1,821 matches
-
biserică. În prezent, acestea pot fi admirate în noul paraclis; icoana mare a Maicii Domnului - Axionița se află în noua biserică. Actuala Mănăstire Dumbrăvele a fost construită între anii 1994-1998, în vremea arhipăstoririi Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Daniel, prin osârdia Arhimandritului Pavel Toderiță, care, în data de 6 decembrie 1993 a fost numit egumen la Schitul Dumbrăvele, având ca sarcină reconstruirea schitului; La data de 1 noiembrie 1998 - după finalizarea lucrărilor de construcție a bisericii Schitului Dumbrăvele, Înaltpreasfințitul Părinte Daniel, Mitropolitul
Mănăstirea Dumbrăvele () [Corola-website/Science/312437_a_313766]
-
transformat schitul de călugări în mănăstire de maici și a înființat Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, loc de promovare a spiritualității ortodoxe în dialog ecumenic național și internațional. În interiorul Centrului a fost amenajat un paraclis care a fost pictat de arhimandritul Vartolomeu Florea. Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru” a fost sfințit la 30 octombrie 1995 de către patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului, alături de alți înalți ierarhi, în prezența a numeroși clerici și credincioși. Pereții exteriori ai bisericii au fost consolidați în întregime
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
A fost terminată în 1701 de egumenul Popa Luca de la Sfetagora și de Petru Obedeanu care era mare armaș. Conform unei inscripții din 1731, tot atunci au fost zugrăvite tinda și chiliile. Alte reparații au fost făcute în 1812, de Arhimandritul Dorotei Craioveanul și 1856, când a fost restaurată și pictura despre care nu există alte date. După secularizarea averilor mănăstirilor din 1864, la Jitianu n-a mai fost viață monahală. Între anii 1864 - 1873 aici a funcționat o școală de
Mănăstirea Jitianu () [Corola-website/Science/312450_a_313779]
-
pe sub turnul clopotniță al mănăstirii: "„Această poartă s-a ferecat cu toată cheltuiala Cuviosului Kir Ștefan, năstornic al acestei Sfinte Mănăstiri iulie 15 leat 7221 [1712]"". În 1852 a fost refăcută pictura prin contribuția domnitorului Barbu Știrbei și prin strădania arhimandritului mănăstirii Eufrosim Poteca. O pisanie în pridvor peste intrare afirmă: "„Această reparație a zugrăvelii, după stilul original, s-a făcut cu bunăvoința Înălțimei Sale Barbu D. Știrbei, Prințul stăpânitor a toată Țara Românească, slobozind cheltuiala din Casa Centrală și prin
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
Congresul Alianței universale pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică (Praga, 1928). În anul 1936 a rămas văduv, în urma decesului soției sale, Anastasia. S-a închinoviat în același an la Mănăstirea Sinaia, sub numele de Irineu, fiind apoi ridicat la rangul de arhimandrit. Ales în anul 1936 ca arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titulatura de "Târgovișteanul", a fost hirotonit întru arhiereu la 17 octombrie 1936 și desemnat să conducă secția culturală a Consiliului arhiepiscopal. În această calitate, a fost desemnat de Sfântul Sinod
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
casa egumenească, chilii și alte anexe importante din punct de vedere religios și strategic militar. Pe 24 iunie 1990 de hramul Sfintei Mănăstiri, aceasta reînvie după 73 de ani din inițiativa Înaltpreasfințitului Casian al Dunării de Jos și, prin strădania arhimandritului Simeon Ovezea, care a fost numit stareț al acestui nou început de viață monahala. După săvârșirea să din viață, efortul de rezidire a mănăstirii este continuat de o mică obște de monahi, sprijinită de Primăria Municipiului Brăila și de alți
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
la 15 august 1942, având sediul la Tiraspol, iar din octombrie 1942 - la Odesa. Misiunea a cuprins inițial 13 protopopiate de județ și una a municipiului Odesa. Cele 14 protopopiate cuprindeau 64 de subprotopopiate. Inițial Misiunea a fost condusă de arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, asistat de arhimandritul Antim Nica în calitate de vicar. Arhimandritul Iuliu Scriban a fost înlocuit la 6 noiembrie 1942 de Mitropolitul Visarion Puiu. În 1943, provincia a fost organizată din
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
a cuprins inițial 13 protopopiate de județ și una a municipiului Odesa. Cele 14 protopopiate cuprindeau 64 de subprotopopiate. Inițial Misiunea a fost condusă de arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, asistat de arhimandritul Antim Nica în calitate de vicar. Arhimandritul Iuliu Scriban a fost înlocuit la 6 noiembrie 1942 de Mitropolitul Visarion Puiu. În 1943, provincia a fost organizată din punct de vedere administrativ-canonic în trei noi eparhii ortodoxe și anume: Aceste eparhii au fost
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
de județ și una a municipiului Odesa. Cele 14 protopopiate cuprindeau 64 de subprotopopiate. Inițial Misiunea a fost condusă de arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, asistat de arhimandritul Antim Nica în calitate de vicar. Arhimandritul Iuliu Scriban a fost înlocuit la 6 noiembrie 1942 de Mitropolitul Visarion Puiu. În 1943, provincia a fost organizată din punct de vedere administrativ-canonic în trei noi eparhii ortodoxe și anume: Aceste eparhii au fost conduse de doi ierarhi și
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
fost conduse de doi ierarhi și un locțiitor de episcop. Cancelaria Misiunii era compusă din 27 persoane, printre care și un director, 3 consilieri mitropolitani, 2 inspectori bisericești, un revizor și 4 șefi de servicii (administrativ, arhitectură, cultural și economico-financiar). Arhimandritul Antim Nica, cel de-al treilea conducător al Misiunii, odată cu demisia Mitropolitului Visarion Puiu. Unul martorii acelor timpuri descria sarcina care îi revenea Patriarhiei Române astfel: „..Situația era următoarea: Biserica ortodoxă rusă ca instituție desființată, înalta ierarhie bisericească inexistentă, preotul
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
Ismail, iar cel de la Dubăsari - pe preotul Grigore Cristescu, fost profesor de teologie din București. În unele localități au fost organizate cursuri preoțești. În cadrul Universității din Odesa a fost înființată o Catedră de Teologie Ortodoxă, avându-l în frunte pe arhimandritul Iuliu Scriban, primul șef al Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria. La Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Cernăuți au fost deschise grupe cu predarea în limbile ucraineană și rusă pentru pregătirea unei noi generații de preoți originari din Transnistria
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
obligatorie în școlile publice, a fost predată, în afară de preoți, și de peste 200 de profesori de religie care au urmat la Odesa cursuri pregătitoare organizate de Misiune cu participarea unor profesori universitari din interiorul României. Mitropolitul Visarion Puiu a continuat opera arhimandritului Iulian Scriban de reconstrucție a lăcașelor de cult ortodoxe din provincie. Situația din 1 noiembrie 1943 era: 474 de biserici reparate, sfințite și redate cultului (dintre acestea 22 de biserici parohiale și 3 mănăstirești doar în municipiul Odesa), 118 biserici
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
diecezan și școala pentru cântăreți bisericești din Cernăuți. 1877-1880 a devenit mitropolit vicar, 1879 administrator al Bucovinei. De la 1870 la 1880 a fost deputat ales în Camera Reprezentanților a Reichsratului austriac. În anul 1874, cu ocazia ridicării în rangul de arhimandrit onorific, sau în 1877, cu ocazia ridicării în treapta de arhimandrit propriu zis, și-a luat numele de "Silvestru". Când anume și-a adăugat numele de "Morariu" nu poate fi stabilit. Cert este că în anul 1877 a fost numit
Silvestru Morariu Andrievici () [Corola-website/Science/310303_a_311632]
-
mitropolit vicar, 1879 administrator al Bucovinei. De la 1870 la 1880 a fost deputat ales în Camera Reprezentanților a Reichsratului austriac. În anul 1874, cu ocazia ridicării în rangul de arhimandrit onorific, sau în 1877, cu ocazia ridicării în treapta de arhimandrit propriu zis, și-a luat numele de "Silvestru". Când anume și-a adăugat numele de "Morariu" nu poate fi stabilit. Cert este că în anul 1877 a fost numit vicar mitropolitan la Cernăuți sub numele "Silvestru Morariu-Andriewicz". În data de
Silvestru Morariu Andrievici () [Corola-website/Science/310303_a_311632]
-
1838, apoi activează la Seminarul clerical din Cernăuți mai întâi ca prefect de studii (1838-1840) și apoi ca rector (1840-1857). În anul 1840, este hirotonit ca ieromonah. Episcopul Eugenie Hacman îl aduce în cadrul administrației eparhiale, numindu-l în funcțiile de arhimandrit diecezan și vicar general al Episcopiei Bucovinei (1857-1873). S-a remarcat ca un cărturar și pedagog cu experiență, precum și ca luptător pentru drepturile românilor în Imperiul Habsburgic. După moartea la data de 31 martie/12 aprilie 1873 a mitropolitului Eugenie
Teofil Bendela () [Corola-website/Science/310305_a_311634]
-
și vicar general al Episcopiei Bucovinei (1857-1873). S-a remarcat ca un cărturar și pedagog cu experiență, precum și ca luptător pentru drepturile românilor în Imperiul Habsburgic. După moartea la data de 31 martie/12 aprilie 1873 a mitropolitului Eugenie Hacman, arhimandritul Teofil Bendela este ales în funcția de arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei și Dalmației. Este hirotonit întru arhierie la Sibiu în data de 21 aprilie 1874 și instalat în scaunul mitroopolitan de la Cernăuți la 21 mai 1874. În scurta perioadă
Teofil Bendela () [Corola-website/Science/310305_a_311634]
-
la Seminarul “Veniamin Costachi” din Iași (1922-1929) și la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1929-1933), susținându-și examenul de licență cu teza "„Despre castitate”". După finalizarea studiilor universitare, la 20 aprilie 1934 este hirotonit ieromonah pe seama aceleiași catedrale, apoi hirotesit arhimandrit (25 aprilie 1934) și numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1934-1935). Publică numeroase articole în „Viața monahala“ și în revistă „Mitropolia Moldovei și Sucevei“. Preda o perioadă ca profesor de religie la Liceul de fete Notre Dame de Sion
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
și istoric“". La data de 17 iunie 1937, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a propus Ministerului de Război o listă de 3 candidați pentru demnitatea de episcop al Armatei, cu sediul la Albă Iulia. Cei trei candidați propuși erau arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău; arhimandritul , de pe lângă Mitropolia Moldovei și preotul Anton Angelescu (viitorul episcop Antim Angelescu) de la Galați. Ministerul de Război l-a recomandat Regelui Carol al II-lea al României pe Arhim. Părtenie Ciopron
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
al Bisericii Ortodoxe Române a propus Ministerului de Război o listă de 3 candidați pentru demnitatea de episcop al Armatei, cu sediul la Albă Iulia. Cei trei candidați propuși erau arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău; arhimandritul , de pe lângă Mitropolia Moldovei și preotul Anton Angelescu (viitorul episcop Antim Angelescu) de la Galați. Ministerul de Război l-a recomandat Regelui Carol al II-lea al României pe Arhim. Părtenie Ciopron, acesta fiind hirotonit arhiereu la 25 septembrie 1937 în Paraclisul
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
de către un sobor de ierarhi (IPS Mitropolit Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei, PS Episcop Eftimie Luca al Românului și Hușilor, PS Episcop-Vicar Român Ialomițeanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor, PS Arhiereu-Vicar Gherasim Cristea al Episcopiei Râmnicului și Argeșului), asistați de PC Arhimandrit Bartolomeu Anania, directorul Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, stareța Nazaria Niță, profesori de la Seminarul Teologic Neamț, preoți, consilieri, protopopi, călugări, soborul maicilor, rude și foarte mulți credincioși.
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
acel prilej, s-a pictat o pisanie cu următorul text: "„Nu nouă Doamne, nu nouă, ci numelui Tău dăm slavă, acest sfânt și dumnezeesc lăcaș, s-a zidit a doua oară din nou și zugrăvindu-se de robii lui Dumnezeu arhimandritul Acachie sin erei Stoianoviciu Rusciucliu, egumen acestei sfinte mănăstiri, cu cheltuiala și a dumisale, bătrânul Pavel Stoianoviciu Rusciucliu, spre veșnică pomenire, 1851 oct. 28, pe vremea înaltului domn Grigore Ghica Vodă, cu mâna lui Gheorghe Mavrodin.”" Cutremurul din 4 martie
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
peste 50. În 1824, egumen era Luca iar, în 1840 egumen era Teodor. Schitul se afla sub conducerea unui monah recunoscut de către sobor, și de către părintele stareț, al mânăstirii căreia îi era închinată. El se numea egumen sau stareț, uneori arhimandrit urmat de ; protosinghel, singhelul, ieromonah (preot călugăr) și călugării, numiți și părinți. Schitul era sub supravegherea discretă a ctitorului(Safta Bogdan ), sau a urmașilor acesteia . Ca instituție religioasă schitul a fost desființat în 1861, iar biserica a primit numele de
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
și au acoperit-o."" Ctitoria vornicului Bărboi a fost grav avariată de cutremurul din 10 februarie 1821 și mai ales de acela din 26 noiembrie 1829, vechea zidire ajungând într-o stare de ruină. Printre stareții mănăstirii este de amintit arhimandritul Neonil Buzilă (1789-1853), care a condus obștea mănăstirii între anii 1832-1834 și s-a îngrijit de reînnoirea acestui sfânt lăcaș. Ulterior, acesta a fost mutat la Mănăstirea Neamț, unde a fost stareț în trei rânduri (1834-1835, 1838-1839, 1843-1853). Din cauza faptului
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
stil neoclasic. Banii pentru construcția noului lăcaș de cult au provenit din veniturile Mănăstirii Bărboi de pe urma moșiilor, viilor, caselor și dughenilor deținute de aceasta. De construcția acestei biserici s-a ocupat mitropolitul grec Grigorie Irinupoleos (1764-1846), egumenul Mănăstirii Golia, prin arhimandritul și exarhul Dionisie Vatopedinos. Mitropolitul Grigorie este zugrăvit pe peretele vestic al pronaosului, în dreapta intrării. Lucrările au fost coordonate de arhitectul grec Andrei Karidis și de colegii săi, meșterii greci Atanasie și Gheorghe din provincia Sisanion (Sisanion se află astăzi
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
sf. mănăstiri Vatopedion, spre iertarea păcatelor lor. Această cheltueală s'a făcut prin multă muncă și sudoare a prea smeritului Mitropolit Irinopoleos și Vatopedion Grigorie, pentru mîntuirea sa sufletească, cu concursul și supravegherea fără odihnă în tot timpul zidirei a Arhimandritului și Exarhului, Dionisie Vatopedinos. S'a sfîrșit în anul mîntuirei 1844 în luna Ianuarie. S'a zidit prin arhitectul Andrei și tovarășii săi, Atanasie și Gheorghie, greci din eparhia Sisanion"". În decursul timpului, unii boieri au făcut mai multe donații
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]