1,723 matches
-
geopolitică a Balcanilor, fie ea democratică sau autocratică. Paul Georgescu trăise și el experiența tragicomediei românești despre care avea, probabil, cam aceeași opinie. Democrația occidentală Îi părea un joc infantil, găunos. Îi rezerva ironia, surâsul condescendent, critica scârbită. Nevoia de ardoare se poate converti nu doar În dialogul Între conu’ Leonida și consoartă; automistificarea nu scutește nici personaje de mare calibru intelectual, mai ales În gheara situațiilor extreme. Tensiunea socialistă Între idealul „conservat” și realitatea putridă Întreținea celor care nu renunțau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acest pelerin mereu nemulțumit al cunoașterii În „amintirile” din copilăria și adolescența sa sunt secvențe onirice și fragmente crude de viață cotidiană, mereu avide de sens și nemulțumite de sensul pe care, pentru o fracțiune, l-au captat. O perpetuă ardoare „nomadă”, de la o Întâmplare la alta, ceea ce Înseamnă de la o insatisfacție la alta, Într-o „irealitate” plină de toate capcanele, limitările și golurile realității Înseși. Blecher este un „ales” pentru suferință, dar este și un neînfrânt cavaler al căutării, refuzând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și emul, aparițiile lui Sábato pe străzile, În cafenelele și casele din Buenos Aires. Diavolul și iubirea, suferința, drastica pedagogie iezuită a „omului nou”, rătăcirea credinței, violența, sumarele somații stânga-dreapta, fanatismul, abulia, resemnarea, iluziile, Îndoielile, Încrederea. Rezistența, Înfruntarea, avertismentul Își intersectează ardoarea prin tragica asumare creatoare a destinului. Omul-artist, omul-creație apare ca martirul-reper al solitudinii neînfrânte, cel ce Își răscumpără vulnerabilitatea interogativă, ca semn de „coerență” cu sine și cu lumea. Scrutând Întunericul și Orbirea, refuzând amăgirile binevoitoare (față de lagărele de exterminare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Fundoianu 95 Post-scriptum 2004 97 Poezie și adevăr 101 Citate 111 Bănulescu la Berlin 118 Dialog epistolar 124 Documente vetuste 130 Corespondență Întreruptă 146 Negația NEGO 165 Vești de la Mircea Zaciu 174 O cafea cu Sorescu 196 Nobila inutilitate și ardoarea militantă 201 Artistul olandez 224 Ultima Întâlnire 232 Cum se face o potcoavă 237 Cu mâna stângă, cu mâna dreaptă 246 Lumea În două zile 257 M. Blecher - Între biografie și creație 260 Partea a doua Către Ernesto Sábato 287
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doritori de libertate, pe alții dornici de pacea isihastica, pace pe care aici nu o puteau avea, pe alții avizi să-și umple mintea cu ultimele descoperiri ale științei, pe alții care intrând de foarte tineri în temniță, vroiau cu ardoare să-și termine studiile și să-și câștige o poziție în societate. Ii apărea obsesiv întrebarea; am eu dreptul să le prelungesc la infinit starea lor momentană de proscriși, de ultimii „paria”, căci vorbele cu salvarea venită de la americani se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
poetul, folosind aceleași foneme, construiește enunțuri cu sensuri diferite: „În ce rumori, printre flaminge,/pe apă, soarele naval!/ Pe apă, soarele-n aval;/în cer, umori; printre flaminge,/același freamăt, însă, -rut/pe fața apelor (ard, oare?);/ pe fața apelor, ardoare./ Același freamăt, în sărut?” (VIII). Sunt căutate efecte eufonice rare, livrescul este deliberat, iar poemele au un caracter programat polemic. Caragialeta (1998; Premiul ASPRO pentru experiment) este un dialog peste timp cu opera marelui dramaturg, un fel de traducere într-
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
sentiment al realității”. Aprecierile sale asupra eposului versificat au contribuit la cunoașterea acestui compartiment, studiul circulând în publicațiile vremii. Astfel, după părerea sa Miorița este o creație profundă, „o capodoperă”, o mărturie a unei sensibilități profunde, iar în balade descoperă ardoarea, impetuozitatea sentimentelor, a pasiunii chiar. Descrierea pe care o face nunții pe care a văzut-o la Branul de Sus (Brașov) este de o remarcabilă minuție și culoare, dovedind o acuratețe a observației apropiată de cea a specialistului. Autoarea semnalează
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
care v-am spus această poveste./ Am iubit o superbă dacie crem pe care n-am văzut-o decât o dată.../ dar, ce să mai vorbim, acum am copii preșcolari/și tot ce a fost mi se pare un vis”) cu ardoarea centripetă a aluviunilor culturale de pe varii meridiane, pusă în actul rostirii simultan cu voința de autoproiecție nelimitată a eului. Multe poeme din Faruri, vitrine, fotografii (1980), debutul editorial al poetului (Premiul Uniunii Scriitorilor), tatuează organismul imaginativ cu stimulii realității, exaltă
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
formă accentuată a maniei persecuției și, într-un acces de gelozie, o ucide pe viitoarea lui soție, Anișoara. Nereușind să se sinucidă după omor, eroul alege oprobriul public, rușinea trecerii printr-un proces. Finalul este declamator: deși își dorește cu ardoare pedeapsa capitală, eroul așteaptă să joace, după detenție, rolul de pustnic dramatic. G. are și un volum de proză scurtă, Cafeneaua subiectelor (1980), unde unele schițe epice sunt reușite prin absurdul situațiilor prezentate sau prin surprinderea (fără comentarii) a imponderabilelor
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
filosofia tonică, a încrederii în viitor, tabloul prezentului, dominat de degradare și fals, prevestește prin virulență satirică Scrisorile eminesciene și atinge, pe alocuri, chiar dezgustul obosit al Glossei. Ecourile îndoielilor și temerilor „de-mbunătățiri rele”, proiectate asupra viitorului, dau o ardoare aparte dialogului (rămas deschis, suspendat) speranță-scepticism: „Ce bine va aduce o astfel de schimbare? / Și ce mai rău ar face o stea, un comet mare, / Care să arză globul ș-ai lui locuitori! / Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
poate împotrivi, doar el, unei invazii a ticăloșiei și a răului generalizat. Și atunci acceptă compromisul; în doze mici, dar îl acceptă. Nu mai are superbia de a renunța, de a muri pentru o idee, ci își dorește cu multă ardoare să fie un învingător și în această nouă și urâtă lume. Personaj pozitiv al cărții, superior tuturor celorlalte animale și păsări, Inorogul se mulțumește, în final, cu o conjuncturală jumătate de victorie. Același Gabriel Mihăilescu observă subtil acest lucru: "între
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
consacrate. E o alegere interesantă, Mahomet nefiind niciun arhetip al eroului național și, cu atât mai puțin, un exponent al "germanității". Exemplul ne arată că nu temele naționaliste sunt definitorii pentru trăirea cu sens a vieții, ci puterea angajamentului afectiv, ardoarea, capacitatea eroului de a-și pune întreaga existență în slujba unei idei. Mahomet e cel care a crezut mai mult decât adversarii săi: Închipuiți-vă că bunăoară unui Mahomet [...] i-a intrat în cap că, hotărât, el e una din
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poate deveni cu ușurință claustrare, prizonierat, conflict insolubil între identitate și alteritate. Dar ospitalitatea mai înseamnă, în toate timpurile, și un mod de a te pune în valoare, de a-ți asigura prestigiul și onoarea, o anumită imagine dorită cu ardoare. A nu avea oaspeții așteptați poate fi o rană gravă în narcisismul social, greu de reparat. De aceea un sistem de reguli și norme, diferite de la o epocă la alta, de la o civilizație la alta, guvernează actul de ospitalitate, încercând
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
celui mai mare dintre zei; rămânem astfel în clișeul burlesc deja uzat în epoca rococo (la Swift, Hagedorn sau Holty). Dar toate acestea ne amintesc că ospitalitatea are legătură cu erotica și că, în ocurență, ritualul de găzduire trezește vechi ardori, apropiindu-i și mai mult pe soți, precum în mica fantezie mitologică a polonezului Maryan Gawalewicz, Philemon i Baucis (1897), în care Filemon și Baucis și-au pus dorința de a trăi din nou o zi de tinerețe înainte de a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Jurnal, 6 ianuarie 1912): "Știți, eu vorbesc mai multe limbi, dar în idiș". Să fii oaspetele unei limbi înseamnă să accepți o sedentarizare, să-ți găsești locul tău, să locuiești un spațiu pe care eroii lui Kafka îl poftesc cu ardoare dar a cărui apropriere rămâne precară, dificilă și finalmente mai angoasantă (o vedem foarte bine, de exemplu, în Vizuina) decât rătăcirea însăși. În Un vechi pergament eroul sedentar evocă fascinat și terorizat pe cei se culcă sub cerul liber "fiindcă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ști dacă limbajul nu este pur și simplu refulatul tăcerii. Înțelegem în acest caz plăcerea, bucuria scrisului; Kafka, contrar unor critici care văd în el un sceptic al limbajului 636, departe de a-l respinge, se scufundă în el cu ardoare, fiindcă doar în el se găsește un adevăr/bucurie. Dacă muzica atestă adevărul corpului, ca liniște, negativitate, dacă Rauschen-ul amintește fricțiunea corpului și a limbii 637, ea nu încetează să trimită la liniște, la experiența liniștii ca muzică. "Ist es
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
urmă îl vom străbate? Poate că toate acestea vor face din noi oameni și în alte vremuri vom ști să prețuim binele”; „De ce mai trăim”; „Sunt zile în care aș dori să mor, în care-mi doresc moartea cu o ardoare așa cum altădată doream să studiez medicina. Sunt zile în care doresc să ajung să văd sfârșitul acestui război, să trăiesc zile frumoase ca altădată. Dar moartea e mai bună, e liniște și pace, fără lacrimi”... Iată cum moartea poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu putea să bănuiască faptul că, asemeni altor intelectuali apuseni de stânga, oferea un model metodologic și conceptual cât se poate de util deconstrucției a însuși sistemului social-politic comunist. Ce altceva decât capital economic, cultural și simbolic își doreau cu ardoare elitele intelectuale conjuncturale imediat după instaurarea comunismului? Ce altceva decât menținerea sau câștigarea unui statut social privilegiat i-a determinat să-și însușească limbajul de lemn, conștienți de puterea simbolică a acestuia? Ce altceva decât nevoia de legitimare i-a
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
culturii pământului"102. Caracteristici ale economiei monetare sau financiare sunt următoarele:,,punctul de plecare al economiei financiare romane a fost bineînțeles împrumutul de bani; și poate nici o ramură a industriei comerciale n-a fost cultivată de către romani cu mai multă ardoare decât cea a cămătarului profesionist 103 și cea a financiarului sau bancherului 104. Trăsăturile caracteristice ale unei economii financiare dezvoltate, ca înlocuirea în marile afaceri pecuniare a capitaliștilor individuali cu bancherul intermediar care recepționează și efectuează plăți pentru clienții săi
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
mereu din sângele vostru Ce bâlbâie în noaptea pământului încercând să distrugă împărăția de metal Pentru a îndepărta rugina de pe timp. V Deșteaptă-te văduvă scăldată-n lacrimi Din vremuri apuse pe vecie Aud cum nechează în tine Vechea-mi ardoare Iapă de montă mândră și nărăvașă Pe care nici un Cal Troian nu a putut-o seduce Ploaie deasă de muselină Ce-mi absoarbe precum un giulgiu rușinea Oază nobilă De stranii polenuri fecundată Noapte pregătită să zămislească ziua în care
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
sociabili sînt și cei mai conștienți de slăbiciunea lor, în timp ce oamenii siguri pe ei sînt precum niște roboți opaci ce trec pe lîngă tine cu o nepăsare totală. Și atunci, a fi cu adevărat vulnerabil înseamnă a privi lumea cu ardoarea celui care știe că totul se poate prăbuși oricînd. Cu alte cuvinte, omul vulnerabil e cel care a aflat pe propria piele că, în viață, sînt clipe cînd totul depinde de un fir de păr. Nivelurile de existență ale vieții
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
și paradoxal, pornit din strălucitorul paradox călinescian, este, de fapt, o obligație de lectură pe care o impune artistul însuși. Stăpîn peste o lume diversă și profundă, peste o umanitate eretică și suferindă, care trebuie iubită și certată cu aceeași ardoare, Jiquidi este mai mult decît un simplu umorist. Asta dacă nu cumva chiar umorul poate fi înțeles ca un act de clemență și devoțiune. Epică și anagogie Spirit răzvrătit și copil legitim al unei istorii răzvrătite, însetat de experiențe culturale
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
Și alerg, dar mă opresc/ Stau și totuși mă gândesc..." ( Elena-Daniela Sivriu, Târgoviște) * Ce e lumea, ce este geniul? Pentru a le defini, adolescentul sensibil ce n-ar putea respira fără să se gândească la ele, strânge în sine cu ardoare imagini, elemente, peisagii și stări fragile sortite pieirii, dar care, o clipă, căci atât durează iluzia de a se fi decis la un singur răspuns, trăiește ca un învingător. Apoi totul se rarefiază iar, pe pagina de jurnal neîncăpătoare apar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
și slujba fratelui I. Țon la noi, hadeți să-l ascultăm: „Am participat în țară la mai multe conferințe ale pastorului Iosif Țon și am fost plăcut surprins să-l reîntâlnesc după zeci de ani cu aceeași vigoare și aceeași ardoare, cu o vorbire și mai limpede și clară, foarte apropiată omului de rând, un vocabular care merge și la academie și îi este accesibil și cetățeanului simplu. Chiar m-a frapat faptul că poate în cuvinte simple și accesibile să
IOSIF ŢON LA BISERICA ROMÂNǍ DIN BRUXELLES (2) de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/349701_a_351030]
-
deja cadranul sondajelor de opinie o vertiginoasa cădere a "democraților", în care ne-am investit toate nădejdile? Sînt convins că ea nu e fără legătură cu izgonirea postideologică a intelighenției ce i-a susținut cu o convingere și cu o ardoare pur idealiste... Dar să revenim la creația poetica a lui Dorin Tudoran. Normal, ea face corp comun cu personalitatea fugoasa a disidentului, care însă, după cum remarcă Ion Bogdan Lefter, în prefață volumului bilingv, Viitorul facultativ/ Opțional future, "ocolește capcană demascărilor
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]