22,132 matches
-
mai prompt decât a pH-ului în sângele arterial prin mecanism compensator renal, proces care durează câteva zile. Resetarea parțială a pH ului în LCR în comparație cu pH-ul sanguin se realizează prin influența sa predominantă asupra ventilației și a CO2 arterial. 18.6.2. Chemoreceptorii periferici Principalii chemoreceptorii periferici sunt cei carotidieni și aortici. La nivelul sinusului carotidian se găsește o structură hiper specializată numită glomus (corpuscul carotidian), cu o densitate capilară foarte mare. Celulele proprii ale glomusului (două sau mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
nivelul terminațiilor nervoase respective eliberează un transmițător excitator pentru celulele glomusului, determinând eliberarea de dopamină, cu acțiune inhibitorie asupra terminației nervoase care a determinat de fapt activarea inițială a acestui mecanism. Chemoreceptorii periferici răspund la scăderi ale pO2 în sângele arterial, precum și la scăderi de pH și la creșteri de pCO2 în sângele arterial. Acești receptori sunt unici în organism și sunt sensibili în special la modificările pO2 în jurul valorii de 500 mm Hg. Corpusculii carotidieni primesc un flux mare de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de dopamină, cu acțiune inhibitorie asupra terminației nervoase care a determinat de fapt activarea inițială a acestui mecanism. Chemoreceptorii periferici răspund la scăderi ale pO2 în sângele arterial, precum și la scăderi de pH și la creșteri de pCO2 în sângele arterial. Acești receptori sunt unici în organism și sunt sensibili în special la modificările pO2 în jurul valorii de 500 mm Hg. Corpusculii carotidieni primesc un flux mare de sânge în comparație cu dimensiunile lor (20 ml/min/g), de unde rezultă o diferență arterio-venoasă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
în jurul valorii de 500 mm Hg. Corpusculii carotidieni primesc un flux mare de sânge în comparație cu dimensiunile lor (20 ml/min/g), de unde rezultă o diferență arterio-venoasă a oxigenului foarte mică. In consecință ei sunt influențați numai de pO2 din sângele arterial, deoarece practic nu vin în contact cu sânge venos (sânge din venele sistemice, care față de cel “arterial’ conține puțin O2 și mult CO2). Răspunsul acestor receptori poate fi foarte rapid, rata lor de descărcare putând urmări chiar și micile modificări
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
20 ml/min/g), de unde rezultă o diferență arterio-venoasă a oxigenului foarte mică. In consecință ei sunt influențați numai de pO2 din sângele arterial, deoarece practic nu vin în contact cu sânge venos (sânge din venele sistemice, care față de cel “arterial’ conține puțin O2 și mult CO2). Răspunsul acestor receptori poate fi foarte rapid, rata lor de descărcare putând urmări chiar și micile modificări ale gazelor respiratorii din sânge în cursul ciclului respirator. Chemoreceptorii periferici sunt responsabili pentru toate creșterile ventilației
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
fi atribuit chemoreceptorilor periferici. Totuși, răspunsul lor este mult mai rapid și sunt utili pentru a adapta ventilația la modificări bruște ale pCO2. La om corpusculii carotidieni (dar nu și cei din arcul aortic) răspund la scăderi ale pH-ului arterial diferit în funcție de cauza respiratorie sau metabolică a modificărilor de pH. Activarea chemoreceptorilor prin scăderea pO2 arterial este potențată de creșterea pCO2 (scăderea de pH la nivelul corpusculului carotidian). 18.6.3. Receptorii pulmonari Receptorii pulmonari de întindere. Receptorii pulmonari de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
adapta ventilația la modificări bruște ale pCO2. La om corpusculii carotidieni (dar nu și cei din arcul aortic) răspund la scăderi ale pH-ului arterial diferit în funcție de cauza respiratorie sau metabolică a modificărilor de pH. Activarea chemoreceptorilor prin scăderea pO2 arterial este potențată de creșterea pCO2 (scăderea de pH la nivelul corpusculului carotidian). 18.6.3. Receptorii pulmonari Receptorii pulmonari de întindere. Receptorii pulmonari de întindere se găsesc la nivelul musculaturii netede a căilor aeriene. Ei sunt activați (descarcă impulsuri) ca
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
este utilizată pentru a controla reflex contracția. Acești receptori pot fi implicați în senzația de dispnee care apare când sunt necesare eforturi respiratorii mari neuzuale pentru a mișca plămânul și peretele toracic (de exemplu, în obstrucția căilor aeriene). Creșterea presiunii arteriale poate produce reflex hipoventilație sau apnee prin stimularea baroreceptorilor aortici și din sinusul carotidian. Invers, o scădere a presiunii arteriale poate determina hiperventilație. Un avantaj posibil a acestui reflex este creșterea întoarcerii venoase ce urmează după hemoragii severe; durata acestui
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
necesare eforturi respiratorii mari neuzuale pentru a mișca plămânul și peretele toracic (de exemplu, în obstrucția căilor aeriene). Creșterea presiunii arteriale poate produce reflex hipoventilație sau apnee prin stimularea baroreceptorilor aortici și din sinusul carotidian. Invers, o scădere a presiunii arteriale poate determina hiperventilație. Un avantaj posibil a acestui reflex este creșterea întoarcerii venoase ce urmează după hemoragii severe; durata acestui reflex este foarte scurtă. Stimularea altor aferențe nervoase poate determina modificări ale respirației. Astfel, durerea poate induce o perioadă de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
deoarece un ritm normal poate exista și în absența acestui centru. Cortexul și alte zone ale creierului Respirația este sub control voluntar; cortexul poate controla activitatea centrilor respiratori din trunchiul cerebral între anumite limite. Prin hiperventilație voluntară pCO2 în sângele arterial poate fi redusă la jumătate, dar alcaloza consecutivă poate produce tetanie cu contracția mușchilor de la mâni și picioare (spasm carpopedal). Hipoventilația voluntară este mult mai dificilă. Durata apneei voluntare este limitată de diverși factori, inclusiv nivelul arterial de O2 și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
pCO2 în sângele arterial poate fi redusă la jumătate, dar alcaloza consecutivă poate produce tetanie cu contracția mușchilor de la mâni și picioare (spasm carpopedal). Hipoventilația voluntară este mult mai dificilă. Durata apneei voluntare este limitată de diverși factori, inclusiv nivelul arterial de O2 și CO2. O perioadă inițială de hiperventilație crește durata posibilă de apnee voluntară, în special dacă se respiră oxigen pur. Alte zone ale creierului cum ar fi sistemul limbic și hipotalamusul pot afecta ritmicitatea respirației, de exemplu, în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
fi integrate într-o multitudine de alte activități: reflexe de apărare, efort fizic, fonație și limbaj articulat, etc. Răspunsul la bioxidul de carbon și la pH Cel mai important factor în controlul ventilației în condiții normale este pCO2 din sângele arterial. Sensibilitatea acestui sistem de control este remarcabilă. In cursul activității zilnice, cu perioade de odihnă și de efort, pCO2 arterială este menținută la valoarea de 3 mm Hg (puțin mai în timpul somnului). După cum am văzut, semnalul principal de creștere a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
bioxidul de carbon și la pH Cel mai important factor în controlul ventilației în condiții normale este pCO2 din sângele arterial. Sensibilitatea acestui sistem de control este remarcabilă. In cursul activității zilnice, cu perioade de odihnă și de efort, pCO2 arterială este menținută la valoarea de 3 mm Hg (puțin mai în timpul somnului). După cum am văzut, semnalul principal de creștere a ventilației atunci când crește pCO2 vine de la chemoreceptorii centrali, care răspund la concentrația de H+ crescută din LCR. Chemoreceptorii centrali cresc
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
3 mm Hg (puțin mai în timpul somnului). După cum am văzut, semnalul principal de creștere a ventilației atunci când crește pCO2 vine de la chemoreceptorii centrali, care răspund la concentrația de H+ crescută din LCR. Chemoreceptorii centrali cresc ventilația pentru a menține pCO2 arterială constantă printr-un puternic feedback negativ, dar un semnal suplimentar vine de la chemoreceptoriii periferici, atât în cazul creșterii pCO2 arterial cât și al scăderii pH-ului. Reducerea pH-ului din sângele arterial stimulează ventilația. In practică este adesea dificil de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de la chemoreceptorii centrali, care răspund la concentrația de H+ crescută din LCR. Chemoreceptorii centrali cresc ventilația pentru a menține pCO2 arterială constantă printr-un puternic feedback negativ, dar un semnal suplimentar vine de la chemoreceptoriii periferici, atât în cazul creșterii pCO2 arterial cât și al scăderii pH-ului. Reducerea pH-ului din sângele arterial stimulează ventilația. In practică este adesea dificil de a separa răspunsul ventilator care provine din scăderea pH-ului de cel produs de o creștere a pCO2. Pacienții cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Chemoreceptorii centrali cresc ventilația pentru a menține pCO2 arterială constantă printr-un puternic feedback negativ, dar un semnal suplimentar vine de la chemoreceptoriii periferici, atât în cazul creșterii pCO2 arterial cât și al scăderii pH-ului. Reducerea pH-ului din sângele arterial stimulează ventilația. In practică este adesea dificil de a separa răspunsul ventilator care provine din scăderea pH-ului de cel produs de o creștere a pCO2. Pacienții cu acidoză metabolică parțial compensată (cum ar fi în diabetul zaharat), care au
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
acțiune al pH-ului scăzut este la nivelul chemoreceptorilor, în special din corpusculul carotidian. Este posibil ca și chemoreceptorii centrali sau chiar centrii respiratori să fie afectați de modificările pH-ului sanguin. Răspunsul la oxigen Calea prin care reducerea pO2 arterial stimulează ventilația poate fi studiată pe un subiect care respiră un amestec hipoxic de gaze. Se măsoară pO2 și pCO2 în volumul curent. Creșterea pCO2 (prin modificarea amestecului inspirat) crește ventilația indiferent de pO2. Când pCO2 alveolară este menținută la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
crescută, reducerea pO2 sub 100 mm Hg produce o oarecare stimulare a ventilației. Astfel, efectele combinate ale ambilor stimuli depășesc suma fiecărui stimul luat separat. Sunt utilizați diverși indici ai sensibilității hipoxice. Unul dintre aceștia este creșterea ventilației când pO2 arterială (sau alveolară) este redusă de la 100 mm Hg la 40 mm Hg (așa numitul V40). Valoarea medie la un subiect normal este de ~ 35 l/minut. Un alt indice care este uneori folosit în laboratoarele de testare a funcției respiratorii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
așa numitul V40). Valoarea medie la un subiect normal este de ~ 35 l/minut. Un alt indice care este uneori folosit în laboratoarele de testare a funcției respiratorii se bazează pe faptul că există o relație aproape liniară între saturația arterială cu O2 și ventilația când pO2 în aerul inspirat este redusă. Se înregistrează diferențe mari de la individ la individ în răspunsul ventilator hipoxic, parțial determinate genetic. Sensibilitatea la hipoxie este mult redusă la persoanele care au fost hipoxemice de la naștere
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
15 ori mai mult decât în condiții de repaus. Această creștere a ventilației este strâns legată de creșterea aportului de oxigen conform necesarului crescut, dar și de creșterea eliberării de bioxid de carbon. In cursul majorității formelor de efort pCO2 arterială nu crește; în timpul efortului sever aceasta scade lent. In mod obișnuit pO2 arterială crește lent, deși ar putea să scadă la un efort exagerat. pH-ul arterial rămâne constant la efort moderat, iar în timpul efortului intens scade datorită eliberării de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
este strâns legată de creșterea aportului de oxigen conform necesarului crescut, dar și de creșterea eliberării de bioxid de carbon. In cursul majorității formelor de efort pCO2 arterială nu crește; în timpul efortului sever aceasta scade lent. In mod obișnuit pO2 arterială crește lent, deși ar putea să scadă la un efort exagerat. pH-ul arterial rămâne constant la efort moderat, iar în timpul efortului intens scade datorită eliberării de acid lactic prin metabolism anaerob; ventilația este stimulată prin creșterea concentrației de H
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
creșterea eliberării de bioxid de carbon. In cursul majorității formelor de efort pCO2 arterială nu crește; în timpul efortului sever aceasta scade lent. In mod obișnuit pO2 arterială crește lent, deși ar putea să scadă la un efort exagerat. pH-ul arterial rămâne constant la efort moderat, iar în timpul efortului intens scade datorită eliberării de acid lactic prin metabolism anaerob; ventilația este stimulată prin creșterea concentrației de H+. Este evident că nici unul din mecanismele descrise până acum nu pot să explice pe
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
membrelor stimulează ventilația; acesta este un reflex cu receptori localizați la nivelul articulațiilor sau mușchilor, receptori care pot fi responsabili de creșterea bruscă a ventilației care are loc în cursul primelor secunde de efort. Oscilațiile pO2 și pCO2 în sângele arterial pot stimula chemoreceptorii periferici chiar în condițiile în care nivelul mediu rămâne neschimbat. Aceste fluctuații sunt produse de natura periodică a ventilației și cresc dacă volumul curent crește, ca în cursul efortului. Creșterea temperaturii corpului în efort stimulează ventilația. In
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
o regiune pulmonară către alta (hipoxia alveolară localizată); în această situație are loc o reducere a presiunii menținând în activitate inima dreaptă pentru a asigura schimbul gazos pulmonar. Presiunea în capilarele pulmonare este variabilă; ea se situează la ~ ½ din presiunea arterială și venoasă pulmonară; mai mult presiunea se reduce în patul capilar pulmonar. Cu certitudine presiunea de-a lungul circulației pulmonare este de departe mai simetrică decât în circulația sistemică. In plus, presiunea în capilarele pulmonare variază considerabil datorită efectelor hidrostatice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
lichid este K [], unde K = coeficient de filtrare. Utilizarea practică a acestei ecuații este limitată datorită ignoranței noastre asupra multor valori. Presiunea coloid osmotică din interiorul capilarului este de 28 mm Hg. Presiunea hidrostatică capilară este aproape de media dintre presiunea arterială și venoasă, dar este mult mai mare la baza plămânului în comparație cu cea de la vârf. Presiunea coloidosmotică din spațiul interstițial nu este cunoscută, dar este aproape 20 mm Hg în limfa pulmonară. Totuși, această valoare poate fi mult mai mare decât
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]