852,023 matches
-
unei culturi asemănătoare celei române, în fine descătușată în Decembrie '89. Se spune că, fără Montaigne, Etienne de la Boétie ar fi rămas un necunoscut. Numai prietenia lor înflăcărată, o prietenie pasională, după Sainte-Beuve, numai mariajul sufletelor lor, cum scrie însuși autorul de care ne ocupăm, au dus la faima pe care secolele următoare, grele, și de neștiință uneori, o stabiliră... Contemporaneitatea cu Machiavelli de peste Alpi pecetlui și ea renumele copilului minune care, la șaisprezece ani, traducea pe marii clasici ai antichității
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
imaginea României cît ai zice Pașcu". Presupun că această strategie care se pare că a plecat de la Cotroceni a dat de lucru, pe bani publici, unor persoane care au pus la punct un proiect la ordinul cuiva. Sau, să admitem, autorii strategiei au năzărit-o fără să le fi fost cerută. E de vină presa din România că a făcut-o publică, după ce a aflat de existența ei sau vinovat e cine a făcut-o? Să fim serioși... și să scăpăm
Strategii securistice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15142_a_16467]
-
Chasseguet-Smirgel i se revelează prin prisma câtorva teme importante: înțelegerea psihanalitică a operei de artă (și ambiția elaborării unei metodologii în sprijinul acestei înțelegeri), aplicarea experienței terapeutice la diferite domenii culturale, rolul sublimării în munca analistului - precum și prin psihobiografiile unor autori ca August Strindberg și Patrick Modiano, ori prin analiza unor domenii foarte ofertante (dar, din acest motiv al unei relative facilități simbolice, și periculoase) cum este filmul. Chasseguet-Smirgel argumentează pentru unitatea naturală dintre terapie și aplicațiile culturale. Autoarea are de
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
alegeri în 2003, pentru a se evita un an întreg de bălăcăreală politică. Presa, partidele parlamentare și premierul în persoană s-au grăbit să-i dea replici dlui Șerban Mihăilescu. (Pentru cititorii mai puțin informați, reamintim că dl Mihăilescu e autorul faimoasei sintagme adresate opoziției: "Ciocu' mic!" atunci cînd opoziția a atacat guvernul și PSD-ul, acuzîndu-le de corupție. Același d. Mihăilescu a anunțat că dă în judecată ziarul LE MONDE pentru un articol în care i s-a spus "Miki
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
ziaristul francez. N-a venit niciodată să-mi ia un interviu. Din acest motiv l-am dat în judecată." Cu alte cuvinte, dl Mihăilescu nu a dat în judecată Adevărul sau pe redactorul șef al ziarului, dl Cristian Tudor Popescu, autorul dacă nu ne înșeală memoria, și nu ne înșeală, al pîrdalnicei porecle. S-a abținut și atunci cînd Curentul a preluat-o. Dar cînd un corespondent de la Le Monde preia această poreclă, devenită notorie, dă în judecată cotidianul francez. Culmea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
partizane. Un conservator ca Petre Carp care, se pare, a rostit aceste cuvinte, îndemnându-l pe Maiorescu la o atitudine mai energică față de poet, nu se putea împăca ușor cu opiniile, uneori de-a dreptul "scandaloase", în viziunea sa, ale autorului Glossei. La vremea respectivă și Caragiale "s-a bucurat" de un tratament asemănător. Ar fi aici un suport polemic, de sorginte mai veche, de tipul: iată cum erau tratați marii creatori în timpul.... Dar oare numai atunci? E de natura evidenței
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
Guadelupa, scris de Pierre Sauvil și Eric Assous și care odată intrat în circuitul teatral românesc grație programului Face à face e aprig exploatat, cu rezultate nu tocmai convingătoare. Ca să ne încredințeze că și francezii au corupții lor, cei doi autori se chinuie din răsputeri să inventeze situații comice care, la lectură, stârnesc doar zâmbete timide. Leneșă, leșioasă, fără nerv, fără invenție comică, montarea orădeană își scutește spectatorii de efortul de a râde, rezervându-le în schimb două ore și ceva
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
frică de cineva...". Evident, orice asemănare cu locuri și situații cunoscute este pur întâmplătoare. Textul de mai sus nu poate fi interpretat nici rasist, nici denigrator deoarece a apărut pe timpul lui Ceaușescu, mare prieten și admirator al Orientului. În plus, autorul este Vicente Blasco Ibáñez, cunoscut scriitor realist care a făcut vogă în perioada interbelică. Și mai convingător, Ibáñez a fost antimonarhist și activist de stânga (!). În general, în ziua de azi astfel de opinii nu mai sunt acceptate firesc, relaxat
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
ajungînd pînă la a ținti totalitatea lumii. Chestiune de exercițiu cultural. Dar orice fapt cultural e legat de durată. Jean Paul credea că o trăsătură umană care nu e comică în sine devine astfel după un decalaj temporal. Deoarece, explică autorul german, nimeni nu s-ar putea amuza de propriile-i acțiuni decît după cel puțin o oră de la producerea lor, cînd s-a detașat prin configurarea altui eu ce ar putea relativiza comportamentul precedentului... Cu asemenea gînduri am însoțit lectura
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
context, că se referă la Ceaușescu, la familia, la anturajul sau la decretele lui. Ce-i drept, un domeniu pe cât de vast, pe atât de reactiv, însă, mai departe, nu se întâmpla nimic, nici o micșare de idei, nici o revoluție. Doar autorul rămânea să tragă ponoasele. Asemănarea malignă Printre cauzele interzicerii, în 1980, a premierei cu Există nervi de la Craiova au fost presupusele referiri la "lipsa de cafea, problema balcoanelor... iepuri și femei savant...". Piesa fusese scrisă în 1964, când nici nu
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
ți se transforma casa, sufletul, în mijloc de transport în comun. De la a semăna la a însemna Trei dinți din față aduce un alt model, mai complex, de literaturizare a referinței la real. Este romanul transformării unui reportaj în "operă". Autorul, Tudor Frățilă, se crede un fel de martor, un "invitat special la misterul universului", numai că toate scenele la care asistă se încheie catastrofal. Cu toată deschiderea lui pentru marile sensuri (are și o teorie despre "general-uman"), realitatea trage mereu
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
cu pricina: activiștii ca reproducere de clișee, iar Tudor, ca viziune individualizată. Aceeași diferență dintre semnificarea diadică și semnificarea triadică, la fel de adâncă precum diferența dintre două specii. Revoltat împotriva platitudinilor, Tudor crede că și cei care o cultivă sunt tot autori, ca și el, indivizi dotați cu însușirea de a judeca, fie și prost, dar pe cont propriu: "Oameni ca dumneata fac ziarele imposibile, pentru că plecați de la ideea că totul trebuie să fie plat. Bateți terenul cu piciorul plat, fugăriți iepuri
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
referitoare la o operă formal finită, plăcerea creatorului ei de a nu impune restricții presupusului său tipar conceptual. G. Călinescu enumeră două posibilități care l-ar determina să pună în aplicare orice nouă proiecție. Când, atinsă fiind forma considerată de autor "consolidată", tot el descoperă "chestiuni de amănunt" în număr mare, pe care le-ar putea adăuga studiului "cu vremea". Și când, autorul se recunoaște capabil să scrie "un eseu critic cu totul nou" "fără contingență" cu ceea ce a scris până
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
posibilități care l-ar determina să pună în aplicare orice nouă proiecție. Când, atinsă fiind forma considerată de autor "consolidată", tot el descoperă "chestiuni de amănunt" în număr mare, pe care le-ar putea adăuga studiului "cu vremea". Și când, autorul se recunoaște capabil să scrie "un eseu critic cu totul nou" "fără contingență" cu ceea ce a scris până atunci. Condiția absolută fiind susținerea documentară. Găsesc în cea de a doua observație intuiția (altminteri nici nu aș ști cum îi spune
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
urmări liniștit gândurile. Se înregistra singur pe bandă de magnetofon pentru a se verifica. Nu de puține ori, nemulțumit, ștergea banda și relua totul de la început. Alături de biografia eminesciană care, în momentul apariției, în 1932, marca un strălucit debut al autorului ei în istoria literară, această ultimă contribuție a lui G. Călinescu la descifrarea operei și vieții lui Mihai Eminescu este o dată memorabilă pentru cultura noastră, ca magistrală ilustrare a universalității poetului prin caracterul național al scrisului său prin care "va
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
ediția din 2002 a lucrării Viața lui Mihai Eminescu,1) se desfășoară într-o înlănțuire de planuri, de o cumpănită distanțare interpretativă. Fac asemenea remarcă deoarece numai cine este încredințat și atașat, prin valoare, de o operă ori de un autor, se lansează în hieratismul sever al cumpănirii în planuri concentrice a naturii vii care i se dezvăluie arborescent, prin studiu. "Paradoxala" afirmație a lui G. Călinescu că marii creatori nu au biografie este doar punct de sprijin și de lansare
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
propunând-o, se și impune prin replicile care i se dau. Eugen Simion pornește de la rădăcini, de la studiul lor, pentru ca din asemenea plăsmuire de energii să ajungă la răsuciri în universalitate. Spuneam mai sus, că numai cine îl înțelege pe autorul operei și vieții lui Mihai Eminescu, în cele mai ascunse fibre ale creației sale poate să-i pună cu adevărat în valoare faptul că ceea ce își propune G. Călinescu drept model ideal, este tot el cel dintâi care, în discursul
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
aprecierea rezultată din studierea severă a imixtiunii cenzurii în textul călinescian,2) de Șt. Cazimir. Ediția din 1998, a Editurii Teșu, specifică: "Pentru prima oară după 60 de ani, această operă fundamentală a culturii românești apare așa cum a gândit-o autorul, adică neciopârțită de cenzura comunistă." După cum am mai arătat, ediția din 2002 reproduce pe cea din 1938. În Addenda I sunt specificate modificările lui G. Călinescu motivate științific, stilistic, politic, în paranteze drepte. Se insistă asupra faptului că tăieturile lui
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
ediția din 2002 reproduce pe cea din 1938. În Addenda I sunt specificate modificările lui G. Călinescu motivate științific, stilistic, politic, în paranteze drepte. Se insistă asupra faptului că tăieturile lui G. Călinescu din 1964 comparativ cu 1938, sunt puține, autorul preferând să reformuleze, decât să renunțe la o idee. Este urmărit firul respectării de G. Călinescu a obiecțiilor și mai cu seamă a pretențiilor cenzurii, dând cuvânt lui Șt. Cazimir. El reproduce după șpalturi această confruntare între două forțe, dintre
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
pe vremea lor, pe stradă se vorbea ca în piese?) Da, sunt de acord să ascult, să citesc și să privesc, în integralitatea ei repetitivă, povestea lui Nils, cu condiția ca eu să înțeleg de ce ziua lui este așa cum zic autorii că este și de ce el merită, sau nu merită o altă soartă. (Cum vă sună, ca titlu, Ziua futută a lui Vladimir și Estragon? E mai bun decât cel original, al lui Beckett? E mai modern?) S-a modificat limbajul
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
este o dovadă că ei gândesc și simt altfel? Poate. Sunt alături de tinerii, de altfel atât de politicoși în viață, chiar dacă atunci când, în încercarea de a răspunde la această întrebare, ei își ies atât de spectaculos din piele. Regizori caută autori s-a încheiat un simpatic concurs de dramaturgie, simpatic pentru că e lipsit de morgă și de prezumția competenței indiscutabile. Lansat la începutul anului, s-au primit pe adresa lui peste o sută de texte: inițiativa celor cinci studenți regizori de la
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
interpretare și dovezi. Este una dintre cele mai dificile distincții în stadiul actual al dezbaterii - atît Laignel-Lavastine, cît și cei care o contestă (majoritatea lor) nu discern între ipoteză și dovezile certe. Cartea lui Matei Călinescu îmbină elemente de memorialistică (autorul rememorează cîteva întîlniri esențiale cu Ioan Petru Culianu), hermeneutică din cea mai fină și ipoteze bazate pe texte-document (scrisori în principal). Matei Călinescu nu abordează direct trecutul tulbure al lui Eliade. Două sînt modalitățile prin care amortizează orice efect inutil
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
care amortizează orice efect inutil într-o astfel de problemă delicată: privește problema prin ochii lui Culianu sau interpretează texte. în felul acesta își absolvă "eul critic" de prejudecăți... Primul pasaj surprinzator al cărții apare în articolul O crimă perfectă. Autorul își transcrie și analizează notițele mai vechi pe care le pregătise la scurt timp după moartea lui Culianu, în mai 1991. Iată cîteva rînduri din acel text scris într-o vădită stare de tulburare, la moartea mai tînărului prieten: "De ce
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
nu Guvernului român (care vrea respectabilitate internațională), dar da Securității ceaușisto-fasciste, care vrea să semene confuzie și spaimă". Matei Călinescu nu-și retrage vorbele de atunci - doar le moderează, face suportabilă atmosfera plină de enigme îngrozitoare, plină de scenarii halucinante. Autorul nostru nu lucrează decît cu certitudini și cu un discurs moderat, frustrant poate petru cei care ar fi vrut violență jurnalistică într-un subiect atît de misterios precum moartea lui Culianu. Scenariile și ipotezele sînt lăsate pe seama cititorului. Am văzut
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
numele - În engleză, răget (pentru bellow), dacă nu l-ar fi defăimat pe Mircea Eliade prin romanul Ravelstein, protagonistul fiind Allen Bloom, iar Eliade ascuns sub denumirea personajului Radu Grielescu; fantezii și derută dincolo de coaja narativă sunt aplicate aproape sadic. Autorul cărții nu uită și nu apasă prea tare pe faptul că viitorul premiat cu Nobel (În 1976), adică Saul Bellow, a stat multă vreme În preajma lui Mircea Eliade, În casa căruia și-a cunoscut viitoarea soție, originară din România. Cu
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]