1,950 matches
-
unei realități mai cuprinzătoare, care depășește domeniul strict al literaturii. Într-o "Notă pentru o mărturisire literară" (1932), el afirmă că "[p]oezia întocmai că un fenomen fizic participa de misteriosul vieții [s.n.]".1 Punctul liminar al unei astfel de aserțiuni ar putea fi acel misterium cosmogonicum, la care conduce întreaga construcție speculativa poescă din Eureka 2 (1848), conform căreia "universul este cel mai sublim dintre poeme"3, iar Divinitatea, Artistul Suprem. În această lucrare ce reprezinta, probabil, versiunea finală a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nimic." Henri Bergson Mai aproape, de epocă în care Ion Barbu a trait, Henri Bergson, în "Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței" (1888), identifică "le grand mystère de la vie" [marele mister al vieții]1 - creația continuă - , chiar cu esență frumosului, aserțiune, ce, pentru poetul român, nu putea decât să continue un gând poesc. Autorul Jocului secund cunoaște opera bergsoniana și, într-o luare de poziție, din primii ani de activitate literară, se revendică, direct, de la speculațiile filozofului francez asupra artei: În
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
unde declară că "un poem nu este facultatea poetica, ci mijlocul de a trezi această facultate în oameni", iar "singura metodă de a testa meritele unui poem este să măsori capacitatea lui de a trezi Sentimentul Poetic în alții"83. Aserțiunea este, reluată apoi și dezvoltată în "Filozofia compoziției", după cum urmează: Abia dacă trebuie să fac observația că un poem merită acest titlu doar în măsura în emoționează, prin înălțarea sufletului. Valoarea unui poem este rațio de această plăcere înălțătoare [s.n.
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în recenzia Drake-Halleck88 nu este să reprezinte/imite o experiență anume, ci să indice cititorilor calea spre Frumusețea Absolută. La rândul său, Ion Barbu refuză mimesis-ul. Într-adevăr, "obiectul" propriu al compoziției poetice este, si pentru autorul "Jocului secund", o aserțiune predominat intelectuală, din care poate să rezulte, eventual, emoția, dar una contemplata: "Suflet mai degrabă religios decât artistic, am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor slavi absolute ale intelectului și viziunii [s.n]"89, formula ce amintește de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
6 Ion Barbu, "Poetica domnului Arghezi, 1927", în Versuri și proza, 1984, p. 154. 7 Ibidem. 8 Ion Barbu, "Aderca: De vorbă cu Ion Barbu: Zece ani de poezie", în Versuri și proza, p. 139. Să reținem, totodată, tonalitatea begsoniană aserțiunii care definește intelectul. 9 Ibidem. 10 Ibidem. 11 Ion Barbu, "Jean Moréas (Jean Pupadiamantopulos)", în Versuri și proza, 1984, pp. 203-204. 12 Vezi Henri Bergson, "L'évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, pp. 236-241. 13 Idem, p. 797: "Un Dieu formel
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Henri Bergson folosește frecvent termenul "geometrie", precum și unele derivate ale lui, pentru a se referi, în general, la o anumită ordine inerentă naturii, pentru care inteligență umană reprezintă o modalitate de adaptate, sens pe care il regăsim și în multe aserțiuni barbiene. Iată câteva exemple: "Toutes leș opérations de notre intelligence tendent à la géométrie, comme au terme où elles trouvent leur parfait achèvement. Mais, comme la géométrie leur est nécessairement antérieure (puisque ces opérations n'aboutiront jamais à reconstruire l
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
una din ipotezele sale. În urma unei analize subtile, White evidențiază diferența pe care Duhem o realizează între enunțurile din fizică, prescripțiile logicii și temeiurile care țin de bunul simț46. În măsura în care Duhem a realizat o distincție clară între enunțurile logico-matematice și aserțiunile contingente despre natură, concepția lui filosofică a păstrat "vestigii" ale raționalismului, consideră White. Însă, în măsura în care Duhem a apelat la "temeiuri pe care rațiunea nu le cunoaște", el a recurs la considerații care au de-a face, în ultimă instanță, cu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
oricăror ipoteze de nivel înalt, indiferent dacă acestea aparțin fizicii, matematicii, logicii sau altor științe 59. [B] Conjuncția de ipoteze testate la un moment dat este în practică limitată, adică nu se poate extinde la nivelul întregii cunoașteri a umanității. Aserțiunea lui Quine că "Orice enunț poate fi făcut valabil în general, dacă facem ajustări suficient de drastice în altă parte a sistemului"60 este adevărată din punct de vedere logic, dar "bunul simț științific" mă poate determina în anumite situații
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
adapta învățăturile patristice la mentalitatea contemporană și prin dimensiunea culturii sale, Dumitru Stăniloae a fost clasificat drept cel mai mare teolog al secolului al XX-lea. În ciuda relativității oricărei afirmații radicale, doar lectura monumentalei sale opere Teologia Dogmatică, poate confirma aserțiunea. O clasificare a operelor teologului în discuție îl confirmă preponderent, ca pe un dogmatist consacrat. În fapt, după cum mărturisea chiar părintele, interesul său a fost ca să descopere imaginea exactă si reală a lui Iisus Hristos gândirii contemporane, altfel decât o
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
zis nu o dată că limba, pentru a merită numele de limbă, trebui să fie articulata. Un sunet nearticulat, adecă confuz, nedeterminat, echivoc, este un zgomot neorganic, un țipat animal, o notă muzicală, dar n-are a face cu limba. Această aserțiune e falsă. Germanii articulează foarte rău tenuele și mediele, astfel că în pronunciațiunea lor un k se distinge de un g mai anevoie decât în cântecul cucului. Un v, așa cum îl rostesc spaniolii, nu e nici v, nici b. Ce
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
obrăzniceau prea tare îi puneau în ascultare numai cu sabia. Hermippos, un autor din secolul l al e.n. povestește că Falereus, a fost izgonit de către Filadelful, pentru că a încercat să-i împiedice succesiunea la tron. Această afirmație discreditează în tot aserțiunile lui Aristobul. Dar cum numai pentru ei, istoria este revelată prin ciripeală la urechea surdă sau viu grai, fără parai de către Iahwiță cel plin de fițe, între adevărul nostru și al lor nu poate fi niciodată vreo concordanță pentru că ar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
înaintează spre vârsta adultă și se cristalizează axiologic. Streinu ne previne că ideea maioresciană n-a fost înțeleasă nuanțat, fiind tălmăcită uneori ca posibilitate de renunțare treptată la critică atunci când valorile s-au sedimentat și au pătruns în conștiința publică. Aserțiunea maioresciană "nu interzice în nici un chip exercițiul critic dincolo de emanciparea culturii" . Dealtfel, criticul junimist a avut prilejul să mediteze și să revină asupra unora din ideile sale estetice expuse în O cercetare critică asupra poeziei române de la ". Vladimir Streinu observă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
volumului Critică și culturăă "are, stilistic vorbind, un fel prietenos de ași lua cititorii de mână și a-i conduce printre idei despre artă, printre opere și autori." X Lunga noastră incursiune în opera critică a lui Vladimir Streinu argumentează aserțiunea enunțată la începutul acestui capitol: literatura română clasică și modernă a fost traversată de un ochi estetic, apt să se ridice adesea la sinteze istorico-literare de referință. Fie că scrie despre Eminescu sau despre cel mai proaspăt Sorescu, despre Sadoveanu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
scriitor" ; Alexandru (Georgiadă Obedenaru și-a probat puținele posibilități lirice, vădind "subțirimi decadente" , în singurul sonet notabil, Flori de sânge; obscurul Gabriel Donna va fi - crede Streinu - selectat "tot mai insistent dintre modernii ultimului deceniu al secolului al XIX-lea." Aserțiunea streiniană nu s-a adeverit! Poetul cel mai de seamă al grupării, Ștefan Petică, discipol al lui Verlaine și Maeterlinck, cultivând "un fel de deschidere în vag, care îi ușurează expresia de materialitate prin referiri abstracte", "anticipează estetica orizonturilor lirice
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
la metodele "obiective", științifice, la informația riguroasă în arhive și la periodice uitate. "Bergsonistul" Vladimir Streinu cultivă în studiul dedicat lui Hogaș tocmai biografismul. Din adversar al istoriei literare devine un pasionat istoric literar. Și ca o confirmare strălucită a aserțiunii să reținem că partea cea mai durabilă a creației critice streiniene o constituie aceea consacrată scriitorilor clasici. În cea de-a treia perioadă ("-"Ă domină studiile de versificație (vezi în acest sens studiile: Versul liber, Antecedente și origini, Cronologia versului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
corespondent al Academiei Române, scria însă elogios despre Cultură și cunoștință, dînd într-un fel o replică lui Maiorescu care, în plin secol 19, spunea că, dacă e vorba de creație, celula românească nu rezistă. Ghibu, în 1922, era ferm în aserțiune: celula românească rezistă, iar românul Blaga putea fi un creator de excepție: "I-o fi scris d-lui Blaga să fie printre întemeietorii unei filosofii românești vii, în sensul că aceasta, făcînd legătura cu sufletul nostru național, cu tradiția noastră
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
interpretarea de la Copenhaga: * este vagă, deoarece nu spune ce tip de interacțiuni sunt măsurătorile, iar această omisiune este importantă deoarece, conform acestei interpretări, sistemele nemăsurate evoluează după legea lui Schrodinger, iar cele măsurate, după postulatul colapsului; * este inconsistentă, deoarece face aserțiuni despre natura realității mecanic-cuantice, dar neagă că se poate știi ceva despre acea realitate; * este obscură, deoarece relația dintre măsurătoare și realitate este obscură: ce este special în legătură cu măsurătorile astfel încât ele inițiază colapsul? (B. Lower 1998: 3). O altă problemă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
matematic. A doua problemă este cea care ne interesează pe noi în mod special. Pentru a răspunde la ea, Field se folosește de conceptul de conservativitate. După acesta, "O teorie matematică M este conservativă dacă și numai dacă pentru orice aserțiune A despre lumea fizică și orice mulțime N de astfel de aserțiuni, A nu decurge din N + M decât dacă decurge din N luat separat." (ibidem, p. 58). Plecând de aici, Field argumentează că, pentru a fi utilă, o teorie
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mod special. Pentru a răspunde la ea, Field se folosește de conceptul de conservativitate. După acesta, "O teorie matematică M este conservativă dacă și numai dacă pentru orice aserțiune A despre lumea fizică și orice mulțime N de astfel de aserțiuni, A nu decurge din N + M decât dacă decurge din N luat separat." (ibidem, p. 58). Plecând de aici, Field argumentează că, pentru a fi utilă, o teorie matematică nu trebuie să fie adevărată, fiind suficient să fie conservativă. Această
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Adevăratele relații dintre aceste obiecte sunt singura realitate la care putem ajunge" (Poincare citat în Worrall 1989: 118) Psillos identifică două probleme în abordarea lui Worrall: (i) această poziție se bazează pe o distincție defectuoasă între structura matematică a unei aserțiuni științifice și natura entității sau procesului descris (defectuoasă deoarece în știință ne este dată natura unei entități pe calea unei explicații matematice, structurale a proprietăților și relațiilor sale) (Psillos 1996: 309); (ii) poziția lui Worrall eșuează în încercarea de a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
permite, în aceeași măsură, criticului să rămână creativ în aprecierea sa a "efectelor de adevăr" asupra practicilor sociale. Principiul al doilea al retoricii critice sună, simplu: "Discursul puterii este material"778. Ca în cazul precedent, McKerrow elaborează pe marginea propriei aserțiuni. Dacă orice ideologie există, în sens material, în și prin discursul care o exprimă, iar agenții (umani), mereu deja interpelați ideologic, dețin abilitatea de a modifica discursul, trebuie să ne îndreptăm atenția, consideră McKerrow, asupra "dimensiunii sociale sau a conștiinței
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
revoluției de la 1848 în Țara Românească. Există însă istorici care susțin că în iulie 1848 Palmerston nu s-ar fi opus unui proiect de stat romano-slav, compus din Moldova, Valahia, Serbia și Croația, sub sceptrul lui Milos Obrenovici, cu toate că această aserțiune pare să fi fost foarte puțin probabilă, neacomodându-se în nici un fel cu vederile politice ale omului politic britanic pentru această parte a Europei. în ciuda simpatiei manifestate de Palmerston pentru mișcările pentru drepturi constituționale și politice din vestul Europei, atitudinea sa
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de a interveni militar, cerându-i să acționeze în acest sens. Prezentând desfășurările politice din București din aprilie, Colquhoun condamnă acțiunile de intimidare ale domnului, care amenințase pe revoluționari cu o intervenție militară turcească. Diplomatul britanic aprecia că o asemenea aserțiune era dăunătoare pentru că putea oferi Rusiei tocmai pretextul de a interveni militar, pe care îl căuta, declanșând, în același timp, sentimente de turcofobie, care nu existau în acel moment. Pe de altă parte, el cerea liderilor revoluționari să dea dovadă
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
luminii. Așa încât, ar trebui să spunem că termeni precum cei din cuplurile enumerate mai sus sunt "antinomici", iar nu că acele cupluri sunt "antinomii", rezervând acest apelativ doar pentru situația în care aceste cupluri de termeni prescurtează un conflict de aserțiuni. Discuția de mai sus arată că, atunci când este însoțită de o interpretare adecvată, utilizarea termenului "antinomie" la nivel categorial sau conceptual poate fi legitimă. Un episod important în istoria termenului "antinomie" îl constituie apariția paradoxurilor logico-matematice. În acest context, termenul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care nici nu speră confirmare în experiență, nici nu au a se teme de contrazicere, și fiecare dintre ele nu numai că este în sine fără contradicție, ci găsește chiar în natura rațiunii condițiile necesității ei, numai că, din nefericire, aserțiunea contrariului are de partea ei temeiuri de aserțiune tot atât de valabile și necesare"267. Așadar, antinomiile nu sunt rezultatul unei erori de raționare, ci al unei erori de aplicare a rațiunii. Singurul rezultat pozitiv al lor este că sunt "cea mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]