2,123 matches
-
de a guverna imperiul au dus la izbucnirea unei revolte în februarie 1204. Cei doi împărați au fost detronați ( Isaac II a murit la scurt timp după acest moment), iar în locul lor a fost proclamat un alt împărat, reprezentant al aristocrației bizantine, Alexios Dukas, care devine împărat sub numele de Alexios V Dukas. Acesta ia măsuri pentru apărarea orașului, refuzând să îndeplinească promisiunile făcute de Alexios IV, iar cruciații au două variante: să încerce să îi impună noului împărat bizantin respectarea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ajungă la tron un copil de 6 ani, Ioan al IV-lea. Din regență făcea parte omul de încredere a lui Teodor al III-lea Lascaris, Georgios Muzalon. La scurt timp după moartea lui Teodor , se produce o reacție a aristocrației niceeane, profund nemultumita de desființarea privilegiilor sale de dinastia Lascarizilor și de marginalizarea sa în conducerea statului. Regența a fost înlăturată, iar Geogios Muzalon a fost asasinat, revolta fiind condusă de Mihail Paleologul. Nu l-a înlăturat pe împăratul legitim
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a format o clasă de mari proprietari ce își disputau puterea în provinciile administrației de la Constantinopol. Mica proprietate țărănească liberă s-a menținut în toate provinciile imperiului roman târziu, mai ales pe platourile înalte din Balcani și Asia Mică unde aristocrația nu se putea extinde. În vârful ierarhiei se află aristocrația funciară, înzestrată cu imense domenii pe care le puteau extinde. Profitau de tulburările sociale și politice din imperiu. Aveau puteri economice și politice și dețineau poziții în administrația centrală, provincială
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
puterea în provinciile administrației de la Constantinopol. Mica proprietate țărănească liberă s-a menținut în toate provinciile imperiului roman târziu, mai ales pe platourile înalte din Balcani și Asia Mică unde aristocrația nu se putea extinde. În vârful ierarhiei se află aristocrația funciară, înzestrată cu imense domenii pe care le puteau extinde. Profitau de tulburările sociale și politice din imperiu. Aveau puteri economice și politice și dețineau poziții în administrația centrală, provincială, în senat și în armată. Din rândurile aristocrației făceau parte
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
se află aristocrația funciară, înzestrată cu imense domenii pe care le puteau extinde. Profitau de tulburările sociale și politice din imperiu. Aveau puteri economice și politice și dețineau poziții în administrația centrală, provincială, în senat și în armată. Din rândurile aristocrației făceau parte vechii proprietari funciari-aristocrații senatoriali, proprietarii ecleziastici, municipali și cei din Casa Imperială, care dețineau proprietăți imense cu venituri anuale de 500-600 livre de aur . În lipsa mâinii de lucru servile, terenurile erau arendate și astfel au dobândit mari averi
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a devenit noul grânar al Constantinopolului, cunoscând o dezvoltare agricolă remarcabilă și devenind principalul factor de stabilitate în viața economică a statului. Dacă anterior, marea proprietate aristocratică își exercită supremația necontestată, acum, imperiul era dominat de mica proprietate țărănească liberă. Aristocrația funciară avea dificultăți în a se adapta la noile condiții economice și politice într-un climat de insecuritate provocat de invaziile străine. Mica proprietate țărănească de pe platourile anatoliene și balcanice era protejată și revitalizată prin masive colonizări de populații orientale
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de stăpânii lor. La nivelul micii colectivități, litigiile erau frecvente, astfel , se desfășurau procese în care problemele se aduceau în față judecătorilor obștei, aleși din cadrul comunității respective , conform legii rurale-Nomos georgikos, elaborată în timpul domniei împăratului Iustinian al II-lea. Vechea aristocrație încă se mai menținea în Asia Mică, în Paphlagonia-coasta micrasiatică a Pontului, ca Philaret care deținea 40 de domenii, 600 de boi, 12 000 de oi, 100 de atelaje de muncă, numeroși sclavi. Văduva Danielis stăpânea în Pelepones 80 de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fiind una dintre căile de constituire a unei noi categorii sociale de proprietari funciari aflați în ascensiune, menționați ca „puternici” (dynatoi). În anii 922-1025, împărații dinastiei macedonene au luptat pentru apărarea micii proprietăți țărănești libere împotriva dynatilor (puternicii) din rândurile aristocrației. Ascensiunea aristocrației a rezultat în urma subminării , dizolvării comunităților rurale și presiunii exercitate de dynati. Dynatii, înalți funcționari din theme, beneficiari ai secularizării bunurilor monastice în urma crizei iconoclaste, au devenit mari stăpâni de domenii. Leon al VI-lea, nevăzând pericolul, a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
dintre căile de constituire a unei noi categorii sociale de proprietari funciari aflați în ascensiune, menționați ca „puternici” (dynatoi). În anii 922-1025, împărații dinastiei macedonene au luptat pentru apărarea micii proprietăți țărănești libere împotriva dynatilor (puternicii) din rândurile aristocrației. Ascensiunea aristocrației a rezultat în urma subminării , dizolvării comunităților rurale și presiunii exercitate de dynati. Dynatii, înalți funcționari din theme, beneficiari ai secularizării bunurilor monastice în urma crizei iconoclaste, au devenit mari stăpâni de domenii. Leon al VI-lea, nevăzând pericolul, a anulat vechile
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Politica macedoneană nu a putut opri ofensivă marii proprietăți datorită caracterului contradictoriu, fiscalității excesive și reorientartea politicii externe. Proprietățile stratiotice au slăbit, masele de țărani liberi au ruinat, devenind pradă ușoară a puternicilor. Măsurile anterioare au fost anulate la presiunea aristocrației funciare. După o perioadă de declin, viața urbană își revine conform lucrării "Cartea eparhului", care a fost atribuită inițial împăratului Leon VI, o culegere de norme și reglementări, ce prezintă viața meșteșugarilor și negustorilor, a breslelor și corporațiilor. Controlul asupra
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
notarilor care era de 24. Persoana care deschidea un magazin sau un atelier trebuia să facă parte din corporația care se ocupă de domeniul respectiv și să fie aprobat de eparh. Structura era eterogenă și ierarhizată. În fruntea ierarhiei era aristocrația senatorială. Urma orășenimea care avea rol economic, alcătuită din negustori, fierari, patroni de ateliere, înscriși în corporații pentru a-și începe activitatea economică și aprobați de eparhi. Lucrătorii meșteșugari lucrau în ateliere în număr de 2-3, legați de patron printr-
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
supus pe germani. Carol și-a dovedit atitudinea de adevărat apărător al creștinismului. A mai acordat un alt sprijin papalității în anul 799 când Papa Leon al III-lea s-a confruntat cu o revoltă din partea populației romane și a aristocrației. După ce a fost aruncat în închisoare, acesta a cerut ajutor lui Carol cel Mare. Carol a intervenit și l-a repus pe papa pe scaunul pontifical. Între timp, Bizanțul se confruntă cu propriile probleme interne generate de criză iconoclastă și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
la Constantinopol. În Istoria Secretă, scrisă în 550-560, Procopius are un ton diferit în privința descrierii lui Iustinian și a soției sale, Teodora, care sunt blamați pentru duritate, catastrofe naturale, ca Iustinian era trimisul diavolului pe pământ. Procopius, fiind din rândul aristocrației senatoriale,era nemulțumit de măsurile luate de Iustinian care promova noi oameni în administrație. Iustinian este prezentat în termeni critici, sarcastici, acuzându-l de incompetență, abuzuri, corupție și vicii. Se spune că istoria este scrisă de învingători, și cel mai
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
glumească, deși autoritățile erau relativ tolerante. Prin sodomie se înțelegea orice practică sexuală în afară de contactul sexual normal vaginal dintre bărbat și femeie, conform definiției date de Toma d'Aquino. Acuzația de sodomie era extrem de frecventă în epocă, atât în rândul aristocrației, fiind folosită pentru eliminarea rivalilor politici, cât și la nivelul claselor de jos, cel mai adesea în scopuri mercantile, dat fiindcă condamnatului i se confisca averea, o parte revenindu-i denunțătorului. Un cercetător contemporan, Michael Rocke, a investigat cu mijloace
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
a Lorzilor și poate trece legi respinse de către cea din urmă. Camera Comunelor este compusă din 650 membri, fiecare în parte fiind ales dintr-o circumscripție electorală, prin sistemul de vot uninominal . Camera Lorzilor are 724 de membri, din rândurile aristocrației britanice și ale clerului. Miniștrii Guvernului sunt aleși prin convenție dintre membrii Camerei Comunelor, deși unii provin și din Camera Lorzilor. Miniștrii sunt învestiți cu putere executivă, dar și legislativă. Primul-ministru este, în general, șeful partidului cu cei mai mulți reprezentanți în
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
Renașterii nordice. Desenator inegalabil, devine un portretist remarcabil, unul din cei mai mari din istoria picturii în Europa. Precizia liniilor lui, grija față de reproducerea atentă a detaliilor feței și bogăția ornamentațiilor fac din el un pictor extraordinar de prețuit de aristocrații și de burghezii bogați, lăsând posterității chipurile celor mai remarcabile personalități ale vieții culturale și sociale a Europei frământată de Reformă. Grație prieteniei cu Erasmus din Rotterdam și cu Thomas Morus, este introdus în mediul umaniștilor, ale căror idealuri sunt
Hans Holbein cel Tânăr () [Corola-website/Science/301010_a_302339]
-
numit la 1 ianuarie 1935 șef al serviciului de informații al armatei, „Amtsgruppe Abwehr” („Departamentul Apărare”). Cariera amiralului Canaris a fost marcată de mari decorații germane: În cadrul Marelui Stat Major al armatei germane, majoritatea ofițerilor provenea din clasa junkerilor, a aristocrației militare prusace, care antipatiza ideologia nazistă. În 1938, conducerea armatei, în frunte cu șeful Marelui Stat Major, generalul Ludwig Beck, avea o atitudine sceptică până la ostilă față de planul lui Hitler de a invada Cehoslovacia, cu riscul intervenției armate a marilor
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
fratelui său mai vârstnic Valentinian I, coîmpărat cu sarcina de a guverna provinciile balcanice și orientale. Este net inferior fratelui său din punct de vedere al calităților militare, politice și administrative. În politica internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul), proclamat împărat la Constantinopol (365-366), poartă un război la Dunarea de Jos (367-369), împotriva vizigoților care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub
Valens () [Corola-website/Science/301444_a_302773]
-
politic este destăinuit în anul 1847: "„Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică, iată ce ne învață acest secol, iată țelul pe care trebuie să-l urmărim... Sus poporul, în iad aristocrația!”" În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia
Sándor Petőfi () [Corola-website/Science/300033_a_301362]
-
au participat la tentative de puci la Berlin și Munchen. Conducerea era preocupată de reconstituirea potențialului militar german prin antrenarea clandestină a voluntarilor și testarea de noi arme în Rusia, precum și formarea unor noi generații de ofițeri recrutați din rândul aristocrației. Ofițerii republicani au fost eradicați, iar din 1926, corpul de cadre a fost constituit, în 1930, armata luând poziție față de agitația politică. Noua generație de cadre militare era sedusă de național-socialism în timp ce ofițerii în vârstă erau conservatori și monarhiști. În
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
secolului al XX-lea, în special după declinul marxismului. Tocqueville folosește, în general termenul de „democrație” ca un termen mai degrabă social decît politic, pentru a se referi la o societate caracterizată de egalitatea condițiilor sociale decît politic(fără o aristocrație privelegiată, cu cariere deschise tuturor cetățenilor) și de diferite sentimente la care acesta dă naștere. Opera sa cuprinde lucrările: Boucher David, „Mari gânditori politici : De la Socrate până astăzi”, București, 2008
Alexis de Tocqueville () [Corola-website/Science/300181_a_301510]
-
deveneau infractori împotriva statului. Stăpânii de pămant aveau puteri depline asupra țăranilor lor și puteau să-i dea la schimb, să-i împrumute, să-i vândă sau să-i pună garanție, cu sau fără moșia pe care trăiau. Statul și aristocrația au aruncat povara copleșitoare a impozitelor și taxelor pe umerii țărănimii. Datoriile iobagilor crescuseră de o sută de ori în secolul al XVII-lea față de nivelurile secolul care trecuse. În plus, și pătura mijlocie a negustorilor și meseriașilor era supusă
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Ecaterina fiind proclamată împărăteasă în 1762. Ecaterina a contribuit la renașterea nobilimii rusești, proces care începuse timid imediat după moartea lui Petru cel Mare. Sevicul de stat a fost abolit, Ecaterina oferind în schimb numeroase funcții guvernamentale în provincie reprezentanților aristocrației. Ecaterina cea Mare a extins controlul politic al Rusiei asupra statului polono-lituanian prin acțiuni cum a fost aceea a sprijinirii Confederației de la Targowica. Costul campaniilor militare ale împărătesei a fost plătit în special de țăranii iobagi, obligați să muncească mai
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
o mișcare de sus în jos, decât să aștepte desfiintarea șerbiei de jos în sus prin revoluție. Emanciparea iobagilor în 1861 a fost singurul eveniment important din istoria Rusiei în secolul al XIX-lea. A fost începutul sfârșitului monopolului puterii aristocrației funciare. Emanciparea țaranilor a eliberat forța de muncă a țăranilor, care aveau astfel posibilitatea să aleagă liber munca în întreprinderile industriale de la orașe, a dat un imbold important economiei în general și industriei în particular și a făcut să crească
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
o mișcare cunoscută ca nihilism. De ceva vreme, liberalii ruși erau dezamăgiți de ceea ce erau considerate discuțiile sterile ale intelectualității ruse. Nihiliștii puneau la îndoială toate valorile, apărând independența individului, șocând societatea rusească. Nihiliștii au încercat la început să convigă aristocrația de necesitatea reformelor. După eșecul în această întreprindere, ei "și-au întors fața către popor", activând în rândurile țăranilor în cadrul mișcarii narodniciste. Cum mișcarea narodnicilor câștiga tot mai mulți adepți, guvernul a trecut imediat la desființarea ei. Ca răspuns al
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]