1,792 matches
-
guvernată de un determinism pe care indiferența nu-l oprește nici să acționeze și nici să refuze acordul proiectelor noastre, cu realizarea lor. Totodată, ea se sprijină pe ipoteza subiacentă, greu de susținut, că trăim într-o lume fără repere axiologice, în care toate alegerile sunt echivalente. Ori, dacă ar fi așa, alegerea între variantele de acțiune nu are sens, decizia devine arbitrară, iar libertatea imaginară. Respingând această interpretare, nu putem însă să nu menționăm că ea surprinde, totuși, un prim
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Descartes - este gradul cel mai de jos al libertății” Si tot autorul Meditațiilor metafizice comentează : . O a treia interpretare ne situează cu un pas mai departe în itinerariul pe care conceptul de libertate îl străbate pentru a accede în orizontul axiologic. Intâlnim, de această dată, identificarea libertății cu LIBERUL ARBITRU. Libertatea încetează a mai fi doar autostăpânire și devine o forță propulsatoare . Ea încetează să mai reziste printr-o indiferență olimpiană, oricăror opțiuni axiologice. Acum , valorile cu polaritatea și ierarhia inerentă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
îl străbate pentru a accede în orizontul axiologic. Intâlnim, de această dată, identificarea libertății cu LIBERUL ARBITRU. Libertatea încetează a mai fi doar autostăpânire și devine o forță propulsatoare . Ea încetează să mai reziste printr-o indiferență olimpiană, oricăror opțiuni axiologice. Acum , valorile cu polaritatea și ierarhia inerentă lor, solicită eul, și alegerea între alternative neechivalente și neindiferente se impune. Pentru o asemenea alegere voința are în această fază pretenția de a-și fi propriul ghid, de a se sustrage oricăror
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cum sunt eșecurile ), când tensiunea cerințelor antinomice ale zilei și nopții atinge apogeul și când omul, în fața refuzului realului de ai realiza proiectul devine introvertit și intuiește în stări de mare tensiune emoțională, caracteristicile alegerilor sale libere, lipsite de repere axiologice, misterul său. Libertatea existențială, căutată de Jaspers prin renunțarea la pretențiile de a raționaliza universul și retragerea narcisistă în dimensiunile vieții interioare, întâlnește în acest punct interpretarea sartreiană a libertății, ca „ perpetuă interiorizare, neantizare și subiectivizare a contingenței care astfel
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
prin ignorarea dialecticii elementului intern și extern a elementului subiectiv și obiectiv), ea nu poate străbate mai departe itinerariul către înțelegerea libertății ca putere de creare a valorilor, deoarece nu numai că nu găsește dar interzice însăși căutarea unor repere axiologice obiective ale alegerilor umane. Situația este paradoxală: existențialismul exaltă libertatea umană, dar o libertate fără puncte de sprijin în realitate, fără repere axiologice și care de regulă conduce la eșec. Chiar dacă unele lucrări ale lui Martin Heidegger sau Karl Jaspers
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
putere de creare a valorilor, deoarece nu numai că nu găsește dar interzice însăși căutarea unor repere axiologice obiective ale alegerilor umane. Situația este paradoxală: existențialismul exaltă libertatea umană, dar o libertate fără puncte de sprijin în realitate, fără repere axiologice și care de regulă conduce la eșec. Chiar dacă unele lucrări ale lui Martin Heidegger sau Karl Jaspers sunt un fel de stații seismologice de înregistrare subtilă și fină a înstrăinării umane, iar Jean Paul Sartre s-a dezis public de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
realizează conștient necesitatea istorică universală (Hegel ). Tocmai pentru că este o ființă caracterizată prin praxis , omul poate deveni și altceva decât ceea ce-l face să fie ceea ce este. Cunoașterea rațională, integrată în conștiința umană totalizantă și participantă, devine deschizătoare de orizont axiologic în care se realizează corespondența între rezultate și scop, dintre finalitatea conștientă și determinațiile obiective. In limitele evantaiului de posibilități pe care îl deschide necesitatea nimic nu este dinainte jucat și nimic nu se joacă fără el, fără acel plus
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
comparativă sumară a rolului parlamentului în diferite state și felul în care se manifestă diplomația parlamentară la nivel internațional. Este prezentată, de asemenea o analiză comparativă între Parlamentul European, parlamentele naționale și Congresul Statelor Unite ale Americii, edificatoare în legătură diferențele funcționale și axiologice ale parlamentarismului statal și suprastatal. În această primă secțiune este analizat și conceptul de diplomație parlamentară și rolul Uniunii Interparlamentare în dezvoltarea societății parlamentare internaționale. Cea de-a doua parte, Dimensiunea parlamentară a organizațiilor internaționale. Organizațiile interparlamentare începe cu un
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
decenii, după dispariția polarităților ideologice, se conturează opoziția dintre tendințele centrifuge și cele centripete ale lumii sau între omogenitate și diversitate. Șapte: Ridicarea relativismului și scepticismului la rang de doctrină. "Practic, toate valorile sînt puse sub semnul întrebării" (V.N.). Centrul axiologic nu mai funcționează. Opt: "Conștiința de sine și autoscopia, fie pe plan cultural, fie pe plan personal, devin acum ținta batjocurii producției culturale. Inocența și spontaneitatea înclină să se disipeze ori sînt supuse unor atacuri nemiloase" (V.N.). Naturii umane i
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sofisticate ale nepotului obosit de prea multă știință. Iancu n-are îndoieli asupra limbajului. N-are îndoieli nici asupra posibilităților lui de a ceti, firea. La Iancu scrierea s-a derobat de complexe, este un profesionist, asistăm la un salt axiologic "de la versuri, cum cu subtilitate remarca eseistul, trece la Poezie, adică la un proiect spiritual". Metaforele rămîn convenționale, prăfuite și rar folosite. Context în care eseistul se simte îndreptățit, mai întîi a defini rolul și sensul general al metaforei, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
condiții. Singura problemă care încearcă să o rezolve științele naturii este: ce trebuie să facem dacă dorim să dominăm tehnic viața? Nu altfel se întîmplă în teoria artei. Estetica pornește de la existența operei de artă, îi cercetează geneza, o evaluează axiologic etc., dar nu-și "pune întrebarea dacă trebuie să existe opere de artă". Și se poate continua și cu alte științe fără a putea răspunde dacă trebuie să existe, că ar avea sau nu un sens... Max Weber pledează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
achiziționează creații plastice pe care le expun la birou ori în mediul confortabil de-acasă. Categoria include, în principiu, profesori, medici, arhitecți, judecători, avocați etc., interesați de manifestările culturale să le zicem clasice, de cultura oficială, de establishment fără echivoc axiologic. Unii au ei înșiși talent artistic și, în momentele de respiro pe care profesiunea din care-și câștigă existența le îngăduie, scriu, pictează, cântă la pian, vioară ori alt instrument muzical ale cărui secrete le-au deprins și exersat din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
inovator din zona experimentelor muzicale ale rock-ului anilor '70-'90. Nu spun neapărat "cel mai mare" pentru că ar fi prezumțios, dată fiind diversitatea și individualitatea personalităților muzicale care au dat contur acestei epoci și datorită faptului că, din onestitate axiologică, nu putem ierarhiza paradigme incomensurabile. Totuși, Peter Gabriel face o figură aparte în această lume și voi încerca, pe scurt, să argumentez de ce. Personaj magnetic, viril și sofisticat, egolatru și exhibiționist, Peter Gabriel, originar din comitatul Surrey, din sud-estul Angliei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
secretul tinereții neschimbate, fie măcar cea spirituală și sufletească, este dăruirea fără rest pe altarul vocației de cercetător. Este munca neobosită, de dimineața până seara, până la uitarea de sine, cu hrană frugală, cu plimbări rapide, peripatetice, prin Copou, cu seninătate axiologică și confesională. Acesta ar putea fi un prim pas spre aventura înfruntării limitelor fizice omenești, spre atingerea acelui prag al limpezimii mentale, lucide, al acuității vizuale și al siguranței chirurgicale a mâinii, care face diferența dintre un absolvent de facultate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dreapta și liberalismul centrist devotat standardelor europene de democrație, între etatizare și privatizare, între propaganda culturală dirijată de la centru și inițiativa individuală, personalizată. Programul are, așadar, ca piloni liberalismul, pluralismul, umanismul, convergența și sinteza între valorile naționale și universale, echilibrul axiologic, raționalismul și spiritul critic, implicarea și responsabilitatea individuală. Altă lucrare, Politică și cultură. Pentru o nouă cultură română (1996), prelungește în mod convergent opțiunile unui teoretician al ideilor, pentru care rațiunea ultimă a literaturii se află totdeauna dincolo de ea, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
au devenit, astăzi, teme predilecte. Atât pentru autori, aflați la ora, poate tardivă, dar binevenită, a reconsiderării sertarelor, dar și pentru cititori, care descoperă cu uimire un continent scufundat chiar sub propriile lor picioare. Nu trebuie pierdută din vedere dimensiunea axiologică pe care literatura autobiografică tinde s-o impună Întregii scări literare. Sub presiunea unor mărturii cutremurătoare, vechile ierarhii sunt supuse unor atacuri nemiloase. Discreta reierarhizare valorică se produce sub impulsul noilor tematici biografice, În care documentul se transformă - cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care Îl așteaptă la capătul tunelului Întunecos, pe care Îl sapă el Însuși, cu o benedictină nevoie de a se autodistruge. Nu are nici un regret să se despartă de această lume, din moment ce e un univers decăzut, prăbușit Într-un dezmăț axiologic ce nu poate, În cele din urmă, să nu fie pedepsit. Notațiile vor fi, din acest motiv, scrise la timpul trecut, anunțând despărțirea iremediabilă de o lume care s-a autodistrus: Am trăit Într-o lume infamă a normaliștilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
repetitivitate. Altminteri, un singur gest, un singur act, o singură Întâmplare nu sunt suficiente pentru a constitui materia (reală ori fictivă) a jurnalului intim În forma sa clasică. În această fază, a proiectelor teoretice, e greu de vorbit de obsesii axiologice ori etice. Opozițiile Însele sunt excluse, atâta vreme cât e imposibil de descoperit un punct al echilibrării reciproce. Adevăr vs. Minciună, Realitate vs. Ficțiune sunt, Încă, serii conceptuale inoperante. Și totuși, chiar de pe acum, „textul Își exhibă În filigran ideologia”7. Aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
corespunzător, sentimentul de menținere a inserției sociale a vârstnicilor constituie factori care exercită o influență puternică asupra întregii lor vieți, inclusiv asupra sănătății și longevității lor. Nu trebuie uitat că grupele vârstnice reprezintă fizic și mental, social, cultural, psihologic și axiologic, tot ce au acumulat în perioada lor activă și tânără și că prin aceasta ei constituie surse de informații retrospective, cu condiția ca acestea să fie bine păstrate și redate de memoria individuală și colectivă a acestora. În acest caz
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Stăpânul logopediei românești”. Marele și neobositul cercetător, autor și practician al logopediei aplicative, ca disciplină de sine stătătoare, a subliniat rolul prevenirii și al terapiei tulburărilor relației de limbaj, în diverse ipostaze ale patologiei acestuia și astfel a impus autoritatea axiologică a logopediei. Constantin Păunescu a argumentat problematica fundamentală a comunicării prin limbaj, atât la copilul normal dezvoltat, cât și la diverse aspecte ale abaterii de la normal. Ca urmare, a creionat esențialul diverselor categorii nosologice: dislalia simplă și polimorfă, logonevrozele, balbismul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
roman e resuscitată figura torționarului Țurcanu, din închisoarea piteșteană de „reeducare” care acum acționează în libertate, iar în altul se evocă și masacrul din Piața Tien An Men). În ipostaza postdecembristă și în cea occidentală, ea înseamnă dispariție a simțului axiologic și răsturnare diabolică a valorilor, dezeroizare și desacralizare, uniformizare și depersonalizare, somnul conștiinței și dictatura lui „Nimeni”. Iar în cazul distopiei prospective, echivalează cu existența în „postreligie”, „contrainițierea”, destine „necoagulate” și lipsite de orice „racord ontologic”, dictatură a minorităților și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Semnele lui Dumnezeu nu sînt însă niciodată limpezi", ne spune Leszek Kolakowski [1993:51]. Iată de ce, va trebui să precizăm de la bun început că ideea de "negativitate" ca semn al creației manifeste nu trebuie asociată nemijlocit nici cu o conotație axiologică (cu aceea a păcatului, a răului ca principiu, de exemplu), nici cu una gnoseo- sau praxiologică (cu aceea a minciunii, bunăoară), ci doar cu una strict ontologică (aceea a devenirii creatoare). Conform unei atare accepțiuni, ar trebui să recunoaștem că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acredităm și punctul de vedere dualist, construit în termenii dialectici ai logicii "și/și"4. O atare logică pune în relație de complementaritate dimensiunea metafizică (ontologică) a filosofiei acreditînd imaginea unui Dumnezeu potențial manifestat în sine cu dimensiunea etică, morală, axiologică a metafizicii creștine, pentru care creația (manifestarea) exterioară este expresia întrupării în act a binelui suprem. Răul nu este înțeles, în această duală alternativă, ca aparținînd lui Dumnezeu, ci ca "neant", ca o "absență a binelui din spațiul creației", ca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
șansă de a fi dinamică, deci de a fi, în fapt, este aceea de a regresa, de a muri fără conștiința valorii. Un destin pe care nici un creator nu ar trebui să îl dorească creației sale. Iată o posibilă explicație axiologică a lansării răului în lume. Am putea, desigur, găsi și o alternativă mediatoare pentru aceste confruntări conceptuale. Bunăoară, deplasînd disputa în planul relației dintre posibil și actual am putea spune în consens cu R.M. Adams [cf. Miroiu, 1993: 70] că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
corelată în mod obișnuit cu ideea de trăire intelectuală mai bogată este cea care îi va genera moartea spirituală. Iată o relație de cauzalitate aparent lipsită de sens; căci, în realitate, ceea ce îi va determina omului căderea din lumea valorilor axiologice, echivalată cu o "moarte" spirituală, nu este cunoașterea ca atare (nici măcar a cunoașterii binelui amestecat cu răul), ci înșelarea de către protopărinți a încrederii, a iubirii lui Dumnezeu. • Viziunea antitetică asupra lumii este un rezultat al diferitelor "niveluri de ruptură" ontologică
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]