1,741 matches
-
parte a sângelui venos propriu inimii. AD este format din două porțiuni distincte, atât morfologic cât și embrionar. Între orificiile de deschidere ale celor două vene cave, mergând în stânga până la șanțul interatrial și în dreapta pâna la șanțul terminal His, peretele atrial este neted, reprezentân portiunea sinusală a atriului derivată din sinusul venos al tubului cardiac primitiv. Restul atriului prezintă în interior coloane musculare (miocardice) care reprezintă porțiunea trabeculară a AD, derivată embriologic din atriul primitiv. Raporturile atriului drept superior - vena cavă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
fluxul sangvin spre orificiul Botallo. Din porțiunea medială a valvei lui Eustachio pornește spre septul interatrial o proeminență numită banda sinusală, ce conține în interior un fascicul de țesut conjunctiv numit tendonul lui Todaro. La locul de unire a pereților atriali posterior și inferior se deschide sinusul coronar, orificiul fiind prevăzut anterior cu valvula lui Thebesius. Între tendonul lui Todaro, valvula lui Thebesius și orificiul atrioventricular drept se delimitează trigonul lui Koch, în perimetrul căruia se află nodul atrioventricular (Aschoff - Tawara
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Waterston este un pliu al șanțului interatrial situat între fosa ovalis și orificiul venei cave inferioare. Tendonul lui Todaro este un cordon fibros de 1mm diametru dispus între trigonul fibros drept și valva venei cave inferioare, mai precis de la peretele atrial medial spre extremitatea medială a valvei venei cave inferioare. Tendonul lui Todaro este o structură stabilă prezentă constant la nivelul atriului drept și care se proiectează sub forma unei linii cuprinsă între valva lui Eustachio și corpul fibros central care
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
sub forma unei linii cuprinsă între valva lui Eustachio și corpul fibros central care delimitează o latură a triunghiului lui Koch. Sinusul lui Keith este un reces situat deasupra orificiului situsului coronar în continuarea cristei terminalis în raport cu valva tricuspidă. Suprafața atrială dreaptă a fosei ovalis este situată între triunghiului lui Koch și deschiderea venei cave superioare. Un anevrism al sinusului aortic a lui Valsalva se poate deshide datorită proximității sale în atriul drept. Morfologia internă a atriului drept Principalele elemente morfologice
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
sinus venarum) de porțiunea rugoasă anterioară (regiunea trabeculată) a atriului propriu-zis și a auriculului corespunzător; trabeculațiile care se extind în afara marginii auriculului și se numesc mușchi pectinați; fosa ovalis se află la nivelul peretelui septal interatrial și reprezintă situsul comunicării atriale prenatale numită foramen ovale. Marginea fosei, limbus fossa ovalis este formată de marginea septului secundum. Planșeul fosei este format din septum primum al cordului fetal. Limbul este absent inferior și se continuă cu valva stângă a orificiului venei cave inferioare
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
comprimă planșeul fosei ovale de fața adiacentă a limbusului. La fel ca și ventriculul drept, atriul drept este structurat ca o unitate complet definită. Spațiile interpectinate și sinusoidele tabesiene sugerează adesea topografia căii de conducere și a sinusului nodal. Orificii atriale drepte Orificiile atriului drept includ următoarele entități anatomice: orificiile venelor cavă inferioară și superioară: orificiul venei cave superioare reprezintă porțiunea supremă a sinus venarum, iar orificiul venei cave inferioare reprezintă porțiunea posteroinferioară a sinus venarum și prezintă valvula lui Eustachio
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
fibros și prezintă valvele tricuspide. * Ventricul drept Generalități Ventriculul drept, situat exterior de stern și la stânga atriului drept, primește sânge de la atriul drept pe care îl trimite spre plămâni prin artera pulmonară. Miocardul ventriculului drept este mai gros decât cel atrial și mai subțire decât cel al ventriculului stâng. Raporturile ventriculului drept anterior o pericardul; o pleura stângă; o marginea anterioară plămânului stâng; o sternul; o plastronul costal; posterior - septul interventricular; superior o auricul drept; o trunchiul pulmonar; inferior o pericardul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și descarcă acest sânge spre ventriculul stâng. AS are formă ovoidală (alungită transversal), pereții mai groși, iar volumul mai mic. Porțiunea sa posterioară nu deriva embriologic din atriul primitiv, ci din vena pulmonară primitivă, iar tulburari ale procesului de dezvoltare atrială determină insuficienta înglobare a venelor pulmonare, cu formarea unui număr mai mic de orificii de deschidere ale venelor pulmonare. Limita între cele două porțiuni ale AS este mai puțin distinctă decât în cazul AD, deoarece pereții sunt netezi, cu excepția auriculului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
o proeminență nodulară numită nodulul lui Arantius. Valva semilunară pulmonară prezintă noduli similari care întăresc porțiunea centrală de apoziție a cuspelor în timpul diastolei. Există lunule adiacente interconectate prin comisuri ce asigură scheletul fibros al marginilor cuspale. * Joncțiunea atrioventriculară Din perspectivă atrială joncțiunea atrioventriculară definește un complex structural anatomic format din următoarele entități: valva aortică, valvă mitrală, valvă tricuspidă, artere coronare dreaptă și stângă, descrise anterior. * Sistemul de conducere cardiacă * Nodulul sinoatrial Pacemakerul primar cardiac este reprezentat de nodulul sinoatrial sau nodulul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
acelor de ceasornic în jurul bazei venei cave superioare pentru a pătrunde în nodul. De la nivelul nodulului pornesc căile internodale anterioară, mijlocie și posterioară care permit transmiterea rapidă a stimulului electric spre nodulul atrioventricular. Impulsul contractil se distribuie radial în miocardul atrial. Limitrof nodulului sinoatrial, în țesutul conjunctiv subepicardic, se descriu numeroși ganglioni parasimpatici. Calea internodală principală urmează traiectul cristei terminalis, inferior de orificiul venei cave inferioare, până la nivelul nodulului atrioventricular. Celelalte două căi descriu o ansă anterior de vena cavă superioară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
subendocardic este mai lax și se continuă cu țesutul conjunctiv al miocardului. Miocardul, reprezentat de mușchiul striat cardiac, este alcătuit din celule miocardice de lucru și celulele sistemului excitoconducator. Grosimea miocardului este mai mare la nivel ventricular decât la nivel atrial, în special la nivelul VS, care are o grosime de 4-5 ori mai mare decât a VD. VS este un compartiment de presiune, iar VD de volum. Miocardul conține fibre de colagen, fibrele lui Purkinje și vase de sânge. Valvele
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
seros. Acest lichid lubrefiază și facilitează mișcările epicardului pe fața parietală a pericardului. Epicardul conține fibre colagene și câteva fibre musculare netede. Din punct de vedere structural țesutul striat de tip cardiac conține: * celule musculare cardiace numite miocardiocite de lucru (atriale/ventriculare); * celulele sistemului excitoconducător: celule P (pacemaker), celule T (de tranziție) și celule Purkinje. În secțiune transversală, la microscopul optic, miocardiocitele efectoare apar ca celule fusiforme, alungite, cu nucleu central, unic, rotund, eucromatic și cu nucleol evident. În zona perinucleară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Proiecția cordului pe coloana vertebrală Cordul se proiectează posterior în dreptul vertebrelor T4 - T8, vertebre cunoscute sub numele de vertebrele cardiace ale lui Giacomini: T4 este vertebra vaselor mari (arteriale) de la baza inimii; T5 este vertebra infundibulului pulmonarei; T6 este vertebra atrială; T7 este vertebra ventriculelor; T8 este vertebra apexului cardiac. Proiecția valvelor cardiace Proiecția valvelor cardiace este greu de efectuat la omul viu, ddatorită mișcărilor permanente efectuate în cursul ciclului cardiac. Din aceste considerente se utilizează în clinică o schemă simplificată
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
de moarte în statisticile internaționale. Trebuie precizat faptul că cele două artere principale ale inimii dispuse de-a lungul joncțiunii atrioventriculare au un traiect circumferențial, de unde și denumirea de artere coronare. Din coroana arterială a inimii se desprind ramuri craniale, atriale, care se anastomozează abundant, și ramuri caudale ventriculare, care, la om, au caracter terminal și reprezintă suportul anatomic, care, prin ocluzie de cauză variată (ateromatoză, embolie, tromboză) determină necroza peretelui ventricular, echivalentul clinic de infarct miocardic. * Circulația arterială a cordului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
dreaptă (arteria coronaria dextra) Artera coronară dreaptă are originea în sinusul coronar drept a lui Valsalva și vascularizează atriul drept, nodulul sinoatrial și ventriculul drept (Fig. 11). Ramurile arterei coronare stângi vasculare pentru aortă și pulmonară (r. coni arteriosi); arterele atriale stângi pentru atriul și auricula sinistră (rr. atriales și r.atrialis intermedius); artera grăsoasă stângă (care nu se regăsește în Nomina Anatomica); ramura circumflexă (r. circumflexus) pentru atriul și ventriculul stâng; artera marginii stângi a lui Crăiniceanu; ramura interventriculară anterioară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
coronare drepte care are originea pe fața profundă a arterei coronare drepte. De la origine se orientează pe peretele anterior al atriului drept pe care îl vascularizează și pătrunde în nodulul sinoatrial. În 40% din cazuri artera are originea din ramul atrial stâng anterior al arterei coronare stângi. Artera coronară dreaptă trece posterior de șanțul atrioventricular și dă mai multe ramuri pentru fața anterioară a ventriculului drept și ramul marginal drept (arteria margo acutus) înainte de a atinge suprafața diafragmatică a ventriculului drept
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
majoritatea cazurilor artera coronară dreaptă încrucișează crux cordis în apropierea căruia dă naștere la artera descendentă posterioară, artera nodală atrioventriculară și un ram terminal spre suprafața diafragmatică a ventriculului stâng. Ramurile arterei coronare drepte vasculare pentru aortă și pulmonară; ramuri atriale și artera septului interatrial; artera grăsoasă dreaptă; ramuri atrioventriculare; artera marginii drepte a inimii; ramus interventricularis posterior care vascularizează și 1/3posterioară a septului interventricular. Datorită incidenței crescute a aterosclerozei arteriale coronare și a mortalității asociate una din cele mai
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și chiar dureri precordiale. Palpitațiile pot apare și la indivizi normali după eforturi fizice mari, emoții, consum de cafea, alcool, tutun, mese abundente. Cauzele cardiace cele mai frecvente care produc palpitații sunt aritmiile paroxistice de tipul extrasistoliilor, tahicardiilor ventriculare, fibrilației atriale, flutterului atrial. Palpitațiile pot dispare odată cu ingestia unui pahar cu apă rece, bolus alimentar voluminos, excitarea peretelui posterior al faringelui, compresiune pe globii oculari sau masajul sinusului carotidian. Cauzele extracardiace care produc palpitații sunt nevrozele, hipertiroidismul, anemiile, stările febrile, etc.
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
dureri precordiale. Palpitațiile pot apare și la indivizi normali după eforturi fizice mari, emoții, consum de cafea, alcool, tutun, mese abundente. Cauzele cardiace cele mai frecvente care produc palpitații sunt aritmiile paroxistice de tipul extrasistoliilor, tahicardiilor ventriculare, fibrilației atriale, flutterului atrial. Palpitațiile pot dispare odată cu ingestia unui pahar cu apă rece, bolus alimentar voluminos, excitarea peretelui posterior al faringelui, compresiune pe globii oculari sau masajul sinusului carotidian. Cauzele extracardiace care produc palpitații sunt nevrozele, hipertiroidismul, anemiile, stările febrile, etc. * Lipotimia și
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
stenoză pulmonară importantă), ca urmare a scăderii bruște a rezistenței periferice, dar cu menținerea fluxului cardiac; sinocarotidiană - masajul sinusului carotidian determină la persoanele cu sensibilitate crescută apariția simptomatologiei; scăderea debitului cardiac, fără oprirea cordului - tamponadă cardiacă, infarct miocardic întins, fibrilație atrială, flutter atrial, TPSV, BAV. * Vertijul reprezintă o senzație cronică sau intermitentă de pierdere a echilibrului, mai exact iluzia mișcării sau senzația de rotație a obiectelor în raport cu persoana sau a persoanei în raport cu obiectele. Vertijul, o senzație subiectivă descrisă adesea prin cuvântul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
importantă), ca urmare a scăderii bruște a rezistenței periferice, dar cu menținerea fluxului cardiac; sinocarotidiană - masajul sinusului carotidian determină la persoanele cu sensibilitate crescută apariția simptomatologiei; scăderea debitului cardiac, fără oprirea cordului - tamponadă cardiacă, infarct miocardic întins, fibrilație atrială, flutter atrial, TPSV, BAV. * Vertijul reprezintă o senzație cronică sau intermitentă de pierdere a echilibrului, mai exact iluzia mișcării sau senzația de rotație a obiectelor în raport cu persoana sau a persoanei în raport cu obiectele. Vertijul, o senzație subiectivă descrisă adesea prin cuvântul „amețeală", poate
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cu vârsta peste 65 de ani au arătat că troponinele au rol prognostic pentru embolia pulmonară, valorile crescute ale acestor enzime cardiace identificând pacienții cu risc de deces prin embolie pulmonară (49-52). În schimb, în ceea ce privește rolul prognostic al peptidului natriuretic atrial, studiul realizat de Ray și colaboratorii săi a demonstrat că acest parametru nu reprezintă un indicator al riscului de deces prin embolie pulmonară la vârstnici, spre deosebire de alte categorii de vârstă (53). 32.3.4. Algoritm de diagnostic În 2005, Righini
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91949_a_92444]
-
mitrale cu alungirea consecutivă a timpului de umplere diastolică; creșterea grosimii parietale și creșterea de postsarcină (1). Din perspectiva evaluării ecocardiografice, scăderea progresivă cu vârsta a velocității protodiastolice a fluxului transmitral se însoțește de o creștere compensatorie a contribuției sistolei atriale pentru menținerea unui volum de umplere ventricular adecvat. Și velocitățile miocardice diastolice sunt influențate de vârstă. Astfel, cu vârsta, velocitatea maximă protodiastolică a inelului mitral scade, în timp ce velocitatea maximă protodiastolică crește. 13.1.1.4. Rotația și torsiunea ventriculului stâng
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioan Mircea Coman, Carmen Beladan () [Corola-publishinghouse/Science/91930_a_92425]
-
tensiunii arteriale (TA) în timpul examinării și consemnarea (eventualelor) presiuni arteriale sistolice crescute vor evita false supraevaluări ale gradului de regurgitare mitrală (aria semnalului color de regurgitare în atriul stâng dependent de gradientul VS - atriu stâng la începutul sistolei). Prevalența fibrilației atriale sau a altor ritmuri neregulate este mare la vârsta a treia. De aceea este necesară măsurarea mai multor complexe QRS pentru a obține medii reprezentative ale unora din parametrii funcționali.
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioan Mircea Coman, Carmen Beladan () [Corola-publishinghouse/Science/91930_a_92425]
-
Fiecare din cele două circuite, sistemic și pulmonar, este deservit de propria pompă, adică ventriculul stâng, respectiv ventriculul drept. Fiecare din atrii funcționează ca o cameră de admisie pentru ventriculul corespunzător, iar unidirecționalitatea curgerii este asigurată de sistemul valvular. Sistola atrială o precede pe cea ventriculară, fiind astfel realizată o mai bună umplere cu sânge a ventriculelor. Există o terminologie clasică privind activitatea cardiacă, bazată pe așa-numitele funcții ale miocardului (care se referă de fapt la proprietăți funcționale): batmotropă (excitabilitate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]