3,362 matches
-
pentru ceremoniile religioase. El îi controlează pe eunucii care au grijă de cotețele în care sunt crescuți câinii pechinezi. Se află peste serviciul de întreținere a palatelor, templelor, grădinilor și culturilor de plante medicinale. Stau cu spatele drept și cu bărbia ușor ridicată. Chiar dacă Shim nu face decât să își arate propria-i putere, sunt bucuroasă să fiu informată. Pe lângă situarea curților și școlilor în care sunt educați prinții, îmi spune și despre armurăria imperială care servește drept poliția palatului. — Îndatoririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la mijlocul rândului întâi. Amândoi poartă robele imperiale din mătase galbenă, brodate cu motive reprezentând dragoni și păsări phoenix. Coroana lui are o perlă manciuriană imensă și Încrustații din argint împodobite cu panglici și ciucuri. Curelușa cu care se prinde sub bărbie e din samur. Hsien Feng urmărește reprezentația cu mare interes. Nuharoo stă cu eleganță, însă atenția ei nu e îndreptată spre scenă. Aruncă priviri în jur fără a-și întoarce capul. În dreapta ei se află soacra noastră, Marea Împărăteasă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fac plecăciuni repetate. Le explic că am greșit deranjându-le. Îmi cer scuze și promit că nu mă vor mai vedea niciodată, însă femeile sunt hotărâte să mă sfâșie. Una mă trage de păr, alta îmi dă un pumn în bărbie. Le implor să mă ierte, în timp ce încerc să mă trag cu spatele spre poartă. Femeile râd isteric, lovindu-mă, împingându-mă și aruncându-mă de colo-colo. Sunt țintuită la perete. Mai multe mâini puternice mă apucă de gât: simt degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
libelulă, Încrustat cu pietre prețioase și perle strălucește în lumină. Îl pun pe tejghea. — O, cerule! Patroana inspiră adânc și încearcă să nu-și arate surpriza. Acoperindu-și gura cu ambele mâini, ea studiază acul de păr și, ridicându-și bărbia, mă privește cu suspiciune: Ai furat ăsta. — Nu, nu l-am furat, îi răspund calm. L-am moștenit. — Așa este, întărește Fann Sora cea Mare. Cei din familia ei sunt bijutieri de secole. Nu mă îndoiesc că este adevărat, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o cuvertură în plus. Nu întrezăresc nici o scânteie de interes în ochii lui mari și oblici. Abia acum încep să-mi amintesc înfățișarea împăratului din prima zi în care l-am întâlnit, și realizez că e la fel de frumos ca atunci - bărbia rasă, nasul drept, manciurian, gura în formă de barcă, buzele ferme. N-am mai văzut niciodată un bărbat cu trăsături atât de perfecte și o piele atât de delicată. Continuăm să ne fixăm unul pe celălalt cu privirea, și simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
A transformat dormitorul nostru într-un birou unde redactează edicte și scrisori la orice oră. Eu îi pregătesc cerneala și mă asigur că ceaiul lui e fierbinte. E atât de slăbit, încât adoarme în timp ce scrie. Când văd că îi cade bărbia, îi iau pana din mână, ca să nu strice documentul. Uneori însă ajung prea târziu, și atunci găsesc pe hârtia de orez o pată de cerneală care se întinde. Pentru a salva lucrul irosit, iau o foaie curată și copiez cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
va fi încăpățânat. Omul răscolește pietrele și vergelele pe care le-a împrăștiat pe tavă: Cea mai mare calitate a băiatului este aceea că e foarte probabil să-și urmeze visurile. În acest punct, omul face o pauză. Își ridică bărbia spre tavan și își încruntă sprâncenele. Se strânge de nas și clipește. Din orbita-i goală se scutură o crustă gălbuie. Nu mai zice nimic. An-te-hai se trage mai aproape de el: — Iată răsplata pentru sinceritatea ta, îi zice eunucul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ochii lipsiți de viață ai doamnei Jin. Atunci când trebuie să mă uit direct la ea, privesc deasupra sprâncenelor. Fruntea ei lată, plină de riduri, îmi aduce aminte de un tablou cu deșertul Gobi pe care l-am văzut cândva. Sub bărbie îi atârnă pliuri de piele. Pierderea dinților pe partea dreaptă îi face chipul să stea povârnit precum un pepene stricat. Doamna Jin avea o pasiune pentru magnolii. Chiar și bolnavă, purta o rochie brodată cu flori mari, roz de magnolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
multă vreme lipită de pământ. Când se ridică, un eunuc merge și desface cu grijă buzele doamnei Jin, îi pune în gură o perlă mare, prinsă pe o ață roșie. Apoi îi închide gura, lăsând capătul aței să atârne pe bărbie. Perla e simbolul esenței vieții, și reprezintă puritatea și noblețea. Ața roșie, care va fi legată de către fiul ei, simbolizează dorința lui de a nu se despărți de ea. Prințul Kung leagă ața de primul nasture de la roba mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pot da e limitat. Majestatea Sa rămâne tăcut o vreme. Când deschide gura, vorbește despre țânțari, cum îl scot din minți. Îi învinovățește pe eunuci și se plânge că doctorul Sun Pao-tien nu a reușit să-i vindece mâncărimea de sub bărbie. Nu întreabă de mine și se poartă de parcă pântecul meu mare nici nu ar exista. Am tot jucat un joc cu astrologul meu. Se numește „Palatele pierdute“, zice Majestatea Sa, ca pentru a rupe tăcerea dintre noi. Are multe capcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am de ales. Îndatoririle mele îmi impun să fac dreptate. Regula a fost limpede pentru toți cei din Orașul Interzis: nimeni nu are voie să maltrateze o slujnică, și cu atât mai puțin să-i ia viața. Brusc, își lasă bărbia în jos. Își mușcă buza și începe să plângă. În curând suspină. — Majestatea Voastră, zice eunucul-șef Shim, biciurile au fost înmuiate și servitorii sunt gata să își îndeplinească sarcina. Nuharoo dă aprobator din cap. — Doamnă Yehonal, să mergem. Luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
s-a îndepărtat de floare. Își amintește oare că l-am pedepsit când a luat floarea? L-am plesnit, plângând eu însămi. Mi-am lăsat urma degetelor pe fundulețul lui și m-am urât pentru asta. Fiul meu își ridică bărbia micuță. Ce caută? Se uită după mine? Uitând de bunele maniere, trec prin mulțime și mă opresc în fața lui. Îi zâmbesc și trasez o linie cu privirea între nasul lui și sigiliul imperial. Micuțul reacționează. Cu o mișcare hotărâtă, apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratul Hsien Feng. Majestatea Sa deschide ochii pe jumătate și îl zărește pe Su Shun în genunchi. Eu stau la perete și sper că acesta nu mă va observa. — Ridică-te, articulează împăratul. Eunucul îl șterge repede de resturile de pe bărbie și îl așază în capul oaselor. Tot despre ruși e vorba? — Da, din nefericire, răspunde Su Shin ridicându-se. Ambasadorul Ignatiev refuză să negocieze în condițiile noastre și a anunțat data atacului. Împăratul se apleacă spre dreapta, în timp ce se scarpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se plimbă încet pe lângă masa unde sunt aliniate sigiliile. Arată ca și cum ar fi deja stăpânul lor. Ridică fiecare sigiliu și își trece degetele peste suprafețele din piatră. — Sunt multe modalități de a schimba destinul cuiva, zice Su Shun, aplecându-și bărbia în față ca un înțelept. Cu siguranță, Majestatea Sa pășește prin coridoarele întunecate ale sufletului său. Mi-l imaginez ținându-se pe lângă un zid roșu, făcând pași înceți. El nu moare de-adevăratelea, ci trece printr-o renaștere. Nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
satin maro cu dungi aurii pe poale. Poartă o căciulă decorată cu un nasture roșu și o pană de păun viu colorată. Își scoate căciula și o ține în mâini. Capul îi este ras și coada e dată cu ulei. Bărbia îi este ridicată atât de sus, încât se uită practic spre tavan. Ne privește cu ochii pe jumătate închiși: — Curtea are dreptul de a emite documente de natură urgentă fără sigiliile voastre. — Dar asta încalcă înțelegerea noastră, zic eu încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi întâlnit pe strămoșii imperiali, ei ar fi fost prea jenați ca să mă primească. El se ghemuiește lângă mine: — S-a terminat, Majestatea Voastră. — A fost opera lui Su Shun? — Da, Majestatea Voastră. — Unde este asasinul? Yung Lu arată cu bărbia înapoi spre șanț. Bărbatul mort de acolo are jumătate din față îngropată în țărână, însă îi recunosc trupul gras. Este mai-marele călugărilor. Întreb unde sunt Tung Chih și Nuharoo. Yung Lu îmi spune că și ei au fost salvați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și la fiica ei, prințesa Jung. Pe vremea când trăia, doamna Yun îmi interzisese să vorbesc cu fiica ei. O văzusem pe copilă numai la spectacole și la aniversări. Mi-o aminteam ca având un nas îngust, gură subțire și bărbia ușor ascuțită. Expresia ei era absentă și visătoare. M-am întrebat dacă era bine și dacă i se spusese despre moartea tatălui ei. Mi-a fost adusă fata. Nu moștenise frumusețea mamei sale. Purta o robă din satin gri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi plăcea văduvia, și singurătatea mă adusese aproape de nebunie. Numai teama de a nu fi prinsă și de a nu pune în pericol viitorul lui Tung Chih mă opriseră. M-am așezat lângă Nuharoo și în spatele fiului meu. Ținându-mi bărbia sus, am primit plecăciuni de la membrii Curții, guvernului și familiilor imperiale conduse de prințul Kung. Prințul arăta chipeș și tînăr pe lângă oficialii cu părul cărunt și barbă albă. Tocmai împlinise douăzeci și opt de ani. Am aruncat o privire furișă spre Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de ani. Am aruncat o privire furișă spre Nuharoo și am fost încă o dată izbită de profilul ei frumos. Era în noua ei robă phoenix aurie, cu podoabe pentru păr și cercei asortați. Ea dădea din cap și își înclina bărbia cu grație, zâmbind tuturor celor care veneau la ea. Buzele ei senzuale formau un sunet mut: — Ridică-te! Mie nu îmi plăcea asta la fel de mult ca lui Nuharoo. Mintea mea zbura înapoi la lacul din Wuhu în care înotam când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Câmpulung. M-am trezit târziu cu o senzație apăsătoare de chin. Nu știam unde sânt și am luat-o spre fereastră pe care am deschis-o și am sărit jos în stradă. Am căzut pe brânci și mi-a clănțănit bărbia de pavaj. Asta parcă mai m-a răcorit. Am intrat îndărăt pe poartă și m-am întors în pat. Dimineața m-am uitat să văd de la ce distanță sărisem. Mi s-a părut că am visat deși aveam bărbia vânătă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
clănțănit bărbia de pavaj. Asta parcă mai m-a răcorit. Am intrat îndărăt pe poartă și m-am întors în pat. Dimineața m-am uitat să văd de la ce distanță sărisem. Mi s-a părut că am visat deși aveam bărbia vânătă și mă dureau coatele și genunchii. Nu înțeleg cum de n-am murit sau nu mi-am rupt picioarele. Spre prânz s-a afișat în hol lista celor reușiți la examenul pentru bursă. Eram în capul ei, pe toată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
biciclete. Da. Dar asta trebuie văzut, fiindcă bărbații erau mici și păreau toți tineri, iar femeile, datorită halatelor lor multicolore, păreau toate fete. Cuvântul halat sună însă nepotrivit, trebuie precizat că era vorba de un vestmânt închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
drumul la porc, am lăsat vițelul să sugă, de-acolé am muls și vaca lui bădia Neculai... Îmbrăcată în rochiță de sărbătoare, albastră, cu ciorapii roșii, viitoarea doctoriță mă privea stăruitor, scobindu se în nas. Avea capul ca un dovleac fără bărbie. - Cum merg treburile, domnișoară? Mirată, dînsa se uita în sus. - Bine, merg? Pe fața ei trecu o expresie afirmativă. Îmi arătă mîna. - Iote, am ceas. - Ai ceas? Cine ți l-a dat? - Marica. - Cine e Marica? - Fetița care mi l-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]