20,300 matches
-
„Munții noștri aur poartă Noi cerșim din poartă-n poartă!” (spusă cu durere de moți, scrisă de Octavian Goga) În zilele care au urmat după trecerea mea prin Roșia Montană am rămas aproape complet atașat de ea. Mă obseda insistența companiei „Gabriel Resourses”, care de 15 ani urmărește, pândește și atacă vicios Roșia Montană pentru a o răpune și a devora-o. Mă obseda comportamentul unei părți din mass-media românească ce se prostituează la solicitarea
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
toate le rezolvă pălăria!) viața cu două luni mai devreme ușa cam des deschisă la poeme o cusătură pe rotulă în fața evidenței o cagulă acum îmi tivesc pălăria cu aur o-mpodobesc cu os de brontozaur pană de vulpe-i atașez, discret să nu se vadă pana de poet încerc din răsputeri s-o-nvăț sanscrită ea-mi zice să fiu și mai zăpăcită monștrii cu mîini de rouă să-i dezmierd învață-mă, pălărie, să pierd! R.T. Cred că cea
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
serios Părintele Nicolae Tănase are o vorbă bună pentru toți. Pentru băieții gata de însurătoare a cumpărat pământ. Pentru fete strânge zestre. În fiecare casă din tabără sunt copii. Într-una i-a așezat laolaltă pe copiii de grădiniță. Se atașează imediat de noii veniți, au nevoie de căldură. Când te uiți la ei înțelegi parțial, ce face și de ce face Părintele Nicolae Tănase. Fiecare copil își are povestea lui, unii sunt aici de când se știu. Sunt învățați de mici să
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
fie deviat puțin sensul primordial, că pe urmă depărtarea dintre cele două sensuri s-a mărit din ce în ce mai mult. Imaginați-vă o magistrală care nefiind bine păzită, vine cineva într-o noapte, hai să zicem o echipă de elită în sabotări, atașează o linie secundară și a doua zi, din neatenție, trenul, garnitura noastră, trece pe această line secundară fără să ne dăm seama. Este posibil așa ceva? Tuturor ni se întâmplă dar nu acordăm atenția necesară. Și un timp călătorim aproape paralel
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
în casă nu puteam să-l bag, în schimb toată ziua furam mămăligă și oase pe care i le dădeam pe ascuns să mănânce. Altfel, câine de oi fiind, Vlăduț era tare cuminte, sâmțât - cum spunea moșu’ Hobza, care se atașase de el mai abitir decât de frate-său Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
Budapesta ocupată a fost ireproșabil. Toader Baciu lucra, așa cum am spus, la intendență, și primul lucru pe care l-a făcut, ajutat de alți camarazi, a fost să împartă alimente copiilor budapestani înfometați. În mod cu totul deosebit, s-au atașat de el doi copii gemeni, frate și soră, să fi tot avut 10 ani fiecare. Zilnic îl căutau la hotel, iar el le dădea să mânânce pe saturate, ba, le mai dădea mâncare și pentru acasă. Copiii erau bucuroși să
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
buie să facă ce li se spune”. Ciobanii aveau grijă să-și învețe câinii de mici să-ntoarcă oile și să-și cunoască areapa. Firește, în demersul lor, se foloseau din plin de câinii cu experiență, căci fiecare cățel se atașa treptat de câte unul dintre aceștia, imitându-l în tot ceea ce făcea. Se-nțelege, numărul areapelor depin¬dea de mări- mea turmei, dar și de frecvența atacurilor urși- lor, în special, căci lupii atacau arareori vara la munte, când nu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
în casă nu puteam să-l bag, în schimb toată ziua furam mămăligă și oase pe care i le dădeam pe ascuns să mănânce. Altfel, câine de oi fiind, Vlăduț era tare cuminte, sâmțât - cum spunea moșu’ Hobza, care se atașase de el mai abitir decât de frate-său Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
românilor, despre lăcașurile de spiritualitate din România, despre școala românească, despre arta, sportul și preferințele pentru specialitățile culinare pur românești. Cunoaște și afirmă foarte puternic spiritul românesc în mod pregnant exteriorizat la ea, comparativ cu mulți dintre români. S-a atașat sufletește de o țară străină care este România și pe care a îndrăgit-o de când i-a trecut prima oara granițele. A intuit înainte de a cunoaște România că o va lega un destin de această țară. A vădit un interes
REIKO-SAN. CONVORBIRI AFECTIVE DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366624_a_367953]
-
to România!"). Aceasta-i creionarea, în egală măsură afectiva și de rigoare, a ziaristei japoneze Reiko Kawakami. Întâlnirea cu ea restituie tot ce alte prietenii, îndrăgite cândva, s-au pierdut, poate, fără să rămână nimic real din partea lor. Reiko-san se atașează de oameni și locuri, nepărăsindu-i și nepărăsindu-le cel puțin din gînd și amintire. În afară de om de presă este un om de suflet care izbutește să atragă prin sine și prin ceea ce o preocupă, toata încuviințarea sufletească a unui
REIKO-SAN. CONVORBIRI AFECTIVE DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366624_a_367953]
-
reușit să-mi conving părinții să-mi pună internetul. Am scris pentru că voiam să spun ceva, voiam să schimb ceva. Obișnuiam să citesc povești online scrise de adolescenți temperamentali. Dar majoritatea poveștilor se terminau cu moartea personajului de care mă atașam cel mai mult. Așa că într-o zi mi-am spus: „Trebuie să scriu!” Și așa am început eu să scriu. Am vrut să arăt lumii că există și alte moduri de gândire, și am scris o poveste care mă amuză
ATRACTIE – SPRE LITERATURA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366739_a_368068]
-
mama fetelor eu am botezat-o, pe vemea când și eu eram un copil și abia am ținut-o în brațe, la biserică. E foarte interesant sentimentul, mai ales când nu ai copii proprii, că cineva se simte atât de atașat de tine. Fina mea a învățat foarte bine la școală și, de Crăciun, venea cu carnetul de note, ca să-l văd ... deși eu eram doar cu câțiva ani mai mare decât ea. Acum, fetele ei dădeau raportul ... Eram fericită să
PRIMA ZI DIN 2014! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365716_a_367045]
-
știut să profite de cunoștiințele sale din domeniul rural, să dea viață în scris momentelor petrecute în mijlocul oamenilor de la țară. Astfel că, atunci când privește o fotografie de familie, descrie fiecare personaj în parte și locul lui în poză, chiar o atașează pe pagină, la sfârșitul povestirii. Și, ca să ne aducă un zâmbet în colțul gurii ne povestește despre unchiul Gheorghe, zis Dide, care fusese haiduc în tinerețe și care, într-o zi a furat tava cu plăcinta cu dovleac din cuptor
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
să iubesc, Îmi place să dăruiesc, Iubirea și dragostea, Sunt aievea, viața mea. De aceea, distinsă doamnă, Indiferent cum vă cheamă, Vă invit la o simplă iubire, Care să aibă și dăruire. Ce este mai frumos pe lume, Când te atașezi de un nume, Căruia vrei să-i dăruiești, Toată dragostea și să iubești. Iubirea înseamnă viață, Ce te luminează la față, Îți dă aripi și te înalță, Îți dă curaj și speranță. Ca zilele ce vor urma, Să-ți înflorească
IUBEȘTE ȘI DĂRUIEȘTE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366241_a_367570]
-
de albine. Este icoană simplă sau pe suport sub formă de cruce. Icoanele sunt pentru perete cu agățătoare pe spate sau icoane pentru masă. Ca mod de realizare icoana propriu-zisă este pictată pe dosul sticlei în oglindă. După aceea se atașează pe bucata de lemn, este încadrată cu un chenar de sfoară de cânepă și i se aplică foița de aur. Temele predilecte sunt: chipuri de sfinți, scene biblice și îngeri. Cea mai frecventă temă este Maica Domnului cu Pruncul. Tehnica
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
vechi al Fariseismului a supraviețuit neschimbat... Din Palestina în Babilonia, din Babilonia în Africa de Nord, Italia, Spania, Franța, Germania; și de aici în Polonia, Rusia și Europa de Răsărit, în general pe unde anticul Fariseism a cutreierat... demonstrează importanța care se atașează Fariseismului ca mișcare religioasă”. (Două întrebări tulburătoare: A fost evreu Isus? Sunt semiți evreii de azi? Adevărul despre khazari. Trad. Traian Golea. Ed. Elisavaros, 1996, p. 34). Citatul de mai sus trasează originea Fariseismului din vremea pământeană a lui Hristos
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
mama sau bunica coseau saci, iar din pânza din in făceau ștergare sau material pentru cămăși obișnuite sau de noapte. Pe cele de noapte coseau cu fir de arnici diferite desene florale să fie cât mai frumoase, iar la gât atașau șnururi cu ciucurei la capete. Cum spuneam, mă prefăceam că dorm să văd ce pun la cale ăi bătrâni. Așa le spuneam noi copii, cu toate că tata nu depășea cincizeci de ani și mama patruzeci și cinci. - La ce oră zici
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
o cantină pentru nevoiași. În Giulești am găsit un câine, care cred că era o corcitura de lup. Cred că se rătăcise de stăpân. L-am „înfiat” și i-am pus numele Jup. Era un câine inteligent care s-a atașat grozav de mine. Mă însurasem și locuiam la o mansarda pe Filatropiei, unde îl aveam pe Jup și o pisică. Nu o duceam prea strălucit cu banii, totuși nu știu cum am cumparat printr-o ocazie o șuncă afumata pe care o
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
mai făceam și cu Stela Popescu sau Mirabela Dauer!), îmi povestea despre succesul fulminant de care se bucura în Turcia, unde era invitată frecvent. A fost întotdeauna o ființă blândă, bună, mângâindu-mi auzul cu dulcele ei accent moldovenesc... Foarte atașată de familie, a primit lovitură dupa lovitură, pierzându-și mai întâi, tânără, sora (am cunoscut-o, era o eminentă absolventă a Institutului de Arte Plastice, ambele dovedind așadar înzestrări artistice remarcabile), apoi pe cel pe care-l diviniza, «tăticul», cum
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
țara în care trăim, horoscop, divertisment, politică externă și, desigur, 5 sau 6 pagini de opinii. Eu i-am dat ziarului acest format și el cuprinde articole primite de la corespondenți din țară sau din America. Unii dintre ei s-au atașat de acest ziar, fiindcă și-au regăsit felul de a gândi politic în această publicație. Aici aș da un exemplu, fără să fiu tendențios: Corneliu Vadim Tudor nu va scrie niciodată la “România Liberă”. Toți editorialiștii care scriu sau au
JURNALISTUL NICHOLAS BUDA ÎNTREABA, EDITORUL GRIGORE L. CULIAN RASPUNDE de NICHOLAS BUDA în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350501_a_351830]
-
bestiilor. Se vede treaba, gândi autocritic XYZQ-N3, că mai era de lucrat la capacitățile neuropsihice și hipnotice ale acestui lot de semeni ai săi. Oricum, această expediție își încheiase cu succes misiunea, iar comandantul trimise un raport detaliat Înaltului Consiliu. Atașă probele obținute în teren împreună cu reacțiile subiecților umani de la bord și făcu, destul de prudent, unele recomandări privind necesitatea conviețuirii cu o specie lipsită complet de capacitatea de a evolua. Înaltul Consiliu răspunse imediat (se putea observa chiar și în acest
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
nu masa de informații pe care le manipulăm ne conferă puterea, ci legăturile pe care le facem între idei (e unul din citatele preferate ale tatălui meu, vorbitor de română, evident!). Să cred acum că anglo-saxona generează oameni care se atașează mai mult de cifre, de calcule și de realitatea palpabilă, mulțumindu-se cu un singular „love”, în timp ce românii, ca nație visătoare, preferă să numească în trei feluri sentimente și lucruri imateriale ca acesta? Și nu, nu este adevărat că vestitul
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]
-
menită să înghită cât mai mult din învățământul românesc se pretează inclusiv la tertipuri de genul însușirii imaginii Colegiului Național „Unirea” prin asocierea cu Liceul Teologic Romano-Catolic. Elevii care își desfășurau activitatea școlară la Colegiul Național „Unirea”, care s-au atașat de școala lor, de profesori și de colegi, sunt primii care suferă de pe urma pericolului desființării claselor primare și gimnaziale ale colegiului, motivată de lipsa spațiului alocat desfășurării activității didactice. „De ce ne urăsc ungurii, mamă?” Ce ar putea răspunde părintele copilului
SEMINŢELE URII ÎN JOCUL PUTERII (COLEGIUL NAŢIONAL UNIREA -TG.MUREŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350632_a_351961]
-
trimis la peste douăzeci de adrese pentru vizionare. Nu știu din ce motive, simțind nevoia să comunic cu cineva necunoscut mie, am ales o adresă de e-mail feminină, la care am scris un mesaj simplu și ușor comic, dar am atașat și un buchet frumos aranjat din trandafiri albi. Nu știu de ce, doream să fie o femeie deșteaptă și frumoasă, o femeie din visurile lungilor mele nopți de singurătate, din fața televizorului. „Înger păzitor al oamenilor singuri, unde ești?” mă gândeam că
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
mama sau bunica coseau saci, iar din pânza din in făceau ștergare sau material pentru cămăși obișnuite sau de noapte. Pe cele de noapte coseau cu fir de arnici diferite desene florale să fie cât mai frumoase, iar la gât atașau șnururi cu ciucurei la capete. Cum spuneam, mă prefăceam că dorm să văd ce pun la cale ăi bătrâni. Așa le spuneam noi copii, cu toate că tata nu depășea cincizeci de ani și mama patruzeci și cinci. - La ce oră zici
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]