15,564 matches
-
un portulan incomplet, cu Începutul unor rute trasate spre Apus. Știau că În vechea bibliotecă din Alexandria trebuiau să existe hărțile la care apelase Ptolemeu și că acele hârtii fuseseră luate de evreii fugari, atunci când orașul a fost distrus de arabi. Încetul cu Încetul, toate fragmentele acelor cunoștințe au fost strânse laolaltă. În anul Domnului 1294, o corabie a Ordinului a fost trimisă pentru a Încerca drumul trasat de geografii noștri. Ruta era calculată prin raportare la Venus. — Nestemata căzută de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de legi pe care voia să-l dăruiască lumii, el putea deveni nemuritor, asemenea zeilor. În cei doi ani petrecuți la Babilon, regele macedonean nu se ocupase, așadar, doar de punerea la punct a celor trei expediții premergătoare cuceririi coastei arabe. care i-ar fi asigurat dominația deplină În Golful Persic, cu planurile de dragare a canalelor metropolei alese ca reședință după revenirea de pe meleagurile Indului și de construire aici a unui port și a unei flote uriașe, alcătuită din o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trebuiau să stea acasă și să le arate direcția. Nu e de mirare astfel că, aproape simultan, puteai zări pe ulițe, în umbra zidurilor, cai iuți, mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de Cotnari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de Cotnari, moleșind astfel forța celor două Imperii, fapt de care războinicii comeseni nu-și vor da seama decât mai târziu, în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi. în vremea asta, afară, armăsarii arabi lăsați nesupravegheați, sătui de propriul lor pur-sânge, își maculau originea de clasă cu proletarele iepe răsăritene, dând naștere acelui soi ciudat de cal, calul-mulatru sau calul de povară, caracterizat prin uriașa sa forță de a trage înainte căruța istoriei. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru ziua nunții, era nevoită să ia locul unui războinic. Femeia ocupase dintotdeauna un rol de seamă în organizarea socială a tuaregilor, care nu avea nici o legătură cu tradiția de a se supune bărbatului răspândită în general printre celelalte femei arabe; părerea femeilor era luată în seamă, ele se bucurau de o mare libertate chiar și în problemele sexuale și niciodată nu-și acopereau chipul, spre deosebire de soții lor, care își scoteau vălul doar în intimitate. Fără a ajunge să trăiască într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să plecați. Pilotul se gândi o clipă, încuviință din cap, își luă casca și intră în mașină, dar imediat apăru din nou, ținând în mână un pistol pe care-l îndreptă spre capul lui Gacel Sayah. — Și acum ce spui, arab păduchios? exclamă. O să-mi dai apă sau nu? Ce dracu’ faci ? se îngrozi colegul său. Ai înnebunit? Lasă arma! Pe dracu’! răspunse înfuriat celălalt. Fără ea am rămâne de izbeliște în mijlocul deșertului. — Dar nu în felul ăsta! O să-i anunțăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
feluri. Nu și la tuaregi. Legea este lege și trebuie respectată. — Totuși, sharia spune că atunci când se comite o crimă, familia victimei poate să-l ierte pe vinovat în schimbul unei recompense în bani. Poate că tu... — Sharia este o lege arabă, nu tuaregă, îl întrerupse nomadul, vădit nemulțumit. Și în legătură cu problema despre care vorbim, nici măcar nu e o lege. Este un aranjament murdar inventat de cei bogați, care încearcă să evite pedeapsa pe care-o merită oferind bani. Dacă ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
limitele normalului, nu poți fi un vandal extremist. Pornind de la această idee, nu se poate prevedea ce va face sau ce nu face un fascist înarmat, violent, încrezut și care-i urăște pe cei pe care îi numește cu dispreț „arabi de căcat“. — Și de ce noi trebuie să suferim întotdeauna consecințele? De ce, din când în când, nu cade măgăreața pe altcineva, măcar așa, ca variație? — Pentru că, dragul meu, pentru asta suntem plătiți, și în atâția ani de când muncesc aici, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
iau pe băiat cu mine. — Începi să fii un negociator acceptabil. — Mă bucur să aud asta. Bănuiesc că ultimul lucru pe care și l-ar putea închipui niște mercenari, oricât de buni ar fi în meseria lor, e că un „arab păduchios“ care trăiește în mijlocul deșertului ar putea să aibă un binoclu cu raze din astea. — Bănuiești bine. Și bineînțeles că asta mi-ar da un avantaj considerabil dacă ar trebui să lupt... Desigur, însă te avertizez că și ei le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un gest spre Sam Muller și spuse sigur pe el: — Ar fi mai bine să încerce el. — De ce? — Pentru că acum avem nevoie de un bun negociator, care să știe să se tocmească. El e mai flexibil decât tine, iar pe arabi îi încântă să se tocmească. — Ăștia nu sunt arabi. Sunt tuaregi. Încă n-am învățat să-i deosebesc, deși cred că nu-i mare diferență. - Schimbându-și tonul, încercă să fie convingător: Ascultă-mă! - îi ceru. Lasă-l pe Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
el: — Ar fi mai bine să încerce el. — De ce? — Pentru că acum avem nevoie de un bun negociator, care să știe să se tocmească. El e mai flexibil decât tine, iar pe arabi îi încântă să se tocmească. — Ăștia nu sunt arabi. Sunt tuaregi. Încă n-am învățat să-i deosebesc, deși cred că nu-i mare diferență. - Schimbându-și tonul, încercă să fie convingător: Ascultă-mă! - îi ceru. Lasă-l pe Sam să meargă! Armeanul privi pe rând chipurile celor prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Dar îl iubesc. Mă inspiră. Aș vrea să schimbăm locurile - dacă s-ar putea, evident -, numai că banii tatălui meu nu ajung pentru asta. Sunt un dobitoc nețărmurit. Încet, înainte de a mă ridica din jilțul meu nubian, fredonez clasicul mod arab, poate sperând să-l impresionez pe Bogdan, poate sperând ca această clipă de neuitat să oprească în sfârșit timpul, așa cum îmi doresc de o viață, sau nici eu nu mai știu eu ce sperând. Mă ridic. Suntem față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Se auzi un zgomot năstrușnic, asemănător celui făcut de obiectivul unui aparat fotografic ieftin, automat. Din zona în care ar fi trebuit să se afle sexul lui Michael ieșea acum tot un sex, numai că mult mai ciudat, de tablă, arab. - Bă, oprește-te! urlă Teleferic, speriindu-se de moarte în clipa când realiză că tocmai i se adresase stăpânului său în limba necunoscută a oamenilor. Vrăjit de noutatea și forța gândului uman, încremeni pe loc, într-o grămăjoară informă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se masturbeze straniu, suflecându-și craniul. Cu sexul său indica direcții noi, spre o lume abia acum vizibilă, dar dorită de absolut toată lumea, cu clădiri și oameni ale căror zâmbete și forme erau expresia libertății totale. Un sex de tablă arab. Un con heterociclic, hesperidian, cu înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
totale. Un sex de tablă arab. Un con heterociclic, hesperidian, cu înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice doar în aparență, prin a căror deloc dificilă decriptare apoi ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice doar în aparență, prin a căror deloc dificilă decriptare apoi ar fi fost posibilă înțelegerea Luminii și refacerea Întregului. O amenințare aparentă la adresa vieții. Salvarea ei. Cuvintele arabe prinseră a mișca furtunos, modelând nisipul, schimbându-și semnificația la intervale neregulate, nu mai lungi de două secunde. Furtuna începu astfel, covârșitoare, înecând totul în particule minerale, în semne din alăturarea cărora ar fi rezultat o literatură nouă, veche, nebănuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
could possibly come up with and provide to him, you filthy human beings. Vulvae. Vulvae nascando der copilaes von stelae von gefraigebauer angesangebot pulae. Firio blenove destupando del magnificiare dembindice. Acestea erau cuvintele în care ajunseseră să se preschimbe semnele arabe, șerpuind și sâsâind ucigaș, în sunetele săbiilor lucitoare ale oștirilor astrale. Deodată, Michael Clossettino explodă într-un orgasm stelar, terifiant, puternic și intens, prelung, nimicitor, covârșitor, căcător, pentru a folosi epitetul cel mai potrivit pentru acest val uluitor de lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
culme. Pică de șase ori în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul i se deșurubă, stupid, înfigându-se în parchetul tembel. Nici o slovă arabă scrisă. Sfârșitul. Ceva mai încolo, statuia lui Bobby Teleferic rânjea la cer, mijindu-și ochii. Liniște deplină, adevărată, în care nimicul se și instală, degrabă, stăpân. Liniște. Definitiv. La aproape o oră după acest ultim incident, în ușa biroului domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu-i plăcuse mustața lui Abdulah, dar acesta, tânăr într-o oarecare măsură inteligent, pricepuse că în spatele refuzului ei se ascundeau cu totul și cu totul alte motivații. Abdulah bănuia că decizia avea la bază faptul că era pakistanez, sau arab, sau român, puțin mai conta. Din punctul ei de vedere era același lucru. Iar dacă la asta mai adăuga și faptul că de la oribilele atentate din metroul londonez nu trecuse prea multă vreme, Abdulah putea acum să-și facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Da, așa avea să facă, avea să le dea tuturor o lecție dintr-o postură pe care o ura de moarte și pe care refuzase s-o înțeleagă vreodată: slujba. Cu acest gând constructiv în cap, Abdulah își cumpără ediția arabă a ziarului Daily Mail și alese un anunț punând degetul la întâmplare, pentru că oricum nu îl mai interesa nimic. Se dovedi că era un post liber de Moș Crăciun la unul dintre marile magazine londoneze, lucru care pe Abdulah îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se întâmplă însă depăși cu mult imaginația lui Abdulah și deveni, de altfel, cauza care declanșă totul, inclusiv detonatorul din mâna lui Abdulah. Încet, parcă urmărind o imagine desprinsă dintr-un vis sau un film de groază, tânărul Moș Crăciun arab observă cum fata la care râvnise până nu demult îl sărută pe albul cel bălos și mătăhălos direct pe mustața acestuia, o bucată atât de uriașă de păr creț, încât Abdulah avu senzația că e o pătură. Discriminare! se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Crăciun nu-i venea să creadă. Cunoștea vocea asta, o cunoștea bine, dar nu știa de unde. De unde? De la rugăciuni? De la magazin? Până să se întoarcă, vocea îl mai interpelă o dată, ceva mai tare: - Abdulah! Se întoarse. Apăru un tip tânăr, arab ca și el, îmbrăcat numai în halat și costum de baie. Părea nervos. - Stai ușor, un’ te duci? - Cum adică unde mă duc? spuse Abdulah uimit, încercând din răsputeri să-și ascundă uimirea. Merg să-mi iau răsplata, așa cum mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
făcut de stomacul său înfometat. Inutil de spus că nici unul dintre așa-zișii săi prieteni, colegi și vecini de bloc nu îi împrumutară lui Abdulah, mai nou Irimescu, nici măcar o sută de mii de lei. Moment în care pe tânărul arab captiv într-o viață de român îl cuprinse o disperare vecină cu sinuciderea. În ziua aceea privi cu jind cuțitele mai multor magazine de tacâmuri, apoi câțiva cerșetori, cărora încercă să li se alăture din dorința de a produce ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vrând să moară. Ceva mai târziu, după ce imploră în neștire nenumărați oameni, Abdulah ajunse la piața Giulești, acolo unde se afla locul care pentru el reprezenta ultima speranță: una din cele mai mari și mai cunoscute moschei din București. - Dumneata, arab? zâmbi un îngrijitor al locului, privindu-i costumul zdrențuit de Moș Crăciun, pentru că Abdulah nu mai avea în momentul acela alte haine curate. Glumești, continuă acesta. - Vă rog, domnule, credeți-mă pe cuvânt! urlă Abdulah într-o arabă perfectă. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lui Abdulah. - Michael, se recomandă acesta. - Abdulah, recunoscu celălalt, simțind cum cerul se prăbușește peste el. Ă, Moș Abdulah. În clipele următoare, Abdulah petrecu cele mai frumoase clipe din viața lui. Definitiv cucerită de vorbele frumoase ale tânărului Moș Crăciun arab, frumoasa Lindsay acceptă invitația timidă a acestuia de a ieși împreună cu el în oraș săptămâna care urma, la film. Iar Abdulah, bineînțeles, mulțumi Providenței pentru șansa care îi fusese acordată. Șansa de a înțelege că unele civilizații pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]