5,079 matches
-
n-ați citit-o până acum. Mă refer la un articol care a ieșit în Paese sera pe 21 ianuarie 1975, „Cenușa lui Soljenițîn”, care ar fi de fapt cenușa mea; după cât se pare, lumea mă vrea cu orice chip ars, dacă judecăm și după articolul lui Eco din Manifesto, publicat în aceeași zi, „Cenușa lui Malthus”, care și el se referă indirect la cenușa mea. Mă aflu aici ca să încerc să renasc din cenușă. Care, cum se știe, este restul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se pare mai degrabă că este o carte de catehism, ad usum delphini: teroristă, represivă, văicăreață, de-a dreptul de dinaintea Contrareformei. Este adevărat, proza sa este bazată în întregime pe reguli ce nu pot fi încălcate, cu caracter profund medieval: ars dictandi a sa pare aplicată cu șablonul, iar în materie de cursus este atât de tipică, încât alunecă în comic. Amintind anumite ritmuri mai degrabă „goliardice” decât „religioase”, acești cursus denunță întru câtva degenerarea și codificarea lingvistică a acestora din
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
reprezentant va fi gata să-și dea viața, dacă este necesar...”. S-au consemnat cazuri când adepții unor secte refuză apelul la medicină asumându-și triumfalist moartea, ori situațiile aberante în care membrii unor fracțiuni religioase au preferat să moară (arși) decât să permită accesul autorităților sau, mai mult, au recurs la obligativitatea sinuciderii, cum a fost cazul celebru de la Johnestown, când zeci de oameni, adulți și copii, au murit otrăviți (Ficeac, 1996; Hall, 1989). Atitudinea și comportamentele de sacrificiu presupun
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
afectare a sănătății umane. Sursele de azotați în ape sunt naturale și antropice. Sursele naturale sunt : din precipitații; Oxizi de azot din atmosferă, produși de fulgere și de arderea combustibililor fosili; Aportul prin spălarea din roci și cenușă de vegetație arsă ajunsă în ape); Din nitrificarea amoniului (prin microorganismele nitrosomonas și notrosococcus) și a nitriților (prin nitrobacter); Din izvoare în urma dizolvării lor la adâncime în roci (nitratul având solubilitate crescută în ape); Din eroziunea solurilor ce conțin azotat. În apa subterană
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
și plante care au o rezistență mare la deshidratare:cacteele conțin țesuturi îmbibate cu apă, așa-zise ,,suculente''. 15.Toate animalele de pe glob, ca și omul, posedă modalități de procurare a apei. 16.În timpul activităților zilnice, în organismul uman sunt ,,arse'' zaharuri și grăsimi. Prin arderea lor se formează CO2 și H2O; CO2, toxic, este înlăturat iar H2O se poate utiliza pentru diferite necesități ale organismului. 17.Din 1g zaharuri rezultă 0,56 g H2O, iar din 1g grăsimi se formează
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
căruia i-au apărut și câteva schițe „după natură”, fiind evidentă orientarea redacției spre naturalism. Un reviriment cunoaște proza apărută în L. odată cu cronicile lui D. Teleor pe marginea unor fapte diverse, susținute de procedee umoristice de bună calitate (Amor ars, Un cartofor). Ziarul a publicat poezii cu totul sporadic (Al. Vlahuță, Gheorghe din Moldova ș.a.) ori numai când a socotit că puteau servi intereselor politice ale momentului. Din când în când, în afara unor romane mediocre în foileton, datorate unor scriitori
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
Culturile permanente și agricultura itinerantă Majoritatea agricultorilor din Africa de Vest practicau o formă sau alta de agricultură itinerantă. Numită și cultivare pe arsuri, aceasta presupune culturi temporare pe un teren unde cea mai parte a vegetației a fost tăiată și apoi arsă. După ce este cultivat câțiva ani, el este abandonat și se caută unul nou. În cele din urmă, când plantele nou-crescute acolo redau pământului o parte din fertilitatea sa inițială, este cultivat din nou. Adesea, agricultura itinerantă era combinată cu regimul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pe termen lung a acestei practici. Țăranii nu scoteau decât rareori din rădăcini copacii sau buturugile mari, Însă acest obicei care limita eroziunea și menținea structura solului era calificat de funcționarii agricoli drept dezordonat și inestetic. Cu câteva excepții, terenurile arse erau pregătite cu sapa sau cotonoaga și nu cu plugul. Agronomilor occidentali li se părea că acești agricultori de-abia „zgârie suprafața” solului, dintr-o profundă ignoranță sau lene, iar acolo unde vedeau terenuri arate În adâncime și monoculturi, considerau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Continuând, patriarhul Justinian accentua faptul că doctrina ortodoxă justifica pe deplin „caracterul progresist al Creștinismului“, iar exemplele pentru a susține această idee erau găsite de înaltul ierarh în „trecutul Bisericii și al poporului“: „popa Laurențiu“ tras în țeapă și apoi ars, cu prilejul răscoalei din 1514, „popa Șapcă“ participant la revoluția din 1848, „Mitropolitul Teoctist“ care „s-a alăturat micii boierimi împotriva marilor feudali“, „mulții și încă neștiuții preoți uciși în timpul răscoalei din 1907“, preotul-țăran Neagu Benescu, purtătorul de cuvânt al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că fiecare dintre noi sete unic din punct de vedere chimic. Aceeași combinație de mîncăruri care la unele femei determină scăderi În greutate la alte femei se stochează pe șolduri. Deși formula „numărul de calorii consumate minus numărul de calorii arse egal numărul de calorii stocate” este valabilă pentru unele persoane, aceasta ignoră complet complexele realități genetice și biochimice ale creșterii În greutate pentru multe alte persoane. Oamenii slabi presupun frecvent că excesul de mîncare este singura cauză a excesului În
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
mi-o Îndes sfidătoare În gură. — Mmm, ce bună e. O văd pe Suze cum Își ascunde un chicot. — Crezi că vor și copiii tăi să vadă cum e? adaug, rupînd-o În bucățele sfărîmicioase. — N-au voie ciocolată! sare ca arsă Lulu, atît de Îngrozită de zici c-am vrut să le dau cocaină sau așa ceva. Am cumpărat niște snackuri cu banane uscate. — Lulu, scumpa mea? LÎngă masa noastră apare din senin și se ghemuiește o fată cu cască. — Ești gata
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
volumul antologic Poeme (1965) se depărtează, în general, de tonalitatea sumbră și lamentuoasă în care D. se exprimase anterior. Doar în câteva mai persistă imaginea celui cu „inimă rănită”, „suflet ulcerat”, minte „bântuită și bolnavă” și care poartă pe „fruntea arsă” „tristețea ca un nimb crepuscular”. În rest, o serie de încercări de a fixa crâmpeie și momente din natură, în diferite ipostaze, preponderent descriptive, dar și cu inserții meditative. Acestea capătă o pondere mai mare în următoarele volume - Cireș amar
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
se despică în două jumătăți, un bărbat și o femeie, care încearcă în sărutul lor unificator să redescopere în roșul buzelor „sângele îngeresc nelegiuit”. Iar sângele „se varsă / de-a lungul trupurilor obosite / să dea un singur trup, / o formă arsă/ pe dinăuntru de văpăi cernite”. Alegoria aceasta baladescă deschide o căutare încheiată cu eșecul consemnat în Poemul exorcist: androginul lui Platon era grotesc, imposibilitatea de a reface androginul, ca expresie a unității contrariilor, e tragică; ea se desfășoară sub ochiul
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
eroine care, datorită educației, mediului și idealismului structural, nu imaginează alte moduri ale împlinirii de sine în afara dragostei. Înșelată de bărbat, rob al plăcerii imediate, înțelege că nu-i rămâne decât să se sinucidă. Între personajele nuvelelor, sufletelor „însetate” și „arse” de iubire li se alătură cei ce se retrag din fața ei - pustnici, bătrâni închiși într-o tihnă prevestitoare a sfârșitului (La schitul din munte, Conu Costică). Remarcabile sunt, în Fără reazem, linia ferm trasată a caracterelor, justețea analizei psihologice, înțelegerea
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
postura de poet-copil care privește la lume nu atât prin copilăria maturului, cât prin maturitatea copilului încercat deja de asprimile timpului și ale secolului. De aceea, hamletizează în sens modern. Formula fixează implicarea, participarea și risipa, consumul uman. În Lut ars (1984) și Darul vorbirii (1985), perdeaua tainei se așază peste lucruri, făcându-l pe poet să „se petreacă” în ele, să lunece în neantul lor cu chip amăgitor: „Mă tot petrec în lucruri mai nou și mai departe”. Se fac
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
scris și poezii sociologizante pe temele zilei, dar în Ambasadorul Atlantidei (1996), unde domină umoarea neagră, sarcastică, lirica sa adoptă o turnură existențialistă, valorificând strategiile mitopoetice postmoderniste. SCRIERI: Zilele, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1977; Baciul mieilor chirilici, Chișinău, 1981; Lut ars, Chișinău, 1984; Darul vorbirii, Chișinău, 1985; Noițele, Chișinău, 1985; Ambasadorul Atlantidei, Iași, 1996; Două imperii, Chișinău, 1998; Helenice, Chișinău, 1998; Cetățile Albe, București, 1998; A fi în timp, Timișoara, 1999; Arena cu iluzii, Chișinău, 1999; Teoria stării inutile, Timișoara, 1999
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
instinct / nu mai are nevoie de vorbe”. Natură duală, încercând să împace uscăciunea și răceala din zonele înalte ale spiritului cu impulsivitatea și pasiunea rostirii tipic romantice, L. dezvăluie parcursul aventurii lirice într-o ecuație programatică: ars amandi = ars scribendi = ars moriendi. Esența poeziei lui Dan Laurențiu - ca și aceea a poeziei lui Emil Botta - o constituie un romantism livresc și sumbru, teoretic demodat, dar reușind totuși să se impună unui cititor de azi. Dan Laurențiu nu are elocvența demonică a
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
În viețile lor Într-o asemenea măsură Încât au Început să descrie propriul comportament și bunăstarea personală În termeni tehnici. Se vorbea despre oameni că sunt În viteză sau la mare turație când erau motivați și stresați, Încărcați excesiv și arși când erau epuizați. Folosim turn off, dacă ceva ne repugnă și tune in dacă ceva ne interesează. A fi conectat și deconectat a devenit un surogat pentru angajat și concediat. Curând, experții În eficiență s-au răspândit În toată America
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vorba nu atât de procedee, cât de licențe: de la raritatea, dacă nu chiar absența semnelor de punctuație la construirea de propoziții eliptice de predicat. Prozodic, demuzicalizarea versului amintește într-un fel de Adrian Maniu („Ceas cu articulații moarte / Orele păsări arse de lut / Izbind chei oarbe fără toarte / În inima somnului mut”), pe alocuri rime sărace, asonanțe, versuri rimate diferit (încrucișat sau îmbrățișat) sau când rimate, când nerimate, în aceeași poezie. Ceea ce îl particularizează însă de acum și îl impune interesului
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
celelalte, covârșitoare, unele cu aspecte de apocalips: „La amiază într-o zi / se făcu pe cer o pată / întâi un zid se prăvăli / apoi tăria toată. // Și mai noapte se făcu / fulgere tăiau în ea / a carne și a pietre arse / tot mai tare mirosea. // Fugarii orbi se-mpiedicau / în sânge îmbrăcați /mitraliere țăcăneau / frații se rupeau de frați” (Lagăr IV ). Un ciclu singular, în Kairos, e cel intitulat Peisagiu, format din texte în versuri albe aritmice, fără punctuație, fără majuscule
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
cui podest, o fântână curățată, că în Fata moșului cea săraca, și fata babei, când astăzi, atâta apă curge pe gratis, de la fântâna romană? În țara toată? Aceasta-I întrebarea... Că dacă apa ar fi gratis, ar fi și ea, arsă, toată... Vedeți ce înseamnă să fii filolog, de profesie? Nu poți să faci nici un calcul. Doar să îți iei salariul... Dacă ajungi, și pensia... Pentru eternitatea predată... ------------------------------------ Cu deosebit respect, Liviu Florian JIANU 28 martie 2016 Craiova Referință Bibliografică: Liviu
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
Ajuns în Țara Morții, am dat de niște barbari în uniformă și pistoale la brâu. Unul îmi zice: „Pentru tine sfârșitul sunt eu!”. L-am păcălit și am supraviețuit. • Lagăriul n-a fost o farsă ci un turn cu carne arsă! • Numai somnul rațiunii a putut naște un asemenea mecanism draconic care a tocat milioane de vieți neprihănite. • După Auschwitz, tot ce a urmat a fost un fel de surogat. • Cine a văzut odată acele schelete umane, a văzut infernul cu
GÂNDURI REBELE (18) – AFORISME DIN ŢARA MORŢII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381297_a_382626]
-
ei rusul era Ivan, iar cele trei torpile - armele crimei. Dar pentru Vladimir Kurocikin nava scufundată, anonimă din punctul său de vedere, a fost plină de naziști care îi atacaseră patria, iar retrăgându-se nu lăsaseră în urma lor decât pământul ars. Abia de la Heinz Schön aflase că, în urma torpilării, peste patru mii de copii s-au înecat, au înghețat sau au fost târâți de navă în adânc. Și desigur acești copii îi vor fi apărut încă multă vreme în vis, nu
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
CNP, 1995, 11; Dan Stanca, Melancolie și combustie, VR, 1996, 3-4; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 35-38; Nicolae Coande, „În inima crizei”, „Calende”, 1997, 1-2; Simion Bărbulescu, Un altfel de model de expresivitate, LCF, 1998, 20; Grigore Chiper, Ars moriendi, „Contrafort”, 1998, 7-8; Ionel Savitescu, „Întotdeauna ploaia spală eșafodul”, ATN, 1998, 8; Grigore Scarlat, Cassian Maria Spiridon, PSS, 1998, 9; Grigore Scarlat, Sentimentul de om e o povară, ST, 1998, 11-12; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 230-234
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
drept cuvânt au fost socotiți [de Scriptură] o picătură de apă pe marginea urciorului, un fir de pulbere pe cântar, o nimica toată (sicut nihil); ei sunt utiles și aptabiles drepților, așa cum tulpina folosește grâului să crească sau cum paiele arse ajută la prelucrarea aurului”. Păgânii sunt asimilați ființelor iraționale, căci ei nu și‑au ridicat ochii la cer (pentru rugăciune); n‑au adus în nici un fel mulțumire Creatorului; au refuzat să cunoască adevărul. Asemenea șoarecilor, ei se ascund în „găurile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]