3,375 matches
-
lucrările sale de explorare În ordinea importanței lor și a rezultatelor obținute. Noutatea descoperirilor sau aceea a speranțelor pe care le dădeau ele științei pot singure scuza ceea ce ar fi fost fastidios În repetiția obligatorie a anumitor detalii, cărora nici un artificiu de stil nu le-ar fi putut disimula uniformitatea. Acest motiv și faptul că monumentul este izolat de altele explorate de dl Honigberger În Împrejurimile Jelalabadului mă determină să fac cunoscute mai Întâi st¿pa de la Bahrabad și succesul săpăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
târziu, în particular, la București, ocupând, concomitent, diverse posturi: învățător suplinitor, salariat la Pirotehnia Armatei ș.a. În 1930 redactează, împreună cu I. N. Copoiu, Virgil Carianopol ș.a., revista „Vraja”, în care debutează cu versuri, iar în 1931 îi apare prima plachetă, Artificii. În 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români, organizând, un an mai târziu, în sala Mozart, Expoziția antologică a poeziei tinere, prima manifestare de acest gen la noi, prezentată de Șerban Cioculescu. În 1938 era funcționar (probabil secretar de presă
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
Acestea au fost, totuși, singurele dovezi ale înclinației pentru poezia nouă, fiindcă în rest S. a cultivat versul clasic, „caligrafiind delicat”, cum remarca G. Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Cărțile de poezie apărute în perioada interbelică - Artificii, Claviaturi (1935), Floarea reginei (1939), Ora de zbor (1940), Vatra magilor (1943) -, al căror conținut e prezent parțial și în antologia Poeme (1969), conturează imaginea unui spirit sensibil, cu propensiune spre introspecție: „Când viu câteodată / să-mi regăsesc copilăria / mă
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
prietenie pierdută - la care e supus protagonistul, în încercarea disperată de a se integra vieții trepidante a capitalei. În colaborare cu Mihail Straje, S. a mai publicat, în 1940, o culegere de traduceri intitulată Interpretări din lirica lui Gourmont. SCRIERI: Artificii, București, 1931; Claviaturi, București, 1935; Viața la-ntâmplare, București, 1938; Floarea reginei, București, 1939; Ora de zbor, București, 1940; Anotimpurile în lirica noastră contemporană, București, 1941; Vatra magilor, București, 1943; Poeme, București, 1969; Dicteuri pentru fantoma ta, București, 1972; Nopțile
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
Poeme, București, 1969; Dicteuri pentru fantoma ta, București, 1972; Nopțile din underground, București, 1972. Antologii: Antologie de imagini din poezia nouă, București, 1934. Traduceri: Interpretări din lirica lui Gourmont, București, 1940 (în colaborare cu Mihail Straje). Repere bibliografice: N. Coman, „Artificii”, „Luceafărul literar”, 1931, 3; Mircea Streinul, Vitrina cărții, „Junimea literară”, 1933, 10-12, 1934, 1-6; Matei Alexandrescu, „Antologie de imagini din poezia nouă”, „Litere”, 1934, 8; George Demetru Pan, „Claviaturi”, „Gazeta”, 1935, 324; Iulian Vesper, „Claviaturi”, „Epoca”, 1935, 1 870; N.
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
la Bunavestire de Breban, cât și la alt etalon literar, Moarte la Veneția de Thomas Mann. Dincolo de aceste raportări, este vorba despre un prozator inventiv, original, neconvențional și mai ales inteligent, care nu cade deloc în gratuitatea manierismului și în artificiul facil. Boala lui Herbert - cel care are pasiunea lucrurilor vetuste de genul „păpușă mecanică” - este plictisul, nefericirea de a fi „ca și mort”. El ratează toate experiențele, într-un fel de pseudobildungsroman. Personajele se târăsc, complet golite de sentimente reale
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
teziste - Fata tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră, dar expresia ei nu poate depăși nici schematismul, nici artificiul. Recunoașterea paternității copiilor naturali, condamnarea incestului, elogiul muncii, istoria ca pildă sunt axele unor declamative poeme dramatice și ale pieselor de „teatru popular”: Mirza (1904), Dorul de țară. Meseriașii. La 24 Ianuarie. Ispășire (1905), Stâlpi de pază (1906). Nici versul
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
în vecinătate a intreprinderilor industriale Tolochimie și SNPE care fabrică explozivi. De o deosebită gravitate sunt accidentele survenite chiar în cadrul depozitelor sau fabricilor de produse explozive. Putem cita catastrofa urbană de la Mekkelholt (Olanda), din anul 2000, într-o intreprindere de artificii, care a generat 20 de victime și care a ras cea mai mare parte a construcțiilor de pe o suprafață de 4 hectare, sau accidentul survenit în aglomerația Lagosului (capitala Nigeriei) la un depozit de muniții, cu un bilanț estimat la
CONSIDERAŢII PRIVIND RISCURILE INDUSTRIALE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Adrian GROZAVU, Florentina GROZAVU () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_916]
-
din parametrii tendințelor dominante în epocă, prefigurând, embrionar, literatura obiectivă din perioada interbelică. Calitatea individualizantă a povestirilor din Prima durere (1906), Calea sufletului (1909), La masa calicului (1911), mai toate menținute în marginile anecdoticului, este cursivitatea, exprimată în relatarea fără artificii, în coeziunea articulației epice, în simplitatea compoziției. Lărgind teritoriul realismului mărunt cu aspecte de naturalism atenuat și cu mici erupții de romantism, proliferant în intervalul dintre agonia Junimii și cristalizarea direcției propuse de „Sburătorul”, proza scurtă a lui T. încetățenește
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
ce mor spre dimineață.” Ciclul Nocturne închipuie „situații poetice” remarcabile tocmai pentru că sunt „banale și extraordinare” (Ștefan Aug. Doinaș), ceea ce le conferă aura trăitului și, prin deschidere simbolică, profunzime, o latură de mister. Nocturne, a doua carte, exploatează mai intens artificiul spațiului croit din repere simbolice, în care gesturi coregrafice insinuează sensul poetic, determinând, textualist, motive mitice străvechi (Făgăduința). Poezia este o zidire, o jertfire de sine, în chiar sensul „îngropării” în textura versului: „Nu e adevărat că zidu-i mort”. Atașamentul
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
la alegorie, Ț. evoluează spre o proză poetică în sens esențial, care, ca și poezia modernă, nu poate fi repovestită, parafrazată ori rezumată și reclamă o lectură literală. Pe de altă parte, recurgând la autoreferențialitate, la înscenare și la deconspirarea artificiului generator de ficțiune, scriitorul face foarte devreme operă de pionierat în materie de textualism. Culegerea Exerciții conține proze scurte, descifrabile ca mici alegorii difuze, dar pregnante, ordonate după un scenariu biografic ilustrând vârstele omului. Ultimele trei piese pot fi citite
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul se dovedește inaccesibil: așteptată, epifania nu se produce. În prozele finale ale volumului se conturează totuși o soluție: cea a izbăvirii antropogene, prin acțiunea subiectului (autorul, creatorul de ficțiune), care, operând cu artificiul și cultivând imaginația, se substituie divinității absente și organizează „circul” existenței, pune în scenă lumea, dându-i un sens. Această nouă postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
e destinată publicului francez (autorul a dat în 1997 o variantă în românește, însă inferioară originalului). Câteva chestiuni - identitatea (individual-biografică, cultural-etnică), limba maternă, puterile, limitele și șansele literaturii - sunt tratate sub semnul postmodernismului radical, cu un recurs masiv la felurite artificii textualiste. Sub titlul Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite (1993), Ț. și-a adunat cea mai mare parte a publicisticii postdecembriste, alături de câteva articole mai vechi. Un român la Paris (1993) conține secvențe din jurnalul parizian (decembrie 1970 - decembrie 1971
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
înlocuitor în bună măsură al Renașterii pentru spațiul est- și sud-est european, cu preluarea și exercitarea funcțiilor ei de înnoire și modernizare, revendicându-se, cel puțin la nivelul elaborării textelor literare, dintr-un scientism pertinent ce transformă adesea arta în artificiu și discursul în structuri retorice savante, barocul - singurul curent cu răspândire continentală - nu putea să ocolească exercițiile de factură umanistă. Textele compun și comentează acum o altă imago mundi, în termeni împrumutați din surse ce se despart de cele tradiționale
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
de un patetism intens, este singular în epocă. Semnele unui nou gust literar se întrevăd în prețuirea singurătății, în nuanța sentimentală din „glasul meu cel întristat”. Manierismul clasicizant este depășit și în încercarea poetului de a construi o perifrază lucrată, ,,artificiu” prețios și complicat, incizat cu ingeniozitate și virtuozitate, destinat să trezească uimire și surpriză; poate fi aici un gust baroc format sub influența liricii italiene de concetti, receptată prin intermediul poeziei neogrecești, ceea ce nu se confundă totuși cu încercarea de artă
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
Baciurile sale), Gabriello Chiabrera, Claude-Joseph Dorat, Évariste Parny, Jacques Delille, Gentil-Bernard au ecouri numeroase în lirica lui galantă, manieristă ca și modelele sale, dispusă să sacrifice adevărul sentimentului sau vigoarea senzațiilor convenției idilice, pastorale, grației minore, tonalității tânjitoare, jocurilor de artificii ale unor concetti. E o poezie plină de „suspin”, dar și de voluptate a „chinului”, de laudă a plăcerilor, întemeiată pe morala lui carpe diem, în care „jurări, nădejdi, dulci sărutări, uimeală” sunt „mărturisiri că inimi n-avem reci!” Arta
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
prin momentele ei de pastel însuflețit de acordul „unsunător” al cereștii mișcări: „Toate se deștept, simt, cere/Magnetul însuflețit/ Ce va prin împărechere/Sufletul a fi-nnoit”. V. încearcă și struna liricii de idei. Prieteșugul, Imaginația, Simpatia trădează, chiar din titlu, artificiul, caracterul de disertație versificată pe teme morale, dar și strădania de înviorare a abstracțiilor prin personificare. În Ceasornicul îndreptat i se cere timpului să întârzie când înfloresc valorile morale (frăția, dreptatea, iubirea) și, dimpotrivă, să alerge fără oprire când relele
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
ș.a.). În cazul particular, cel al poeților, se propune autointrospecția, trăirea profundă a îndoielilor existenței la nivelul individului, și nu al aparențelor („și-n fântânile / Noastre sunt tot mai puțini cei ce se uită, iată, / Mai degrabă sub focuri de artificii, mulți / Își împrumută din obișnuință viața”), făurirea unui „club al spațiului” unde „fiecare lucru numește-un cuvânt / Și fiecare ființă se recunoaște / După fulgerele pe care stă...” (Clubul spațiului). De bună seamă, adâncirea în oniric este emblematică pentru concepția lui
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
criticului o reprezintă jurnalul, corespondența și însemnările de călătorie, despre care scrie frecvent și cu mare plăcere. Jurnalul e văzut ca document istoric și de creație, dar mai mult ca literatură, pagina diaristică individualizându-se prin spontaneitate, sinceritate, îndepărtare de artificiu și de modă, ceea ce îl face să intre în concurență cu structurile clasice ale romanului, aflate în impas. Acest tip de literatură are o audiență mai îndelungată tocmai prin puterea de seducție a faptului trăit, autentic. Z., el însuși autor
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
constructivism și integralism, pentru „ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală”, el sfidează orice construcție, cedând inițiativa nu cuvintelor, ca dadaiștii, ci fanteziei, unei frenezii nesupravegheate cel puțin la prima vedere. De aici rezultă erupții de imagini analoage focurilor de artificii, fenomen similar celui din lirica lui Ion Vinea, dar de o violență considerabil sporită și de aparență cu totul spontană. Critica îl caracterizează prin formulări globale: „isterie verbală”, „frenezie rimbaldiană de imagini”, „uragan de imagini”, „delir liric”, „delir metaforic” (Pompiliu
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
să-i închini un taur! E sărbătoare-n cercul lui Saturn.” Odată cu Casa a Noua (1979), hermetismul de factură modernistă din Cercuri la Elsinore și Călărețul de aer (1976) - întemeiat pe contragerea extremă a expresiei, plurivalența semantică, muzicalitatea sugestiv-sinestezică și artificiul sintactic - se întoarce către formele tradiționale ale încifrării alchimice și ale simbolisticii astrologice, distilând poetic ecouri din etapele ascensionale presupuse de „Marea Operă” și îndrumând cititorul de-a lungul coridoarelor misterioase ale puterilor zodiacale. Elaborate în spirit baroc - sub patronajul
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
ieșite din comun. Și totuși, nu insolitul evenimențial alcătuiește miza acestor cărți, de vreme ce autorul nu se sfiește să își rezume, la începutul fiecărui volum, materia epică. Mai mult, narațiunea cedează de fiecare dată locul jurnalului, susținut printr-o cohortă de artificii autenticiste (manuscrisele „găsite” și scrisorile, bunăoară) și deconspirat printr-o pleiadă de inserții metatextuale. De altfel, jurnalul reprezintă structura favorită a autorului, după cum o arată și cele două tomuri diaristice - Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, București) (1992) și Jurnal
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
pentru una sau alta dintre cauzele atribuite sărăciei pe o perioadă de zece ani (1993-2003), fiind accesibile pentru analiză datele a două cercetări realizate în 1993 și 1999. Menționez că, pentru a putea realiza această comparație, am apelat la un artificiu și am exclus din analiză pentru datele din actualul Barometru varianta de răspuns „Pentru că nu îi ajută statul”, care nu exista în itemii aplicați în 1993 și 1999. Figura 4 - Dinamica opțiunilor pentru explicațiile populare ale cauzelor sărăciei între 1993
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
războiul troian? Era ușor să interpretezi sirenele ca tentații carnale pe care preaînțeleptul Ulise a știut să le evite. Dar adulterul nu putea fi explicat în termeni stoici. De aceea exegeții nu s-au sfiit să stigmatizeze viciul recurgând la artificii pedagogice subtile: interpretări menite să accentueze blamul. În cazul Elenei, de exemplu, au adăugat intenționat un „fapt” pe care „divinul Homer” nu-l menționase: au inventat o scenă în care „impudicul Paris” uită de luptă în toiul acesteia, pentru o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
metamorfoza prin mișcare regresivă către germinativ („Orele lichide până la țărmuri curg / Și trupul îmi descrește în neștire” - Stăvilare). Influențe din Ion Minulescu sunt evidente în amestecul de intimism melancolic și sugestivitate căutată. De altfel, V. se remarcă prin culorile, parfumurile, artificiile punerii în pagină („Splendoarea lumii pe zilele de soare / Pe trandafirii rozalii, sublimi, / Pudră căzând în marmore ușoare, / În muguri răcoroși de heruvimi”), iar realul este adesea transfigurat într-o manieră prin care prozaicul capătă farmec. Ultimele scrisori (1976), Cogitatum
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]