3,212 matches
-
uitându mă în jurul meu. Ce, nu știi? E războiul vârcolacilor, spunea aceeași voce. Mereu fac așa, nu te teme. În acel moment, un copil se chinuia să sară peste gâtul uriaș al pubelei și, în cele din urmă, căzuse pe asfaltul murdar și rece. Ești bine? l-am întrebat, repezindu-mă să-i ofer ajutorul meu. Da, sunt ok. Tu cine ești? În momentul de față, nu știu. Nu în această dimensiune... Dar tu? Hedwig Tornadă, îmi răspunse copilul, făcându-mi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
interesantă conversație: Raluca, trezește-te! Ai adormit cu cartea în mână. Deschid ochii și buimăcită răsfoiesc cartea. Da, totul este în regulă, literele sunt la locul lor. Mă uit pe fereastră și văd cum ploaia măruntă continuă să lovească ușor asfaltul. Ce monotonie! Bucovneanu Carmen-Elena, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Omul de zăpadă A fost odată ca niciodată, într-o iarnă proaspăt sosită, un om de zăpadă. Totul a început într-o zi, când
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din ce în ce mai amplu, pe măsura trecerii orelor târzii din noapte. Credeam că a murit, dar refuzam a lua în seamă și alte variante... Variante... banale. Deja îmi auzeam mintea cum delirează neîncetat: „Nu e posibil ca un copil să moară pe asfaltul rece și umed al unui parc pustiu. Nu, nu, nu, nu! L-am privit pentru încă o clipă, izbutind să deslușesc mesajul șters al șoaptelor sale: „Visele mele... Visele mele... Se duc departe! Văd, nu mai văd întuneric... Mama m-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întuneric... Mama m-a nenorocit... Visele-mi plutesc... O, mamă!” În cele din urmă, își pecetlui suflul glasului, obturat cu un aparent urlet disperat, inutil remedierii situației de față. Ca la un semn, se prăbuși într-un grandios impact cu asfaltul reavăn, rezemându-și capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
reținut ce spusese Zsolt, că dacă după aceea îi pun cele două piulițe și înfășor totul în plastic și-l arunc de la etajul patru, atunci șuruburile astea uriașe, de roată de tractor, explodează cu atâta forță încât găuresc până și asfaltul, de-aia aveam de gând să cumpăr chibrituri, cel puțin patru-cinci cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au trebuit aruncate, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gura mare că asta nu-i dreptate, și a smuls lădițele din mâinile lui tanti Ani, trântindu-le cu atâta putere de pământ, de s-au făcut țăndări, iar așchiile au zburat prin aer, risipindu-se în toate direcțiile, pe asfalt, între timp oamenii se împingeau spre ușa de la intrare, cineva m-a înghiontit de-am căzut pe jos, palmele mi s-au mânjit de noroi, aveam o stinghie chiar sub nas, scria pe ea, cu litere mari și negre, CUBA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
muncitori de la uzină au scos ușa din țâțâni, au ridicat-o și, făcându-i vânt, au zvârlit-o cât colo, ușa a aterizat în fața mea, pe trotuar, din rama lată de metal, vopsită în albastru, cioburile plouau cu zgomot pe asfalt, iar la capătul zăvorului ruginit am văzut lacătul tot ferecat. Știam că ar fi trebuit s-o iau din loc, mi-am adus aminte cât mă rugase mama să nu dau de bucluc, cu toate astea, am rămas acolo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
picior spre ușa magaziei, abia ajunși acolo, ușa s-a și deschis și a ieșit muncitorul de la uzină, strigând că na, poftim, ia uitați-vă ce dosesc ăștia aici, poftim, căra un sac mare în cârcă, l-a așezat pe asfalt și a strigat că sacul ăsta, pe cuvânt de onoare, e plin cu boabe neprăjite de cafea adevărată, și că în magazia asta sunt de toate, chiar de toate, magazia asta e belșugul pe pământ, e ciocolată câtă vrei, portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vina mea. Nu sînt În stare să organizez nici măcar o seară cît se poate de simplă În oraș, fără să fac niște prostii monumentale. Fără veste, Îmi vine să izbucnesc În hohote de plîns. Îmi vine să mă prăbușesc pe asfalt, să-mi Îngrop capul În mîini și să plîng În voie. Ce zici de o pizza ? spune Jack, și ridic capul, cu speranță renăscută. — De ce ? Știi vreo pizzerie În zonă ? — Văd că au pizza de vînzare. Arată spre un fast-food
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmi pulsează de șoc. Abia dacă Îmi mai pot forma un gînd coerent. În viața mea nu m-am simțit atît de complet și de total penibilă. DOUĂZECI — Ești OK ? Emma ? Stau de cinci minute pe bancă, cu ochii În asfalt și un vîrtej confuz În minte. Acum, la toate acestea se adaugă și o voce, peste toate sunetele normale de oameni care merg pe stradă și de autobuze care frînează și de mașini care claxonează. E o voce de bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Fiindcă e evident că aceste secrete nu sînt de nasul meu. Mă răsucesc brusc pe călcîie, Înainte să mai apuce să zică ceva și pornesc mai departe, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz și călcînd pe legăturile de iarbă-neagră de pe asfalt. Ajung acasă abia mult mai tîrziu, spre seară. Dar cearta noastră Încă Îmi mai răsună În minte. Mă doare capul de mor și simt că mai am un pic și izbucnesc din nou În plîns. Deschid ușa apartamentului și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
metafizicii mele intime. Numai un număr foarte restrâns de suflete deosebite au putut găsi calea de a recepta asemenea revelații. Alte penetrații de copil În lumea exterioară: Pe Roy Street, În Montreal, calul care trăgea un camion a căzut pe asfaltul Înghețat. Aerul e cenușiu Închis ca o căptușeală de palton. Un animal mai pirpiriu ar fi izbutit să se ridice În picioare, dar matahala asta, cu coapsele lui uriașe, nu poate decât să‑și agite copitele În vânt. Calul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nervi și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap în timp ce tocurile de la pantofi țăcăne pe pavaj. Singură cu umbra mea. Aceasta i-o ia înainte așternându-se oblic pe asfaltul ud. Datorită ritmului stâlpilor de iluminat, umbra crește, se divide, apoi în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și așa mai departe. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca o vacă a Domnului pufăie prin peisajul nemărginit către capătul liniei. Dar autobuzul merge încet, nu se poate face nimic, chiar dacă șoferul, scăpat acum în linie dreaptă, gonește spre pauza de zece minute dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
farfurii și sticle, asta-i când a făcut cinzeci de ani doamna Veturia, se cutremură simțind cum alte și alte vițe cresc întruna din ea, se întind, cuprind și apartamentul de la parter al fetei doctorului Wintris, ies în stradă, inundă asfaltul, se duc spre spre cofetăria „Tryby Tromphy“, înaintează spre farmacie, apoi spre grădinița numărul 32 cu program prelungit, încolăcesc biserica Sfinților Constantin și Elena, părintele Ioachim tocmai ieșea pe poartă în gipul său nou, pătrund în altar și scormonesc undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
taxi. M-am năpustit înapoi în stradă, dar mașina plecase. Am rămas așa, cu brațele atârnând fără vlagă de-a lungul corpului. Din geanta trecută peste umăr mi-a căzut ceva. Era cravata, ieșind prin deschizătura fermoarului. A căzut pe asfalt și s-a încolăcit ca un șarpe roșu, lângă rondul cu iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge pe mâini și lacrimi pe față. La fiecare urlet al Soniei, un nou șuvoi roșu îmi inunda degetele. Le răsfiram, ca să se scurgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
loveam cu pietre și le aruncam de pe înălțimi. Era cât pe ce să pun mâna pe ea, când s-a întors brusc și s-a cățărat într-un pom. Mă aplecasem prea mult ca să evit căderea. M-am dus pe asfalt și am alunecat ca pe gheață. Când m-am oprit, mă aflam deja în mijlocul mai multor soldați care mă priveau înmărmuriți. Prin turela unui tanc, un ofițer cu gura căscată a holbat ochii. Apoi a dat un ordin și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
țară nu mai am pe nimeni; nu-mi rămâne decât să disprețuiesc în liniște toate lucrurile pe care le văd. Deodată am auzit un fâșâit dincolo de pod, crescând în intensitate cu fiecare secundă. Erau cauciucurile unei mașini rostogolindu-se pe asfaltul umed. Chiar duminica trecută mă trezise din somn un sunet asemănător, ca o inspirație lentă pe gură, și am știut că o mașină gonește pe șoseaua plină de apă. Conștiința acestui fapt îmi rechemase, surprinzător, o grămadă de amintiri: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Noi unde facem Revelionul? - Acasă la mine. Ai mei pleacă la Călimănești. Odată cu apropierea sărbătorilor, profesorii se relaxară, prezențele nu mai deveniră obligatorii, iar cuvântul „colegi” căpătă din nou o semnificație abstractă. Cerul scutura o măzăriche deasă ce ricoșa pe asfalt ca și cum cineva vărsa peste oraș o pungă cu biluțe de gheață. Dar nu veni nici așteptata zăpadă, nici zloata nesuferită de la începututl iernii. În timpul nopții, pământul se usca la loc și dimineața începea din nou să plouă cu bile, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ei. Scările deveneau alunecoase, mi se părea că merg pe un calorifer înghețat. În curte, era liniște. Nimeni. Nici câini, nici ghereta lui tanti Silvia. Parcă voiau să-și bată joc de mine. Am fugit până la poartă. Nimic. Doar textura asfaltului. M-am uitat în jos și am văzut că sunt numai în ciorapi. M-am întors cu chiu cu vai, fără să mai trec prin camera lui Carmen ca să-mi recuperez încălțările. Nu mai știam exact unde stătea. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
stație - atmosfera nu era nici pe departe ca cea din Sloan Square în momentele de glorie. Dacă priveai în josul drumului, vedeai o porțiune din gara Thameslink și o stație de autobuz cu cioburile pereților ei de sticlă împrăștiate spectaculos pe asfalt, cristalele groase semănând cu o grămadă de gheață. Dincolo de ea se afla cinematograful Scala, o fostă glorie, acum închis. Auzisem că sala de popice de lângă folosea o parte din incinta cinematografului pentru a se extinde. Nu înțelegeam nici să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
norii - înfloresc ciulinii Spuma norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea - călduri de august În miezul roșu gustul pământului negru - atât de dulce TANKA Spinul ascuțit din umbra parfumată sfâșie pielea - pe degete, rubinii petalele clone Vară toridă din asfaltul fierbinte tocul înfundat se smulge în alb-negru pigmentat; modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
nici de departe, culoarea pământului, fără să fi știut ce e o pădure, fără să se fi desfătat cu parfumul de dimineață al unei plantații de pini. Cu ce medicament miraculos vor plăti albii delictul de a aduce cimentul și asfaltul pe un pământ virgin? Nu exista și nu va exista niciodată vreun progres anume scoțând un copil din pădurile lui și închizându-l într-o suburbie. Atâta vreme cât mizeria și risipa, foametea și îmbuibarea, luxul și sărăcia vor continua să conviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
microbuzul se îndepărta, Hugo a zbughit-o înăuntru. Spre marea lui ușurare, Theo era tot pe podea. Rodea fericit cheile Toyotei. După ce l-a luat în brațe, Hugo a ieșit și a încercat, cu o singură mână, să târască pe asfalt și apoi în sus, pe scările de la intrare, cutiile grele din carton. Cine naiba mai trimisese și drăcia asta ridicolă și, mai exact, de ce? Deschizând primul pachet, Hugo a găsit un pliculeț auriu, pe care era imprimat, cu niște caractere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]