16,035 matches
-
decât până la amiază, timp când ei erau la școală, nu puteam ieși. Reușisem de vreo două ori să ies din casă fără voie, întorcându-mă udă și cu hainele aproape înghețate pe mine, dar nu mai îndrăznisem mai mult, pentru că, bătaia ce o primisem de la mama făcuse să-mi piară tot elanul de a mai ieși. Într-o zi, simțisem o dorință foarte mare de a avea o păpușă. Mi-o doream din tot sufletul și numai la ea mă gândeam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
avea o inimă ca pâinea, o fire sensibilă și emotivă, era credincios și foarte muncitor. Copilăria și adolescența și-o trăise în multe lipsuri și nevoi. Rămas orfan de mamă foarte devreme, cunoscuse gustul amar al suferințelor: frig, foame, ocări, bătăi, muncă peste puteri, lipsuri de tot felul. De câte ori își amintea de copilăria sa și le povestea câte ceva copiilor săi, tot de atâtea ori, plângea. Era cel mai mic în familie. După moartea mamei sale, frații lui mai mari începuseră să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cea cerească, de aceea în care omul și dumnezeu locuiesc în același trup, când omul nu știe de ce face unele lucruri dar le face la un îndemn interior, aș fi vrut să fiu cămașa de pe pieptul lui, să-i măsor bătăile inimii, aș fi vrut să fiu încălțămintea din picioarele lui, să mă plimb pe harta trupului său, aș fi vrut să fiu mireasma din săpunul de baie pentru a-i pătrunde în toate celule pielii, aș fi vrut să fiu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
își spune în sinea ei, amestecându-i-se râsul cu plânsul în coșul pieptului. Ea, odaliscă, ea, femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud bătăi în ușă. Își înfășoară prosopul peste piept și se duce să deschidă ușa. Alex stă în rama ușii, mai frumos ca niciodată. Se uită la ea cu o uimire atât de sinceră, încât i se șterge din minte tot ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tratează ca pe o cârpă", ar fi vrut să sară din tren, și-a băgat capul în pernă, zgomotele roților îi sfredeleau creierul, nu mai avea aer. Sala e ticsită de oameni, tot felul de oameni, încearcă să-și stăpânească bătăile inimii, nu a dormit toată noapte, s-a foit, doar spre dimineață a adormit într-un somn rău, s-a trezit cu o durere cumplită de cap, cu amețeli și cu o senzație de leșie în gură. A exersat toată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Szabo, Abigel ▪ Magda Ursache, Astă vară n-a fost vară ▪ Josef Haslinger, Balul Operei ▪ Jean Giraudoux, Bella ▪ Lucian Merișca, Deratizare ▪ Cătălin Mihuleac, Dispariția orașului Iași ▪ Dan Stoica, Fontana di Trevi ▪ Gyorgy Mehes, Gina ▪ Ion Gheție, Încotro? ▪ Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului ▪ IrinaAndone, Mîngîios ▪ Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire ▪ Tania Lovinescu, My name is Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly, Sertarul cu iluzii ▪ Magda Ursache, Strigă acum... ▪ Paul Miron, Tîrgul șaradelor ▪ P.C. Jersild, Vânătoarea de porci ▪ Anton Marin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se întâmplă!? - Domnule, nu e de glumă. În locul cuvintelor pot vorbi cuțitele! E mare necaz, se poate face chiar moarte de om. Mirele își cere galbenii plătiți pentru fată și nunta care trebuia sa fie prilej de veselie devine scandal, bătaie, nenorocire. - Și duminică?... - Duminică nunta va avea loc, e o nepoată de-a mea, pentru care pun mâna în foc că e fată curată!... Și flăcăul, să-l vedeți, e o mândrețe de fecior! Ne pregătim ca de o mare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acasă, avocatului, deși băuse cu precauție, i se păru că cerul și pământul au o rotație a căror mișcare era greu de stăvilit. Se culcă. Cât a dormit nu a putut să-și dea să seama. Trezit de cele două bătăi ale pendulei din dormitor, încercă să facă câțiva pași până la fereastră. Află că afară era încă noapte. Care noapte? Peste una trecuse fără să știe când și cum. Adormi din nou. Era prea obosit pentru a se lansa în presupuneri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe sub sprâncenele frumos creionate de o natură darnică; dar nu era dreptul fetelor de a alege. Cei care le hotărau soarta erau băieții, uneori și părinții. Părinții băiatului sprijineau, cu toate puterile, dorința odraslei lor, punând uneori mulți galbeni la bătaie pentru împlinirea datinii. Galbenii de aur strălucitor, încercați între dinții albi de sidef ai socrului mic, intrau în chimirul acestuia, fiind bucuros că avusese norocul să-și negocieze fata neprihănită la prețul cerut. Într-o seară, când focul întocmit în fața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca și pe oamenii șatrei, pe drumurile vieții lor pline de atâtea hârtoape nevăzute. * Vișinel începu să-și adune câteva scule, puse nicovala în fața cortului și continuă să lucreze la o tingire începută cu o săptămână în urmă, ascultând fiecare bătaie a ciocanului ca pe un cântec ce voia neapărat să-i prindă zborul de pasăre măiastră. Bucata de tablă de aramă se supunea docilă, dobândind treptat forma dorită de tânărul meșter. Corbu, câinele lui drag, se apropie de el, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un suflet, întrebând vădit îngrijorat și agitat: - Care a dat, mă, care? Și pentru a demonstra că era gata de luptă cu oricine, își afișă pumnii strânși, deși nu era un bătăuș de profesie. Bănuind că se putea încinge o bătaie în lege între coechipieri, profesorul de educație fizică alergă la locul faptei. Cu greu aplană litigiul, împrăștiindu-i pe beligeranți. Foștii jucători părăsiră terenul mormăind cuvinte neînțelese, înciudați că meciul se terminase cu un scor nedefinit. Mihăiță îl sprijini pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu simțul proprietății dezvoltat la extrem. Glagoria de oameni simpli a inventat, în ruralul vămean, porecle gușaților afectați de lipsa iodului din apă, care au în ele o notă rudimentară și hazoasă. Multe din aceste „supranume” date, de obicei în bătaie de joc, cuiva, sancționează anumite tare, defecte sau neajunsuri fizice, psihice și comportamentale, după cum urmează: Apă rece, Bufmalai, Mai-mort, Puță-lungă, Hâș-gobaie, Șo-pațâți, Pupă-oală, Tandalete, Moștoflei, Sparietu, Barbosoi, Cocolon, Petelină, Șperlă, Tremurici, Jdivircă, Târliboacă, Pojaroaia, Cucoșoaia, Bontanaia, Motoara, Fârlifusa, ș.a. Pe lângă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
desprinzându-se datorită inerției și rostogolindu-se pe jos, în râsetele și aplauzele colegelor spectatoare. Bâza, un joc recunoscut astăzi ca fiind al doilea sport național după oină, care nu ne era deloc străină. Capra nouă, săritura cu elan și bătaie peste cel pedepsit să stea capră, însoțită de o strigătură: „capra nouă s-a-nvechit și e bună de sărit!”. Tapi, o variantă provincială a șotronului, care ne oferea un bun antrenament fizic pentru picioare și echilibrul corpului. Alte jocuri
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Oică și țața Maria, cum au fost cunoscuți de-a lungul timpului, formau un cuplu insolit și grotesc în peisajul sportiv și cultural al comunei Vama. El era un om muncit, fără vârstă, înalt și slab ca o prăjină în bătaia vântului, iar ea scundă și grasă ca o purcică în coteț, ființe de care ne ciocneam în fiecare zi, căci gestionau echipamentul de fotbal, volei și tenis de câmp, mingile, plasele, fanioanele, steagurile și fileurile. Nu aveam antrenamente în fiecare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
exces, cu o lamă de oțel înroșită în forjă, la fixarea potcoavelor incandescente cu caiele bătute oblic în copite. Aici am avut un conflict spontan cu colegul meu de clasă Nicușor Leontieș, poreclit Buzăul, ce s-a materializat cu o bătaie de pumni, iar la sfârșit a culminat cu zvârlitul pietrelor de pe drum, una din ele nimerindu-l și spărgându-i capul, incident urmat de o altă scădere a notei mele la purtare de către tovarășa învățătoare Andrei. De atunci, m-am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și camioane, consemnând totul și întocmind câteva schițe topografice. La întoarcere, am rătăcit drumul printre troienele cufundate în beznă, orbecăind ore în șir până la miezul nopții, când, ca prin minune, o luminiță ne-a orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii, de unde ne-au întâmpinat un cor de sforăituri și un val de aer călduț, strident mirositor, de-ți muta nasul. Fără
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
oficiali din oraș, veniți Împreună cu familiile, se afla Însuși domnul primar (proaspăt Întors dintr-o delegație), alături de soția sa și de cele doua fetițe pistruiate, care vedeau pentru a doua oară minunea despre care se vorbea atâta. După cele trei bătăi de gong, luminile se stinseră pe rând, cu pauze mari. Sufletele tuturor se Împleteau deasupra capetelor, Într-o emoție comună, a așteptării nerăbdătoare. Reflectoarele suspendate aruncau pretutindeni jeturi de lumini, care dansau Într-o feerie multicoloră. Se făcu Întuneric. Și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un truc misterios pentru buna lor dispoziție, pentru câștigul artei adevărate, În cele din urmă. Rumoarea crescu printre capetele ascultătorilor sensibilizați până la lacrimi și se sparse În ropote de aplauze și În frenetice urale. Aplauze care deveniră ritmice, În felul bătăilor de tobă. Grimmi se Înclină În semn de mulțumire. După ce privi Înainte, Întinse mâinile deasupra capului și execută o piruetă perfectă, de adevărat balerin. Mai făcu una și Încă una, În ritmul aplauzelor succesive, care nu se mai opreau. Începu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pumnii strânși, puțin șchiopătat, până când nu mai distinse niciun sunet din vacarmul acela tembel, care-l acaparase cu atâta violență. Ajunse În dreptul unor case furișate În umbră și se opri gâfâind asurzitor. Se așeză pe vine. Nu se auzeau decât bătăile ritmice ale inimii și foșnetul vântului clătinând coroanele copacilor din apropiere. Acum era la adăpost. Privi cu mare băgare de seamă În jur. La parterul unei locuințe din vecinătate, geamul era vizibil crăpat. Curiozitatea Îi Îndreptă pentru o clipă atenția
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
calendarul din perete și, cu un gest aproape ritualic, mai tăie o zi din așteptarea sa. Apropo de sosirea ei, Își aminti că, În urmă cu câteva zile, auzise zgomote În dreptul ușii, zgomote care-i provocară emoții teribile. Nu erau bătăi normale, cum se Întâmpla uneori, când Îl mai deranja câte un cerșetor rătăcit prin clădire ori cineva insistent, cu vreun motiv tâmpit. Erau niște izbituri ciudate, urmate de un soi de zgârieturi, pe care el le interpretă ca fiind foarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întinse mâna tremurător, ca un cerșetor neluat În seamă, rotindu-și mărgelele sticloase ale ochilor, inundați acum de o imensă fericire. Simți, Însă, o vagă umezeală În tot trupul și un zumzet repetat Îi năvăli În timpane. Se trezi În bătăile domoale ale pendulei și Înțelese cu dezamăgire că nu făcuse altceva decât să viseze. Constată totodată că una dintre pleoape Îi rămase Închisă și gândi că deja jumătate din țeastă i se pătase, Înnegrindu-i-se. Își văzu atunci și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
departe să chinuiască sufletele nevinovate ale unor copii pe care reușise să-i facă sfințișori, dar și să urască matematica precum nimeni alții și să Învețe mecanic, fără nicio tragere de inimă. Evident că nu am luat În seamă repetatele bătăi În ușă și glasurile vociferând iritat, venite dintr acolo, de pe holul blocului. Și asta pentru că știu foarte bine cu cine am de-a face: mai toți vecinii mei sunt niște suspicioși, niște sperioși, oameni bolnavi, care se ascund În fundul sub
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pretutindeni. Am primit cu bărbăție câteva răni, dar Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere, cu capul aplecat În piept si mâinile lungite pe lângă corp, mi-ascult respirația nebună și bătăile asurzitoare ale inimii. Aburi ca niște vinișoare străvezii se ridică În fuioare foarte subțiri din brațele mele, din Întreg corpul meu. Strâng cât pot În mâna umedă coada securii. Și mă inundă iar un val de furie, venit din adâncuri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
izolat În așteptarea mea, care - nu știu de ce - devenise interminabilă și ilară și plină de ridicol. Abia a treia zi dimineață (după o noapte În care Îmi construisem tot felul de scenarii dure, sângeroase), pe la orele nouă și jumătate, niște bătăi repetate În ușă mi-au atras atenția. Eram Întins În pat, cu hainele șifonate, după un somn cu Întreruperi. M-am grăbit cât am putut de repede să deschid. Melanie, Îmbrăcată elegant și complet diferit, a intrat liniștită În cameră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Elenă? Era o adevărată frumusețe! Păi, dacă ar fi fost urâtă... cred că i-ar fi venit mai greu cu spionajul! Dar mai sunt și altele: spre exemplu Vera Atkins, tot româncă, pe care unii o considerau... Se auziră niște bătăi În ușă, Într-un fel cunoscut. M-am ridicat să deschid. Era dom’ Petrică, poștașul, care-mi aducea pensia, Împachetată toată În zâmbetul său larg, știind că mă va face fericit pe moment și că va primi și el un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]