2,884 matches
-
performate direct (acte de vorbire directe) sau indirect (acte de vorbire indirecte). Actele de vorbire indirecte sunt actele de vorbire performate prin intermediul altor acte de vorbire (purtând mărcile formale ale altor acte de vorbire). Astfel, vorbitorul poate să-i solicite ascultătorului să deschidă fereastra performând un act de vorbire direct (marcat prin sintaxa imperativă: Deschide fereastra!) sau indirect, prin intermediul unui act de vorbire reprezentativ/asertiv (cu sintaxă asertivă: S-a făcut foarte cald aici), al unei întrebări (cu sintaxă interogativă: Vrei
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
aici), al unei întrebări (cu sintaxă interogativă: Vrei să deschizi fereastra?), al unui act de vorbire expresiv (cu sintaxă exclamativă: Ce cald e aici!). În comunicare, interlocutorii folosesc deseori acte de vorbire indirecte. Actele de vorbire indirecte sunt interpretate de ascultători pe baza cunoștințelor contextuale comune și a competențelor comune de comunicare. Mișcarea conversațională. Vorbitorii performează acte de vorbire pentru a construi schimbul verbal: pentru a-l iniția, pentru a-l menține, pentru a face tranziția de la o temă la alta
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interacțiune hibride. 5. Mecanisme comunicative Pentru a-și atinge scopurile comunicative, vorbitorii folosesc limba strategic, realizând anumite corelații între intenția comunicativă și forma lingvistică. Unele semnificații sunt transmise literal, altele doar implicate. Alegerile discursive ale vorbitorului și interpretarea lor de către ascultător sunt reglate prin mecanismul presupozițiilor și al implicațiilor, constrânse de principiul cooperării și de cel al politeții (vezi Vasilescu, 2005, passim). 5.1. Principiul cooperării În mod ideal, se presupune că participanții la dialog sunt indivizi raționali, capabili să identifice
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
încălca aceste maxime răspunzând: Tocmai a închis la florărie. În aparență, răspunsul este nerelevant în raport cu întrebarea. Dar interlocutorul interpretează acest răspuns pe baza cunoștințelor contextuale comune („știm că la florărie închide la ora 6”), a principiului cooperării (vorbitorul știe că ascultătorul se comportă ca ființă rațională) și a celor patru maxime (calculând devierea de la maximele cantității și a relevanței ascultătorul interpretează enunțul Tocmai a închis la florărie ca Este ora 6). Alteori, implicaturile sunt mai puțin dependente de contextul concret, având
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acest răspuns pe baza cunoștințelor contextuale comune („știm că la florărie închide la ora 6”), a principiului cooperării (vorbitorul știe că ascultătorul se comportă ca ființă rațională) și a celor patru maxime (calculând devierea de la maximele cantității și a relevanței ascultătorul interpretează enunțul Tocmai a închis la florărie ca Este ora 6). Alteori, implicaturile sunt mai puțin dependente de contextul concret, având un caracter mai mare de generalitate: structurile interogative funcționează adeseori ca acte de vorbire directive indirecte (Poți să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
grup: persoana I plural la verb; pronumele personale și posesive de persoana I plural; cuantificatorul toți; substantive (grupul nostru, colectivul nostru); pluralul solidarității; adresarea inversă (folosirea de către vorbitor a unui termen care ar fi de așteptat să fie folosit de către ascultător ca în - Ce faci, mamă, acolo?, unde substantivul mamă este folosit de mama care se adresează fiicei); folosirea desemantizată a unor substantive denumind grade de rudenie: Ce faci, soro, acolo? Păi bine, frate, așa se vorbește?; (iv) empatizarea cu interlocutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cea mai mare parte producția este asigurată de China, nu suntem siguri de reacția Guvernului, efectul reclamelor nu este în totalitate previzibil. Ambele tipare de discurs au funcția de a reduce incertitudinea prin structurarea informației într-un mod predictibil de către ascultător/cititor. Diferă însă locul din text unde cititorul găsește esențializată ideea centrală asupra căreia este solicitat să-și concentreze atenția: în cazul tiparelor inductive, atenția se concentrează la sfârșitul textului, acolo unde este formulată concluzia; în cazul tiparelor deductive, atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
superficialitate în dezvoltarea temei, coduri puțin elaborate, devieri de la subiect și digresiuni, intervenții lungi, nu întotdeauna direct relevante pentru tema abordată. Sintetizând, textul focalizat este strict orientat spre temă, în timp ce textul nonfocalizat deviază de la temă, orientându-se spre relația autor-cititor/ascultător. 2.4.1.4. Narativizarea Gestionarea temei privește în egală măsură emițătorul și receptorul. Într-un studiu din 1980, Deborah Tannen prezintă un experiment făcut cu scopul de a pune în evidență corelația dintre cultură și modul de receptare a
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
circulă între ei în funcție de statutul interlocutorului, de sex, de relații interpersonale (în cultura chineză, de pildă). Componenta persuasivă privește tipul de argumente, ordonarea lor și, mai ales, apelul la logică sau la emoție pentru a atrage adeziunea receptorului (cititor sau ascultător). Astfel, tradiția occidentală carteziană privilegiază apelul la rațiune, în timp ce confucianismul absolutizează rolul emoției. Chinezii spun despre ei înșiși: „noi gândim altfel”, „noi nu argumentăm și nu dezbatem”, „noi nu punem preț pe logică”, „noi nu avem retorică”, „limba noastră e
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
poți anticipa în legătură cu așteptările de comunicare ale interlocutorului (apud FitzGerald, 2003, p. 171). Felul în care generează asiaticii implicaturile conversațional nu se explică întotdeauna prin maximele griceene. Astfel, pentru a înțelege adevărata intenție a vorbitorului, nu e de ajuns ca ascultătorul să se bazeze pe conținutul literal și contextul producerii enunțului, ci pe întreaga istorie conversațională a interlocutorilor (japoneză, kan). Intuiția (coreeană, noon-chi, „a măsura din ochi”) este deseori decisivă în deducerea semnificației intenționate de vorbitor în baza corelării arbitrare a
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
semnificației intenționate de vorbitor în baza corelării arbitrare a unor variabile precum istoria conversațională a interlocutorilor, contextul, personalitatea vorbitorului, relațiile dintre interlocutori, scopul interacțiunii etc. 2.4.5. Negocierea Definită ca tranzacție între un emițător (vorbitor/scriitor) și un receptor (ascultător/cititor), comunicarea presupune negociere: a informației vehiculate pe parcursul interacțiunii, a accesului la cuvânt, a relației dintre interlocutori. Textul este deci produsul negociat al unei tranzacții comunicative. În ceea ce privește negocierea informației, s-au constatat diferențe culturale privind strategiile adoptate. De pildă, negociatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
își respectă reciproc cuvântul, nu întrerup, dar nici nu fac pauze mari între luările de cuvânt ale vorbitorilor succesivi; tiparul „oriental”, în care luările de cuvânt sunt respectate de interlocutori și urmate de pauze relativ lungi, semn al faptului că ascultătorul a reflectat cu atenție la spusele vorbitorului curent; tiparul „latino”, în care luările de cuvânt tind să fie scurte, cu multe întreruperi și suprapuneri. Autorul pune cele trei tipare în legătură cu modul în care populațiile respective percep distanța față de putere. Tannen
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
din română sunt extrem de variate sub aspectul structurii și al semnificației vehiculate: unele sunt vide semantic (îhm, aha, așa), altele sunt expresii concentrate ale unor emoții sau impulsuri voliționale (oo!, a..., a, vai!, La naiba!), altele sunt expresii ale atitudinii ascultătorului față de interlocutor (acord, empatizare cu acesta: firește!, bineînțeles!, sigur!). Semnalul de recepție da este un stereotip verbal, care poate să nu semnifice neapărat acordul real cu vorbitorul. În principiu, un număr mare de elemente pot funcționa contextual ca semnale de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
aici; expresiile empatizării nu sunt multe, de obicei succinte (înțeleg, te înțeleg, cred, sigur-sigur, vai), rolul principal revenind elementelor paraverbale și nonverbale (de pildă, confesiunea tristă a vorbitorului îl poate determina pe interlocutor să plângă; bucuria vorbitorului se manifestă la ascultător prin mimica bunei dispoziții și prin râs; exprimarea nemulțumirii de către vorbitor poate determina la interlocutor o mimică a nemulțumirii). Adeseori empatizarea se realizează prin manifestarea interesului față de temă (și, și ce altceva), prin completarea ideilor vorbitorului cu mărturii suplimentare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Comunicarea organizațională Comunicarea publică Comunicarea media Comunicarea interculturală Variabile care modelează comunicarea interpersonală; particularitățile individuale ale vorbitorului (automonitorizarea, autodezvăluirea, trăsăturile de personalitate, capacitățile cognitive, gradul de dependență/independență, diferențele biologice, statutul socio-economic, limba, diferențe de natură paraverbală); particularitățile individuale ale ascultătorului, ascultarea; percepția; relația dintre vorbitor și ascultător; situația de comunicare; scopul comunicativ; stilul comunicativ; comportamentul comunicativ; competența de comunicare; Competența de comunicare Comportamente comunicative; comportamentul euristic; comportamentul de ranforsare; comportamentul de susținere; comportamentul reflexiv; comportamentul explicativ; comortamentul autocentrat; comportamentul ludic
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interculturală Variabile care modelează comunicarea interpersonală; particularitățile individuale ale vorbitorului (automonitorizarea, autodezvăluirea, trăsăturile de personalitate, capacitățile cognitive, gradul de dependență/independență, diferențele biologice, statutul socio-economic, limba, diferențe de natură paraverbală); particularitățile individuale ale ascultătorului, ascultarea; percepția; relația dintre vorbitor și ascultător; situația de comunicare; scopul comunicativ; stilul comunicativ; comportamentul comunicativ; competența de comunicare; Competența de comunicare Comportamente comunicative; comportamentul euristic; comportamentul de ranforsare; comportamentul de susținere; comportamentul reflexiv; comportamentul explicativ; comortamentul autocentrat; comportamentul ludic; Structura interacțiunii verbale; monologul; dialogul; organizarea ierarhică
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pe interlocutor că nu-i va fi greu să-l omoare dacă nu face ce îi spune). Pe baza unor inferențe pe care le fac, interlocutorii deduc intenția comunicativă a vorbitorului; dacă vorbitorul reușește să performeze actul de vorbire astfel încât ascultătorul să poată deduce corect intenția vorbitorului, actul de vorbire este reușit, este performat cu succes; dacă vorbitorul nu a reușit să transmită mesajul astfel încât ascultătorul să deducă intenția sa, atunci actul de vorbire este nereușit, eșuat. Ilocuția are efecte asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interlocutorii deduc intenția comunicativă a vorbitorului; dacă vorbitorul reușește să performeze actul de vorbire astfel încât ascultătorul să poată deduce corect intenția vorbitorului, actul de vorbire este reușit, este performat cu succes; dacă vorbitorul nu a reușit să transmită mesajul astfel încât ascultătorul să deducă intenția sa, atunci actul de vorbire este nereușit, eșuat. Ilocuția are efecte asupra interlocutorului: îl lasă indiferent, îi umple un gol cognitiv, îl determină să facă anumite acțiuni motorii, îi induce teama etc. Efectele ilocuției reprezintă componenta perlocuționară
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
gol cognitiv, îl determină să facă anumite acțiuni motorii, îi induce teama etc. Efectele ilocuției reprezintă componenta perlocuționară a actului de vorbire. Din acest punct de vedere, un act de vorbire poate fi eficient (când actul de vorbire are asupra ascultătorului efectul scontat de vorbitor) sau ineficient (când scopul perlocuționar nu este atins) (Vasilescu, 2005, pp. 798-799). Prin actele de vorbire reprezentative (asertive) vorbitorul își asumă conținutul propozițional, în diverse grade: când spune Astăzi sunt 2 oC, vorbitorul consideră adevărat conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
descrie o stare din lumea reală pe care o crede/o prezintă ca adevărată. Există diverse subclase de acte reprezentative (asertive): afirmație, sugestie, insistență, presupunere, deducție, plângere, reproș etc. Prin actele de vorbire directive vorbitorul încearcă să-l determine pe ascultător să facă o anumită acțiune: când spune Închide geamul! vorbitorul dorește să-l facă pe ascultător să acționeze în sensul conținutului propozițional al actului de vorbire („a închide geamul”). El vrea/dorește să schimbe o stare de fapte din lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
subclase de acte reprezentative (asertive): afirmație, sugestie, insistență, presupunere, deducție, plângere, reproș etc. Prin actele de vorbire directive vorbitorul încearcă să-l determine pe ascultător să facă o anumită acțiune: când spune Închide geamul! vorbitorul dorește să-l facă pe ascultător să acționeze în sensul conținutului propozițional al actului de vorbire („a închide geamul”). El vrea/dorește să schimbe o stare de fapte din lumea reală folosind cuvintele. Există diverse subclase de acte directive: ordin, poruncă, rugăminte etc. Prin actele de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
propozițional al actului de vorbire („a închide geamul”). El vrea/dorește să schimbe o stare de fapte din lumea reală folosind cuvintele. Există diverse subclase de acte directive: ordin, poruncă, rugăminte etc. Prin actele de vorbire întrebare vorbitorul îi solicită ascultătorului să furnizeze un răspuns care să-i umple un gol cognitiv (de diverse tipuri; real sau pretins): La ce oră te întorci?/La ora 10. Există diverse subclase de acte-întrebare: întrebare, interogare, chestionare, informare etc. Prin actele de vorbire comisive
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
arătându-le relele urmări care ar veni când unii și alții ar lăsa a se Încelui de niște oameni blăstămați, aduceți aminte de jurământul care l-au pus Înaintea lui Dumnezeu și prin care ei s-au făgăduit a fi ascultători până la moarte, a apăra Patria și Tronul cu primejdia vieții, puneți-le Înainte câte bătăi, omoruri, jefuiri și alte rele au fost În patria aceasta până a nu veni sub sceptru părințeștii case austriece, turci, tătari și alte ginte barbare
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și alte ginte barbare vine, omoară, aprinde, oameni cu miile În robie duce ș...ț, iară de la anul 1696, de când popoarele acestii patrii au Închinat-o domnitorilor din casa austrie, pace și liniște. Drept este și se cuvine ca să fim ascultători și credincioși supuși Înălțatului Împărat și celor puși de la Înălțatul Împărat, să rugăm pe Dumnezeu ca cu brațul său cel tare să-l sprijonească și ajute În contra potrivnicilor. Textul este edificator pentru confuzia politică de la acea dată. Principalul său mesaj
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sunt atribuite. Farkas Ádám scria În 1838: Nu există altă nație atât de rămasă În urmă În privința culturii, dar cu atâtea tendințe frumoase spre civilizație. Românii sunt dăruiți de natură cu putere, talent și Înțelegere, sunt respectuoși față de binefăcătorii lor, ascultători În fața autorităților. Geograful Dóczy József XE "József" Îi descrie și el În termeni asemănători, În 1830: Românii sunt În general mai leneși, deși au minte bună; și, dacă se străduiesc, devin oameni Învățați și buni profesioniști. De altfel, prețuiesc onoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]