1,902 matches
-
cu ochii. Părea stupefiat. Sau nu, nu părea, chiar era stupefiat. Încercă să articuleze câteva cuvinte, dar vorbele refuzară să abandoneze cavitatea bucală. Semăna cu un pește extras din lumea acvatică pentru a fi aruncat în tigaia încinsă. Ridică degetul arătător al mâinii drepte și împunse aerul în direcția sa. - Vă bateți joc de mine! Se ridică brusc de pe fotoliu și merse la fereastră pentru a privi pe la colțul perdelei. Se răsuci către el. - E un Land Rover negru peste drum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sunt deloc bolnav, atenție! -, nu ar trebui să existe. În consecință, nu voi da peste el în debara. Merse către debara, întredeschise ușa și aprinse lumina. Sau, mai bine zis, se strădui să aprindă lumina, fiindcă drumul parcurs de degetul arătător i se păru foarte lung, aproape nesfârșit, comutatorul opuse rezistență, inițial, încercă să facă față asediului, apoi capitulă... Câțiva metri pătrați, luminați de un bec chior, rafturi cu detergenți, uite și mopul Luciei, odată am vrut să-l rup pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
urmă se omoară fiindcă nu știe dacă să îi cheltuiască sau nu. - De-aia e un scriitor ratat, fiindcă visează geamantane cu bani. Ăștia care scriu visează numai bani, ascultă-mă pe mine, scumpete. De ce visează ei numai bani? (Degetul arătător al bărbatului se ridică în aer, seamănă acum cu un professor aflat în fața clasei, așteptând răspunsul la o întrebare foarte important). - Îți spun eu, drăguță, fiindcă nu-i pot obține sub nicio formă din propriul scris. Niște complexați. Pe bune
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spijini în timp ce mergeau către verandă. Ploaia îi lovea pe amândoi cu furie, iar greutatea bărbatului o făcu să icnească. După ce îl depuse în balansoar, alergă pe alee și își recuperă geanta. În spatele ei, legănându-se, scriitorul împunse aerul cu degetul arătător:Te-ai ascuns, Magicianule? Fricosule! Află de la mine că nu ești decât un sal... timbanc. Și mai află, nebunule, că sunt un iepure curajos începând din acest moment, n-am să-ți mai permit să mă tragi de urechi atunci când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-l încântaseră. Întoarse capul. Era curtea lui. În consecință, casa lui. Casa lui de scriitor care făcea echilibristică între real și imaginar, supervizat de un Magician cu intenții... bune? Rele? Privi cheia pe care o ținea între degetul mare și arătătorul de la mâna dreaptă, apoi o întinse ușurel către locul unde ar fi trebuit să se afle fanta aia ordinară. Nu era acolo. Plecase. Simți cum se enervează. Înțeleg să pierzi cheia, dar cum să te părăsească fantă de la yală? Te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spuneți că un astfel de șofer lipsit de cea mai elementară bunăcuviință ar trebui lăsat în pace? Nu, domnule, militez pentru o pedeapsă drastică. Și, dacă vreți să vă spun un secret, pedeapsa este pusă în aplicare chiar acum. Degetul arătător îndreptat în sus. O privire sugestivă îndreptată înspre cerul plumburiu, în timp ce umbrela este dată la o parte. Ochelarii cu ramă groasă revin apoi pe traiectoria anterioară, iar ochii cu sclipiri jucăușe îl fixează. Se priviră câteva secunde în ochi. Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Am închis”. Întoarse capul și îl văzu cum alerga din ce în ce mai repede, câștigând teren. Apoi simți cum este trasă de mână și se trezi într-un gang. Lângă ea, un bărbat înalt, impozant, cu un joben ciudat pe cap, duse degetul arătător la buze. - Nu țipa... După câteva secunde, Scriitorul trecu în viteză, ca și cum nu ar fi observat dispariția femeii. Lucia îi auzi vocea, un pic mai nervoasă, deja: - Lucia, te iubesc, te iubesc ca un nebun și te voi ajunge! Te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ea intrase și se așezase la masă), nu permitea privirii decât contactul cu lănțișorul de aur de care fusese agățat un medalion oarecare. Spatele femeii nu era gol, astfel încât niciun bărbat din încăpere nu-și putea plasa un virtual deget arătător între omoplați, pentru a coborî, apoi, încetul cu încetul, prelungind și amplificând satisfacția, înspre mijloc, către locul magic în care ar fi simțit nevoia să cuprindă între palme șoldurile fierbinți. Fuma. Trăgea cu voluptate din țigară, iar buzele pline (ruj
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
jurnale, luă pe tânărul Herdelea de mână ca pe un școlar și-l duse la o hartă a României bătută cu piuneze pe un perete. ― Vezi tu potcoava asta, puiule? îl dăscăli cu un glas de corepetitor experimentat, urmărind cu arătătorul sinuozitățile graniței. O vezi, vasăzică... Îți aduci aminte, acum vreo zece zile, când am vorbit noi despre tulburările țărănești, ce ți-am spus? Ei, am avut dreptate?... Iacă, d-aici au pornit, sus de tot, colțul dinspre Bucovina, cu jidanii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-o ia nimeni... Era un subiect pe care Petrache nu știa cum să-l ducă mai departe. Așa încât porni iar, cu Aurica pe urmele lui. Se opri în dreptul unui felinar. — Cu care ochi vezi mai bine ? întrebă, ridicându-și arătătorul în lumină. Ea ridică din umeri, apoi închise câte un ochi, uitându-se la deget. — Nu știu, zise. Da’ când închid ochii pe rând, degetul parcă se mișcă de la un ochi la altul... — Lucrurile nu sunt la fel când le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca lampa lui Aladin, adăugă. Frec moneda între degete și destinul vine. Eu gândesc ce vreau să-l întreb și el îmi răspunde. Numai că nu e întotdeauna cum vrea el. În felul ăsta trecem în rândul zeilor. Cosmina ridică arătătorul în semn de tăcere. Buzele bolnavului se mișcau, încercând să articuleze. Ținea ochii închiși, dar pupilele erau treze. Pantelimon se aplecă peste umărul ei. Nu-l întreba, șopti. El răspunde acum unor întrebări mai vechi. — Știai că are un văr
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de vârsta ta, câte puțin fiecăruia. Rupi, tot rupi din tine, până se termină. Pantelimon mai morfoli țigara între buze, o mirosi și o băgă, resemnat, în buzunarul de la piept. Rămase gânditor, cu ochii pe fereastră. — Vino, șopti Cosmina, cu arătătorul din nou ridicat. De data asta cu ochii întredeschiși, bolnavul se căznea să spună ceva. Chiar reuși, căci buzele nu doar se deschiseră, ci se și închiseră la loc, pe mutește, la sfârșitul cuvintelor. Cosmina se aplecă până când îi simți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
crezi ce e scris. Uneori mă gândesc că tataia are dreptate, că și oamenii sunt ca literele. Doar vocea îi trădează, uneori. Iacob îi puse degetul pe buze și vocea se retrase în unghere. Îi mângâie colțurile gurii, apoi coborî arătătorul, încet, spre gât, simți artera și apăsă ușor, până când pulsul ei îi răspunse. În locul unde sângele era atât de aproape, o mângâie de-a lungul gâtului arcuit, până la claviculă. Cosmina închise ochii, amețită de mângâierea aceea. Degetul coborî către piept
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Farmacistu’ din Germania. Să auzim ce mai zice. Și vezi c-am adus niște saci, pune-i bine. O să facă rost băieții de marfă, s-o ținem două-trei zile în magazie, până îi fac vânt. Trase o linie rapidă cu arătătorul de-a latul gâtului : Nicio vorbă, ai înțeles ? — De ce iei cartea cu tine ? — Citesc și eu, ce, n-am voie ? Și pe urmă să le arăt la băieți ce citește pocitania de cumnatu-meu, că doar mi-e un fel de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Avădanei, care nu înțelegea rostul hârtiei despăturite. Uită- te ! El citi cu oarecare greutate, silabisind. Literele erau mari, de tipar, menite să ascundă scrisul adevărat al autorului : Bă LEGIONARI ! CĂRAȚIVĂ UNDE VEDE-ȚI CU OCHI ! Uite, spuse Rada, lovind cu arătătorul în peticul de hârtie, ce făceau oamenii cumsecade atunci când nu vă primeau cu flori. Aruncau în noi cu pietre. — Erau oameni cumsecade, încercă bărbatul. — Doamna Gavrilescu, spuse Rada. Și cu bărbată-su. I-a văzut un băiat de vizavi, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te miri ce, pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră. Iadeș rămase cu gura căscată, privind în jur, după ajutor. — Să moară mama... șopti, pierdut. — Și tac-tu ! hotărî Bunelu și, brusc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră. Iadeș rămase cu gura căscată, privind în jur, după ajutor. — Să moară mama... șopti, pierdut. — Și tac-tu ! hotărî Bunelu și, brusc, pupilele îi căzură înapoi între pleoape, precum prunele- perechi câștigătoare la jocurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează doar din când în când, cum le vine vremea, în timp ce bărbaților le stă tot timpul gândul la regulat ? Privi triumfător spre ceilalți, dar nu-i răspunseră decât priviri nedumerite. Totul, continuă Maca, folosind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
păpușile lui. — Poți să-i pozezi o singură dată, dacă insistă. Nu pot exista două păpuși cu același nume. Când începi să produci în serie, nu mai faci păpuși. Faci niște roboți, la fel ca oamenii. Uite, vezi ? spuse, ridicând arătătorul. Ce-ți spuneam ? Tăcu o clipă, apoi adăugă, satisfăcut : Tăcerea asta nu exista înainte. Chiar și noaptea, când tăceau câinii și vântul, se auzea un murmur, ca o apă care curge. De la fabrici. Acum, de când fabricile s-au închis și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cântări pe rând. — Asta nu e bună, var întărit, îl topesc ploile. Nu trebuie să facem lucruri de mântuială. Să fie rezistente în timp, ca motoarele rusești. Maca îl întrebă cu mâinile cam despre ce e vorba. Omul își ridică arătătorul, deși urechilor clăpăuge, ca niște pâlnii de fonograf, liniștea nu părea să le prisosească. — ăsta e un ceas, spuse. Cel mai bun din lume. Dacă ești deștept, găsești în natură tot ce-ai nevoie, nu trebuie să cumperi. Lumea nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șoaptă, o mare taină. Așteptă ca Maca să se aplece cât să-și poată lipi buzele de urechea lui. — Cu fiecare lucru pe care-l cumperi, răcni, pun și mai tare laba pe tine ! Ei asta vor ! Maca își vârî arătătorul în ureche, scuturându-l, de parcă răcnetele ar fi rămas agățate acolo. — Care ei ? întrebă. Asta omul înțelese. Îi făcu iarăși semn să se apropie, pentru a-i șopti celălalt mare secret. Maca preferă să păstreze o oarecare distanță. Omul șopti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moartea ? — Tot ce nu vrei să ți se întâmple merită să fie afurisit. Afurisești și scapi... Popa bău și asta îl făcea să-și exprime tot mai greu nedumerirea. — Să schimbi, adică, rugăciunea cu afurisenia ? Socoti câteva clipe, arătând cu arătătorul spre variante imaginare. Ceea ce nu-l ajuta prea mult. — Vrei să-mi iei pâinea de la gură, fiule... mai spuse, înainte ca lupta brațelor și a pleoapelor cu gravitația să fie definitiv pierdută. Maca rândui paharele de o parte și de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și cine te vede te ține minte. Mai dai de vreo belea și mă chemi să te scot. Arătă spre cei care moțăiau, cu sticlele în brațe : Scoate-i pe ăștia doi la înviorare. Uriașul își frecă degetul mare de arătător, ca atunci când numeri banii. Au plătit înainte. Hai, du-te și proptește-i de gard... Namila îi înșfăcă la subsuori, ca pe două suluri de stofă, și, ferindu-i să nu-i dea cu capul de tocul de lemn al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eunuc care poartă o decorație albă la pălărie și are un grangur la piept. — Mă cheamă Orhideea. Șoptind, m-am dus la eunucul slab și m-am prezentat. Îmi este foarte sete și mă întrebam... — Ssst! Neliniștit, își apasă degetul arătător pe buze. — Cum te cheamă? Cum să mă adresez? continui eu. — An-te-hai. — Ei bine, An-te-hai, aș putea să beau niște apă, te rog? El scutură din cap: Nu pot să vorbesc. Te rog să nu-mi pui întrebări. M-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cum sunt întinsă pe pat, nu pot să-i zăresc chipul, ci doar umbra proiectată pe perdea de lumina lumânărilor. Mă holbez la mâna lui, care e dincoace de perdea. E așezată pe încheietura mâinii mele, pe care degetul său arătător și cel mijlociu o apasă ușor. Este o mână cu aspect delicat și cu degete uimitor de lungi, mirosind vag a leacuri din ierburi medicinale. Pentru că nici un bărbat nu are voie să vadă femeile din Orașul Interzis, medicul imperial își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]