5,357 matches
-
umblat după ce rămăsese gravidă ca s-o avor¬te¬ze pe Angela, dar cumva așa - natural, căci ni¬meni nu se încumeta să-i facă reclaj. Doc¬torii nu se băgau decât pe bani grei, iar Mama Moașa sau alte bătrâne din sat, care lucrau cu ierburi otrăvitoare sau cu fusul, nu mai îndrăzneau să facă așa ceva de frica pușcă- riei. Și așa, maică-mea, după ce burta a început să i se ițească, muncea mai abitir decât o făcu- se până
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
de acolo, bolnav. Cu banii aduși și-a cumpărat pământuri și acareturi, dar averea i s-a risipit curând pe doctori și pe leacuri. „Ce-i omul...”, îmi spune că au susurat, ani de-a rândul, ca un izvor nesecat, bătrânele din sat. Au rămas după el, să îl plângă, soția și trei copii - Mitică, Ion și Nicolae. Unul dintre băieți a ajuns secretar general la Facultatea de Medicină din Cluj, iar fata, Lucia Stănilă, a devenit profesor universitar în aceeași
TREI INSTANTANEE CU COPII, PĂRINŢI ŞI BUNICI DIN ROMÂNIA, LA ÎNCEPUT DE SECOL XX de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366694_a_368023]
-
pentru mine o tristețe imensă... Apoi se ridică pornind încet spre șirul de sălcii. Subțire, în costumașul verde, mulat pe corp, se confunda cu un lujer de iarbă pe care vântul îl mișcă pas cu pas până la trunchiul unei sălcii bătrâne ale cărei ramuri spanzurau deasupra râului. Se agăță sprintenă de o ramură în timp ce Beran o urmărea cu ochi speriați. “Sărmanul, tremură pentru mine!” îșî spuse în timp ce mâinile îi pipăiau cu finețe scoarța tăiată în cicatrice adânci. “Aici înfipsese Alexandru odată
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
aranjat lucrurile în casa mobilată, a devenit noaptea coșmar. Casa este bântuită. Lemnul învechit al mobilei, obișnuit cu singurătatea de până atunci, pare să se tânguie. Deasupra lor, în pod, totul sună a vraiște intermitentă. Starea de neliniște a sufletului bătrânei a lăsat urme, vizibile a doua zi, pe fețele lor. Încercarea prin care au trecut le depășește închipuirea, nu-și doresc ca această trăire să se mai repete. Sabina ar da să rearanjeze lucrurile în geamantane. Albert solicită un răgaz
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
Îndrăznește să urce, sub privirile îngrijorate ale soției, treptele scării ce duce către pod. Deschide trapa și se ridică deasupra. Un sfert din suprafața podului este acoperit cu nuci dintre care, nu multe, sunt sparte și secătuite de miez. Sufletul bătrânei, după aparențe, este înfometat. Să fi neglijat fiica rostuirea pomenilor ?!.... Este de cercetat oricât de ingrată ar fi sarcina. Din fericire, nu a mai este cazul. Dacă tot pornise să exploreze, Albert coboară în beci. Intrarea era destul de comodă. Dincolo de
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
putin să-și dea, sărac, Și cel ce nu dă totul, pe afară - Veniți, că vreau să vin cu voi, si eu - Să dau și eu, dar legea nu-mi permite - Săltați ștacheta, pan’la Dumnezeu, C-au sânge bun, bătrânele lui vite... CÂNTECUL SEMIRAMIDEI Din care pierdere marină și stelara Albastra-verde, până de sidef, Si netrezita Galateee de povară, Teși ochii tăi, cu Terra, pe gherghef? O lebădă pe care o chemară Beți de otravă, treji de diabet - Să-ți
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
cerealele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
secerat și legat, pentru că în curând avea rândul la batoză, să-și treiere bruma de grâu recoltată. Gândurile îi zburau la Jeni. Era însărcinată și așteptau din zi în zi să-i vină sorocul. Era primul lor copil și cum bătrânele din vecini le spusese că vor avea băiat, că are burta țuguiată, erau plini de speranță că se va naște un copil sănătos, primul lor moștenitor. Poate că acel copil dacă va fi băiat, nu va avea aceeași viață chinuită
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
prin bătătură, profitând de absența ei, s-au dus repede în chiler, au luat putineiul și l-au băgat sub plapuma unde dormea Răducanu și, pe aci ți-e drumul. Au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de către bătrână. Seara când tânărul preceptor a venit acasă de la primărie, a cinat împreună cu gazdele și s-a dus la el în cameră, să se culce. Lumina lămpii cu petrol așezată pe perete deasupra patului, nu era suficientă pentru a se distinge
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
din care au plecat. Eu dintotdeauna am considerat că locul oricui este oriunde, niciodată nu mi-au plăcut granițele, considerând că omenirea este un singur popor și aveam obiceiul să spun că „sunt patriotul oricărei țări asuprite”. Aici, însă, în bătrâna și frumoasa Portugalie, unde oamenii sunt umani și simpli, am început să simt, aproximativ la un an după plecarea din România, un soi de sete... Nu e vorba de dorul tipic, de amintiri care crează melancolii, ci de o sete
LUCIAN DUMBRAVĂ ARTA DE A PROMOVA ARTA LA COTELE SUBLIMULUI (I) de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366113_a_367442]
-
lui Calistrat Costin nu e numai atât! Nu e doar un stil autentic și singular, nu e doar parodie și umor de rang înalt, scrisul lui Calistrat Costin vine dintr-o sită deasă a erudiției prin care o cerne pe bătrâna Sophie, în milenara sa viață de profesor al existenței umane, ba, mai mult, al existenței divine. După milenii de conviețuire cu omenirea, filozofia nu mai are veleități de teoretizare exactă a existenței, înțelepții au gândit și au scris despre marile
CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366114_a_367443]
-
se face bine și datorită prezenței zilnice a lui Dorian care i-a devenit un “adevărat stimulent pentru înaintarea ei pe drumurile vieții”. “Nesomnuri centenare” este un eseu pe care autorul l-a scris în onoarea doamnei Alexandrina Belitoreanu, o bătrână din satul Brănești, căreia, rudele îi fac o surpriză, aniversându-i ziua de naștere, cu ocazia împlinirii a o sută de ani la un restaurant unde o răsfață cu fel de fel de bucate, tort, muzică, și bineînțeles, cu fotografii
INSOMNIILE SCRIITORULUI NICĂ D. LUPU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366147_a_367476]
-
Era bucuroasă și subalterna mea pentru că a fcut-o economist doi, iar peste câteva luni trece iar pe la ea și o face unu. Personalul de la salarii așa primea ordine de sus și așa făcea. Of, of, cine să-i mai găsească bătrânei din fața mea documentul lipsă? Arhiva, mutată dintr-o clădire în alta, s-a amestecat după cutremurul din șaptezeci și șapte, când pereții camerelor în care se păstra aceasta au cedat și s-a mai salvat ce s-a mai putut
DOCUMENTUL LIPSEŞTE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361727_a_363056]
-
Ce ai făcut pentru libertatea mea? Și eu voi ridica din umeri, și voi răspunde: atât am știut să fac pentru tine, Doamne. Să intru dimineața în Biserică, în drum spre serviciu. Să aprind o lumânare. Să mă întrebe o bătrână ce nume de sfânt am. Să îi spun. Să îmi spună că are cancer. Să îmi arate un ciot de mână operat care, necurățat de medic la timp, a prins coajă de sânge închegat. Să îi urez sănătate în noul
IISUS IN CELULĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361766_a_363095]
-
Să îmi spună că are cancer. Să îmi arate un ciot de mână operat care, necurățat de medic la timp, a prins coajă de sânge închegat. Să îi urez sănătate în noul an. Să las o pâine pe masă altei bătrâne. Să îmi spună prima bătrână că mă va pomeni, că ea pomenește un om, așa, de fericire că mai stă cineva de vorbă cu ea. Să îi spun că mai bine l-ar pomeni pe părintele Cleopa Ilie. Să ies
IISUS IN CELULĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361766_a_363095]
-
cancer. Să îmi arate un ciot de mână operat care, necurățat de medic la timp, a prins coajă de sânge închegat. Să îi urez sănătate în noul an. Să las o pâine pe masă altei bătrâne. Să îmi spună prima bătrână că mă va pomeni, că ea pomenește un om, așa, de fericire că mai stă cineva de vorbă cu ea. Să îi spun că mai bine l-ar pomeni pe părintele Cleopa Ilie. Să ies afară. Să ajung la serviciu
IISUS IN CELULĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361766_a_363095]
-
amintiri de tabla rămâne mereu în urmă: căci nu avem pentru ea piață de desfacere. Au confiscat-o paznicii de calitate. Care sunt ca banda lui Mobius, și înăuntru, și înafară... Și fără producția mea de amintiri de tablă, o bătrână nu mai are cu cine să stea de vorbă, cât e pâinea de lungă, despre cancer. Iisus a rămas acolo, în Biserică, întemnițat. A fost premiat cu o cununiță din rămurele subțiri, de brad, purtând în mijloc, ca semnătură, o
IISUS IN CELULĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361766_a_363095]
-
Și scutură, încet, zăpada Ce o albise toată, toată Emoția ce-o gâtuise Dispare, parcă, dintr-o dată. La geamul casei o bătrână Se uită înspre ei vrăjită Ascultă calm colinda sfântă Și-n lacrimi izbucni, uimită. Curge din suflet frumusețe Bătrâna nu se poate-abține Ea îi poftește cu binețe În casa plină de suspine. Și-atunci le spune printre șoapte “V-am așteptat cu mare drag!” Cu vocea lină, calmă, blândă Colinda să le-asculte-n prag. Diana, tare curioasă, O-ntreabă lin
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
Închipuiri deșarte și vanități. Abise din vieți cu geamuri sparte Și tot atâtea vise Că valul se frământă Și trece nenorocul Cu bietul om la trântă Și se închide jocul De-ar fi doar să dureze Cic-ar fi spus bătrâna Când umflă-n metereze Furtunile fortuna Și lunga acoladă Lăsând loc la concluzii Pătrunde în livadă Un vânt de deziluzii E mult mai mult ca mult În plus să nu mai ceri Copil născut adult Și mai sărac ca ieri
RĂZBOIUL PERPETUU de ION UNTARU în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351798_a_353127]
-
mâna și-ți zice că ești bețiv, dar atunci când ești client permanent în cârciumă, toți te consideră băiat de gașcă: „om care ține la băutură”, „trosnitor” cu diplomă ștampilată de crâșmăriță. Nici nu se închise ușa bine în urma boierului, că bătrâna îi strigă ca să fie auzită de Naie și Didina. - Ia uite la el!... Dă-ți jos pantalonii, conașule, ce mai aștepți? Hai boierule, că nu ți-o fi rușine de o babă ca mine... pe care a iertat-o demult
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
Imediat ce au făcut stânga, la prima cotitură a drumului (care se-ndrepta spre Dealul Viilor), Bușica l-a rugat s-o lase la „palatul” ei din Strâmba și după aceea se poate duce la cârciumă să petreacă. Așa își alinta bătrâna căsuța ei „palatul meu” , o clădire înaltă, construită din bârne de stejar și acoperită cu șiță, care arăta destul de frumoasă, fiind recunosacută de departe după pridvorul plin de mușcate multuicolore, tot timpul anului. Doftoroaia, care nu muncise niciodată la câmp
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
tremurau maxilarele când se gândea că boierul o să-l pedepsească... tocmai acum când îi mergea destul de bine, dar salvarea îi veni odată cu apariția doftoroaiei Bușinca (vrăjitoarea satului) care, fiind învățată de coscarul de moș Cobrescu Ilie, își jucă rolul perfect. Bătrâna îl privi îndelung pe conașul Pandelică, își mișcă de câteva ori capul a nemulțumire, vezi Doamne, boierul ar arăta nespus de rău, iar ea este îngrijorată foc... nevoie mare, și se perpelea „amărâta”... cum o să-l salveze din ghiarele morții
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
doare iar toamna mea. De când era zvon de înviere o am îmi crescuse în palmă odată cu dorul de iubire am hranit-o cu ploi mai mult laptele nu era nici pentru mine când mângâiam obrazul sângerând se chircea ca o bătrână cocoșată ce ai? o întrebam mă doare lacrima ta, îmi spunea și eu ce să-ți fac? desprinde-te și pleacă! nu te-am adus eu. nu tu, dorința ta. Era acolo, stând de vorbă cu ursitoarele am întins mâna
DAR PE MINE CINE MĂ DOARE? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352009_a_353338]
-
asta doar pentru că sunt acuzată într-o limbă în care nu mă pot apăra” La toate acestea se adaugă cuvintele: “Tigancă proastă”de care bătrâna nemțoaică nu făcea economie. Emma, de la o femeie respectată în țara sa, ajunsese batjocura acestei bătrâne de 88 de ani. Dar cu timpul a înghițit aceste ieșiri și s-a obișnuit cu eticheta de “țigancă”. Autoarea pătrunde adânc în sufletul personajului și-i descrie cu emoție trăirile și zbuciumul interior, de parcă ea însăși ar lua parte
DRAMA ROMÂNCELOR DIN STRĂINĂTATE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352409_a_353738]
-
tot în ea erau purtate cu fală, trofeele de luptă, ca să reluăm ideea cvadrigăi. Caleașca aurită era admirată și ovaționată de toți muritorii, domnițele aruncau în calea ei flori, batistuțe parfumate și eșarfe purpurii, când caii albi tropoteau pe străzile bătrânei Rome și strigătele luptătorilor simbolizau triumful în bătălia cu dușmanii care voiau să cucerească cetatea. În cvadriga editorială pe care o vedem azi în mâinile noastre, patru temerari luptători, satirici prin excelență și-au pus tot ce aveau mai prețios
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]