2,292 matches
-
Ei respingeau evoluția speciilor deoarece aceasta implică existența a numeroase forme de tranziție între categoriile sistematicii. Caracterele comune, cele care delimitează un grup într-o taxonomie, erau atribuite nu descendenței din strămoși comuni, ci unui plan preexistent reprezentat de către un arhetip. Indivizii care aparțin unui asemenea grup vor produce în mod constant urmași care au aceleași caracteristici. Această viziune se armonizează bine cu creaționismul, chiar dacă esențialismul nu implică creaționismul. Reprezentarea Creației lumii drept o activitate a inteligenței supreme care se orientează
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care aparțin unui asemenea grup vor produce în mod constant urmași care au aceleași caracteristici. Această viziune se armonizează bine cu creaționismul, chiar dacă esențialismul nu implică creaționismul. Reprezentarea Creației lumii drept o activitate a inteligenței supreme care se orientează după arhetipuri, după tipuri ideale, este o reprezentare extrem de familiară. Există bune motive pentru a presupune că esențialismul a constituit una din barierele cele mai înalte de care s-au izbit încercările naturaliștilor din epoca lui Darwin de a depăși creaționismul și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
comune ființelor vii pe care le desemnează aceste categorii este, din anumite puncte de vedere, semnificativ și important. Speciile nu erau însă pentru el realități substanțiale în sensul că membrii unei specii nu reprezintă simple reproduceri ale unuia și aceluiași arhetip, ci populații în continuă schimbare, formate din indivizi care se deosebesc din multe puncte de vedere unii de alții. De aici nu rezultă totuși că pentru Darwin speciile ar fi fost simple abstracții. Contrastul dintre abordarea populațională și abordarea esențialistă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
-se gradat proverbe selectate sinonimic, în prelungirea cărora, ilustrativ, apar, într-o arborescență barocă, povestiri, fabule, cântece. În discuție fiind natura umană, „zidire” dar și „grădină” a lui Dumnezeu, sentințele se conformează unei structuri tipologice general valabile, iar „poveștile” respectă arhetipuri coborând până în Orientul antic, la care P. ajunsese prin cultura sa de sorginte folclorică. Totul pare cunoscut, intrat în chip firesc în urzeala, în codul moral al umanității. Dar materialitatea portretelor, incisivitatea lor, dialogul dezinhibat cu prezentul, întreg spectacolul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
decadent, în tradiția lui Paul Verlaine, Émile Verhaeren și Maurice Rollinat. Încercarea de a-l situa într-un context spiritual european este concretizată prin explorarea sistematică a universului său imaginar, într-un proces analitic în care efortul de definire a „arhetipurilor” liricii bacoviene recomandă cartea ca un important reper critic în domeniu. SCRIERI: Pagini critice, București, 1958; Tudor Arghezi, poetul, București, 1961; Profiluri lirice contemporane, București, 1963; Studii literare, București, 1966; George Bacovia, București, 1969; Traiectorii lirice, București, 1974. Traduceri: Jules
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
citit totul, inclusiv masacrante cărți de fizică, genetică sau istoria științelor. Mai greu de parcurs, capitolul are meritele sale în a descrie figura poliedrică a diferențialelor divine în contextul celebrelor lucrări de filosofie și antropologie ale veacului. Seducătoare este analiza arhetipurilor în relația lor cu factorii stilistici, a celor cinci categorii de valori stabilite de Blaga, exponent al epistemei modeniste, ca model al multiplicării lumilor posibile, profet al postmodernității. În spiritul căreia este scrisă această carte, de o eleganță a spiritului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii conform celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
anii '70 va să fie victima preferată a unor "directori de conștiință", "brontozauri" ai criticii de partid și de la Direcția Presei, tip S. Damian (diplomat în activitatea de militant marxist), Paul Georgescu, Mircea Herivan, ce l-au acuzat de cultul arhetipului, iraționalism și chiar de legionarism. Vreme de cinci ani Marin Mincu a fost singurul autor român interzis (1971 - 1975) pentru "Critice II", ceea ce nu l-a făcut să filmeze în disident anticomunist după 1989. Singurul disident între adevărat din rândul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al neîntrecutului op "Creativitatea eminesciană"), Marin Mincu redeschide dosarele unor Texte și Autori cum ar fi, de pildă, "Luceafărul" (1977, revizitat sub grila poeticii romantice a visului), poezia lui Ion Barbu ("depersonalizarea oraculară a actului poetic prin reabsorbția eului în arhetip"), proza lui Sadoveanu (inițiere în labirint), avangarda noastră interbelică (europeană și anticipatoare), Nichita Stănescu (al cincilea factor modelizant al poeziei actuale, după Barbu, Blaga, Arghezi și Bacovia). Iată un citat despre Nichita, cel puțin neliniștitor pentru denigratorii acestuia: Tot ce
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unei incinte originare, care să favorizeze declanșarea imemorialului edenic al copilăriei”, iar pe de altă parte, „interiorizarea spațiului contemplației poetice”. L. argumentează, prin analiza poemelor, metamorfozarea operei lui Pillat într-o „mitologie poetică” și încearcă să aducă în prim-plan arhetipurile și simbolistica unei poezii aflate într-o permanentă mișcare și transformare, ca o substanță proteică, sesizabilă doar prin fixarea și interpretarea fiecărui detaliu în parte. În Voluptatea labirintului (1995) autorul va aplica același tip de critică pe o arie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
a "subliniat" că s-ar fi putut să fi fost, dar în ilegalitate!), că făcutul lucrurilor de mântuială, superficialitatea, de către cei nouă meșteri mari, ni se trage de la ei (minoritatea trebuie să se supună majorității!) și că oița bârsană este arhetipul informatorilor. Până acum am învățat, a sosit vremea să creăm. Noul verb pentru cultura română va trebui să fie A DISCERNE. Icu Crăciun
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
sunt încă patriot”, mărturisește el. Numai că, în mijlocul schismelor istorice, orice actor trebuie să aleagă. Aici Ioan T. Morar ridică miza. Iar naratorul-autor, zeflemitor și grabnic căutător de suprapuneri înșelătoare, nu pierde nicio ocazie. Fiul își va ucide tatăl ideologic, arhetipul. La mijloc e vorba tot de păstrarea unei măști, reconfigurate doar, de pe alte poziții. Talentul lui Ioan T. Morar aici se vede, în modul insinuării laborioase: Georgian ucide modelul ca semn al evoluției individuale - și parte a parvenitismului profesionist? Sau
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
din Bahia, redescoperit de un savant american. Povestea Bernardei Soledade aduce pasiune, lăcomie și nebunie, prin ambiția eroinei de a îmblânzi caii și bărbații. Dar revelația prozei braziliene este Alberto Mussa, din familia spirituală borgesiană: Bărbatul din stânga aruncă în joc arhetipuri și mituri: prostituata, gemenii și androginia, tuneluri secrete și partea stângă a lucrurilor. Editura Curtea Veche mizează pe literatura cehă, în formula prozei scurte: 77 de legende pragheze de Alena Ježková este o carte fermecătoare, cu ilustrații și povești ale
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
însuși discursul poetic. Fără a renunța la tonalitatea ironică (binevenită pentru a tempera, relativiza formal incandescenta, patetismul, abisalitatea), autorul o implică într-o mișcare reconstitutivă. Lumea aurorală pierdută - lume naturală a sufletului însingurat - e înlocuită de una artificială, în care arhetipurile cosmice coabitează, în duhul, poeziei moderne, cu tablourile civilizației, cu cele ale industriei, ale conviețuirii și tabieturilor colective, laolaltă trecute prin "mașină de tocat" a metaforizării. Dacă spațiul interior al copilăriei era, după cum am văzut, un spațiu al libertății, al
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
and Doom: German Portraits From the 1920s) patru personalități marcante - George Grosz, Otto Dix, Max Beckmann și Christian Schad -, dar a inclus și artiști minori precum Rudolf Schlichter, Karl Hubbuch sau Georg Scholz... Modelele - figuri rămase în istorie sau doar arhetipuri - au fost folosite drept pretext pentru incursiuni socio-istorice în lumea Republicii de la Weimar, incursiuni detaliate mai ales în catalogul publicat de Yale University Press. După un război dezastruos, o revoluție înecată și ea în sânge, intervalul dintre 1919 și 1933
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
spiritualități. Ideea acestei cunoașteri oculte venite din afara lumii grecanice, de pe tărâmuri esențial magice, a căpătat o asemenea însemnătate după traducerea Vieții lui Pythagoras a lui Porphyrios, încât filosofii Renașterii și-au asumat- o ca pe descoperirea înțelepciunii primordiale, ca pe arhetipul unei lumi hrănită cu mituri și magie care nu mai promitea o sistemă, ci o libertate, libertatea de a vedea lumea de la statura zeilor. O astfel de vanitate luciferică a însoțit mereu toată această filosofie adusă din lumea barbară pentru
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
de autoanulare, o altă varietate de suicid: radierea propriului nume. Având și ea un precursorat nobil și o matrice culturală de desfășurare, Cornel Mihai Ionescu nu-și refuză nici o fărâmă din expunerea erudită, intermediată de referințe livrești lipsite de impurități: "Arhetipul acestei violente voințe de neant este, poate, moartea marchizului de Sade, prin care, în inițiala numelui său, identică cu Ťlinia serpentinatăť a lui Michelangelo și a lui Lomazzo, cu Ťlinia frumusețiiť a lui Hogarth, Meissonier și a rococoului, se resoarbe
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
la noi la poartă / și-am ieșit și l-am certat: / "N-ai nici tu, nici împăratul / Bani să-mi cumpere băiatul! Pleacă-n sat, că-i mare satul, / Pleacă, pleacă!" și-a plecat." Coșbuc se servește aici de unele arhetipuri psihice puse în lumină de C.G. Jung (1875-1961), care bântuie dintotdeauna imaginarul uman și par înnăscute: frica de fiarele sălbatice, de pădure, de spațiul închis, și nespusa dorință de a fi iubit și ocrotit. Splendidă este pomenirea concretă a amenințării
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Tanz in Ketten, Innsbruck 1977 și Wenn die Adler kommen, München 1996, nu au fost încă traduse, după știința mea). Erich Bergel este și unul dintre cei mai atenți observatori ai plurietnicității transilvane: lui i se datorează o conturare a arhetipurilor etnice din Transilvania care a făcut epocă (românul - "de origine traco-slavo-romană, cioban", ungurul - "euro-asiat fino-ugric, vânător și războinic", germanul - "de origine germanică, țăran" și "țiganii", goniți în secolul al 14-lea de către ostașii lui Timur Lenk spre Europa de Sud-Est
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
ale zborului fără să identificăm acolo nici o categorie aparte. - Pasărea, oul. sunt esențe. Sunt ipostaze ale esențializării. La fel ca și la Ion Barbu, în poezie. - Da, există o tradiție românească ce pornește de la Brâncuși, de la Ion Barbu, în ceea ce privește căutarea arhetipurilor. Iar în artele plastice contemporane, la noi, mă pot referi la Marin Ghersim. Este un artist al esențelor. Mi-am pus de multă vreme problema unui limbaj muzical esențializat. M-am întrebat care pot fi aceste relații privilegiate, esențializate, extrase
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
Cei doi nu reușesc să se cunoască unul pe altul - cei "aleși" și cei "mulți" sunt specii diferite - dar se cunosc pe sine și evoluează către finalul implacabil de tragedie grecească. Cheia forței lui Fowles stă în mânuirea inteligentă a arhetipurilor dar și, cum spuneam, în perfecțiunea limbii literare. La un moment dat, Miranda îi spune lui Clegg: "Știi ce faci tu? Știi cum ploaia estompează culorile și face ca totul să pară cenușiu? La fel faci tu cu limba engleză
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea schematică, atemporală și nemișcată, fără detalii anatomice și fără capricioase sugestii psihologice, trimite fără dubii la spiritul hipostaziat. Care prin Giulgiu și prin
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
Linscott Ricketts în prefață, excluzînd traduceri, republicări, precum și o serie de lucrări aflate în manuscris). Fără a-și asuma premisele unei abordări exhaustive a conceptelor operei eliadești, Rennie reconstituie configurația elementelor taxonomice esențiale - illud tempus, homo religiosus, hierofanie, coincidentia oppositorum, arhetip ș.a. Urmărind valorizările timpului arhaic și modern în diversele sale opere, autorul consideră concepția despre timp ca fiind la baza întregii viziuni eliadești. Totodată, subliniază că tipul de umanism ilustrat de Eliade este mai degrabă al unui precursor al postmodernismului
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
nimerit chiar într-una dintre ele”. Cadrele feerice amintesc de lumile purgatoriale dantești, dar și de mitologiile dintotdeauna ale literaturii. În roman, ciocnirea civilizațiilor este înlocuită cu una a mitologiilor, iar tensiunea interogației tragice este produsul întâlnirii mitologiilor comunismului cu arhetipurile creștine. Nu sunt mulți scriitori care să radiografieze fantast sentimentul vidului și psihologia conștiințelor aglomerate așa cum o face, remarcabil, Dumitru Radu Popa. Scrisă alert și salubru, Sfinți, vânturi și alte întâmplări este o poveste despre cercurile imaginației, obscuritățile istoriei și
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
declasarea feminității e consemnată nu numai pe plan fiziologic, ci și pe cel psihologic. Golită de sentimente, femeia devine o "formă fără fond", o păpușă care-și estetizează chipul, trăind și dormind, cum ar spune Baudelaire, în fața oglinzii. Abătută de la arhetipul său demetric, așa cum punctează exegeta, își cultivă pînă la monstruozitate eul exterior, în intenția unei perpetue reprezentații care să stîrnească admirație. E mai mult decît o manifestare a frivolității, căci intervine un veritabil program al artificializării. O "filosofie" consecutivă deplețiunii
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]