină, degetul lui Adam. De data asta, el nu-și întinde arătătorul și contactul nu se mai restabilește. O sufocă neliniștea. Ține-mă de mână! Ține
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
își întinde brațul pe deasupra tăbliei patului. Conform înțelegerii dintre ei, când li se ating arătătoarele, contactul este restabilit. Versiune democratică și paritară a degetului lui Dumnezeu atingând, în Capela Sixtină, degetul lui Adam. De data asta, el nu-și întinde arătătorul și contactul nu se mai restabilește. O sufocă neliniștea. Ține-mă de mână! Ține-mă de mână! El tot nu răspunde. Dar dacă îi este rău și nu poate să sune? Halate albe mișună în toate direcțiile, nimeni nu-i
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
repezi și sub o lună rătăcind prin ceață; au explorat zilele cenușii și nopțile albe; au fost înșfăcați laolaltă în spirala infinită a orașului. Într-o noapte, după o plimbare mai lungă decât de obicei, Arcadi se opri brusc, cu arătătorul în aer: "Auzi?" Îl întrebă din privire, dar chipul lui avea, în penumbră, stălucirea mată a unei oglinzi oarbe. "E el!", spuse Arcadi. "Cine?" "Țarul modernizator, reformatorul Rusiei barbare, Petru cel Mare!" "Stafia lui bântuie prin oraș?" "Atenție, e răzbunător
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îndoia că fusese bine inspirat când deschisese ostilitățile. Tot căutând o soluție de ieșire din impas, făcu semn ospătarului că li se terminase combustibilul. În vreme ce rotofeiul destupa o a doua sticlă, mulțumit că intelectualii "lui" se încălziseră, Arcadi își ridică arătătorul: trebuie s-o luăm altfel! Dacă voiau să discute serios, trebuia început cu începutul: pe ce bază aveau să angajeze negocierile pentru a regla un litigiu atât de complex omenește, pe ce bază teoretică? Trebuia, înainte de toate, elucidată această problemă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
el...dar ia-l! Ia-l pe ăsta și când voi avea un altul ți-l voi schimba!’’ Am aprobat printr-o mișcare verticală a capului, într-un fel intrigat de bonomia femeii. Am pătruns în cămăruța indicată cu degetul arătător, cameră care se găsește pe diagonală, de cealaltă parte a holului întunecat. Se întunecase de ceva vreme și afară. Numai haitele de câini se mai auzeau prin ferestrele negrebine închise, și numai din când în când, câte un bolnav sau
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
părinți, respectul față de tradiții, integrarea în viața socială. Vorbea avântat și reușea să însuflețească și să convingă. Cuceriți fiind de discursul său, noi, elevii, târziu am remarcat un tic al profesorului: din când în când mângâia marginea gulerului cămășii cu arătătorul mâinii drepte spunând „nu-i așa?” concomitent cu o ușoară mișcare a capului. Dorea în acest fel să sublinieze o pildă, o idee, pe care noi să ne-o însușim. Din punct de vedere administrativ era un foarte bun organizator
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
pictural al tăcutei tristeți scandinave nu pare evident în instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă. Dar și paloarea sau cearcănele, și epuizarea ori îndolierea s-au resorbit în privirea pierdută, în gestul mâinii drepte care își așază degetul arătător de-a lungul buzelor. Muțenie și absență, cum tăcut și rătăcit a murit în demență mentală. Conținutul acestei expresivități picturale se regăsește încă și mai pregnant în dezordinea puținelor manuscrise, pagini începute și neterminate, adnotări împrăștiate, în caligrafia nervoasă, contorsionată
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dimineața cu franțuji sau Dumnezeu știe ce lorzi englezi, he-he, să-mi spui tu mie Cuțu. — Ei, acum că v-ați făcut damblalele și ne-am mai poto- lit și flămânzeala... — Nu pleacă nimeni nicăieri, ridică foarte hotărât Pribeagu degetul arătător. Domnișorule Cristian ? Dar Cristi amuțise la vederea minunăției de fată. Și un sentiment de gelozie nemaiîntâlnit îi invadase tot trupul. De gelozie și neputință, știind că cele câteva hârtii și monede pierdute prin buzunare n-au cum să o miște
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar fi fost, ei bine, atacată, din moment ce fața de pernă era sfârtecată ca și cum ar fi fost înțepată în mod repetat, iar atunci când am pus, ezitant, mâna pe pernă, mi-am tras-o înapoi pentru că era udă. În acest moment - când arătătorul meu s-a retras năclăit - mi-am șters imediat mâna de blugi și m-am hotărât să cobor în birou și să mă închid acolo pentru tot restul nopții. Să le las pe Jayne și pe Marta să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai bine, dar... Facem și noi ce putem: adică nimic. Preafericirea Sa temperează cu un zâmbet această falsă modestie. Zâmbim amândoi. Ușa se deschide, secretarul particular intră în vârful picioarelor și-mi arată de la distanță ceasul lui, cu un deget arătător cordial-mustrător. În anticameră, trei deputați și un ambasador. Niște ziariști își instalează camera de filmat pe un trepied. Ministrul și-a anunțat vizita la ora prânzului. Chestiuni de rutină. Coborâți, parcă din nebăgare de seamă, de pe cine știe ce friză din Ninive
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]