16,324 matches
-
la "Bătrânul". Întrebat de site-ul dacă el ar putea fi cel care apare în interceptări cu numele "Bătrânul", consilierul de stat Răzvan Murgeanu a răspuns: "Eee, fugi mă de-aici. Bătrânul?! Pff... În primul rând că nu-s așa bătrân, ce dracu', am 55 de ani. Nu știu domle, n-am avut niciun amestec". El a precizat, întrebat dacă îi cunoaște pe cei din familia Anghel, că nu are "nicio treabă cu ăștia". Ce dracu', discutăm tâmpenii! N-am nicio
Consilier al lui Băsescu: Nu eu sunt "Bătrânul" lui Iacobescu. Fabulații by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/77415_a_78740]
-
Mihai Zamfir Ca Și Asachi ori Heliade, și Costache Negruzzi face parte integrantă din pașoptism, cu toată diferența sensibilă de vîrstă dintre el și colegii săi de grup literar; mai bătrîn cu aproximativ un deceniu decît majoritatea pașoptiștilor, Negruzzi a trăit însă în cercul lor, a scris o literatură în spirit comun și a publicat-o concomitent cu ceilalți romantici de primă generație. A debutat ceva mai tîrziu decît afinii săi
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
propria-i literatură: poeziile se numesc Neghină și pălămidă, iar literatura scrisă, în ansamblu, Păcatele tinerețelor. O modestie prea puțin comună și prea strident afișată! Romanticul de primă generație Costache Ne-gruzzi se dovedește a fi fost cu zece ani mai bătrîn decît ceilalți pașoptiști nu doar prin statura sa de precursor, ci și prin substanța intimă a scrisului. Din multe puncte de vedere a rămas un om al secolului al XVIII-lea, un luminist militant, adept al enciclopedismului și al preromantismului
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
îmbolnăvit de inimă Florin Anghel - Ho, ho! Să știi! mie nu-mi trebuie niciun bazin Mircea Băsescu - Măi uite.... Fănica Anghel - Spune matale! Mircea Băsescu - Lasa-mă să vorbesc și eu că sunt mai bătrân Fănica Anghel - Vorbește! Ești mai bătrân, hai vorbește! Mircea Băsescu - Faceți ce și cum... Ia bazinele alea... că altceva nu am, nu pot să vă ajut cu altceva. Fănica Anghel - Păi atunci unde e banii mei, cumetre? Mircea Băsescu - Stai mă puțin! Stai! Fănica Anghel - Adică
Bercea-Băsescu, noi înregistrări DNA. "Lasă-mă să vorbesc că sunt mai BĂTRÂN" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/82049_a_83374]
-
îmbolnăvit de inimă Florin Anghel - Ho, ho! Să știi! mie nu-mi trebuie niciun bazin Mircea Băsescu - Măi uite.... Fănica Anghel - Spune matale! Mircea Băsescu - Lasa-mă să vorbesc și eu că sunt mai bătrân Fănica Anghel - Vorbește! Ești mai bătrân, hai vorbește! Mircea Băsescu - Faceți ce și cum... Ia bazinele alea... că altceva nu am, nu pot să vă ajut cu altceva. Fănica Anghel - Păi atunci unde e banii mei, cumetre? Mircea Băsescu - Stai mă puțin! Stai! Fănica Anghel - Adică
Bercea-Băsescu, noi înregistrări DNA. "Lasă-mă să vorbesc că sunt mai BĂTRÂN" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/82048_a_83373]
-
de a ceda nonșalant chiar din debutul cărții frâiele narațiunii. Prezența autorului de pe copertă se face simțită numai sporadic. Și admirabil. Avem, prin urmare, un destin etajat după un model cert. Dan Lungu îl îmblânzește prin candoare. Avem o femeie bătrână și nițel resentimentară. Dan Lungu o aduce în momentele calme ale copilăriei. Avem o sumedenie de glume. Dan Lungu le dă consistență prozastică. La rigoare, avem nevoie - se spune - pentru export, de un roman recuperator. Ei bine, Dan Lungu potrivește
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
aici cochetărie, ci convingerea sinceră că se află în contratimp cu epoca sa, că timpurile noi au alte valori și repere decât cele care l-au format. Vă asigur însă că Octavian Paler, așa cum l-am cunoscut, nu era nici bătrân (deși împlinise 80 de ani), nici reacționar. Avea o tinerețe spirituală, o mobilitate intelectuală și o vie curiozitate, păstrate, toate, până în ultima clipă. . Mi se pare inutil să caut, în dialogul acesta, o sintagmă pe care s-o plasez în
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
-l servi (serving) altora nu pentru consum ci spre îngrijire... The Headless Horseman face saltul de la momentul nașterii surorii mai mici în prezentul narativ. Nell și Lizzie sînt în mașina celei de-a doua îndreptîndu-se spre locuința mamei lor, foarte bătrînă acum (într-adevăr, detaliul coincide cu realitatea, cel puțin așa cum se prezenta ea la momentul publicării volumului, mama lui Atwood decedînd între timp la vîrsta de 97 de ani!) și singurul părinte aflat încă în viață. Naratoarea își amintește de
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
un protocol suav, bemolilor emoționali adăugîndu-li-se o tristețe biologică sub semnul osmozei, atît de cutremurător naturale, între trup și spirit: "nici nu vreau să știu/ la ce se gândește străinul/ care mă ține de braț/ nici unde mă duce îngerul bătrân/ de care mă sprijin// iată răscrucea/ mai mult nici nu se poate spera/ de la răbdarea celuilalt/ împinși rătăciți împăcați/ precum frunzișul" (nici nu vreau să știu). Un asemenea exercițiu al discreției, de sorginte în fond barocă, avansează treptat spre o
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
versuri notabile ("un exercițiu împotriva depresiei & ideilor goale,/ ghemuri de carne pârjolite în pat.// Sau proptite de pereți, ca slănina bunicului,// sau direct pe covor, niște gândaci mari/ care oftează"; "Într-o zi o să deschid ușa lui Argentin/ ca un bătrân profesor mucegăit/ cu mâna clănțănind bezmetică pe clanță/ cu lecția înnodată în gât/ cu inima goală"; "Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam"; Era o chestie simplă, ridicol-umană,/ la rădăcina căreia bătea inima mea
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
câinelui Îl hotărî repede și peste un minut se afla lângă acesta. Vizanti era foarte agitat și scormonea Îndârjit frunzele și pământul de sub ele. Victor Îndreptă lanterna și nu văzu nimic, apoi s-a apropiat și experiența sa de jandarm bătrân l-a făcut să se mire de performanța lui Vizanti care intrase cu tot cu cap În locașul scormonit. A concluzionat că pământul era afânat, s-a aplecat și a Început să sape cu lama securicii (un vechi topor pierdut sau lăsat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Fănică!” și intră ca să mai treacă timpul și să-și alimenteze motorul, așa cum obișnuia el să glumească atunci când Maria Îl Întreba: Da ghini, Victori, atâta sî stă, oari noi nu avem treabî? Unde ț-o strălucit ochii iștia di curvar bătrân? Liniștește-te fimei-hăi, am alimentat și eu motorul că nici broasca nu cântă pe uscat! Ceru un rom și o bere, le combină cu mare artă și bău Încet. La orele opt fără un sfert, Victor aștepta cu Înfrigurare pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ajungi șefă de echipă la c.a.p., te măriți, casă, copii, dar rămâi la țară, la câmp și nu se va alege nimic de Învățătură, frumusețe și inteligență! Varianta bună! Varianta mai puțin bună este să te prindă un flăcău bătrân, urât și țicnit din sat, să te violeze și să-ți mănânci zilele cu el. Sau poți să-ți găsești un băiat de la liceu, să te iubească, să faceți sex În fiecare zi sau chiar mai mult, să absolviți liceul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
realizare „socialistă” a Bacăului, „Insula”, devenise cea mai importantă atracție pentru tinerii care trudiseră luni de zile, cu roaba, sapa, targa și cazmaua, prestând sute de „ore patriotice” pentru că așa era ...directiva politică. Soarele amiezii binecuvânta cu lumină și căldură bătrânii plopi rămași În picioare, transformându-le frunzulițele tremurânde În tot atâți bănuți din aur. Cei mai mulți tineri și adulți se bălăceau În apă, Înotau ori se plimbau cu barca, alții jucau volei În cercuri mici iar cei toropiți de soare și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de bunăvoie? — Ce prostie! exclamă unul dintre funcționari, un bărbat subțirel, între două vârste, care purta pince-nez. N-o să se ofere nimeni. Trebuie să tragem la sorți. Sau poate, adăugă el, ar trebui să ținem cont de vârstă: cei mai bătrâni pleacă primii. Nu, nu, nu, protestă un bărbat. N-ar fi cinstit! Așa e legea firii. Nu e nici măcar legea firii, spuse altul, eu am avut un copil care a murit când avea cinci ani... —Trebuie să tragem la sorți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să ajungă prea curând la capătul pelerinajului său, și să nu mai aibă nimic de făcut după aceea pe vecie. Era limpede că sera nu mai fusese folosită de ani buni, deși își amintea foarte limpede că-i dăduse instrucțiuni bătrânului grădinar să aibă grijă de grădină și să vândă zarzavaturile în Brinac, la orice preț va putea obține. Poate că bătrânul murise și nu se mai găsise nimeni în sat care să-și asume rolul de succesor. Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lui din cele trei sute de mii de franci, ca un fel de alocație? O să verific în curând, își spuse Charlot. Ce rost are să întind de banii ăștia cât mai mult, iar la sfârșitul săptămânii să fiu cu o săptămână mai bătrân și mai jerpelit? Era ora când se serveau aperitivele și, pentru prima oară de când se întorsese la Paris, se încumetă să pășească în teritoriul său, în teritoriul pe care îl cunoștea atât de bine. Până atunci nu remarcase cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ei e isteț. Cum te cheamă? —Charlot. Jean-Louis Charlot. —L-ai cunoscut și pe celălalt? —Adică pe... Da, l-am cunoscut. Cred că ar fi bine să plec înainte să apară mama dumitale... Din capul scărilor se auzi o voce bătrână și ascuțită: — Cu cine stai de vorbă, Thérèse? — Cu un om care-l cunoaște pe Michel. O bătrână coborî anevoie ultimele trepte și ajunse în hol, o bătrână uriașă, înfășurată în mai multe șaluri puse unul peste altul, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Putea măcar să-ți dea o pereche de pantofi cu care să intri în casă, comentă ea tăios. Sper că n-a mai făcut altă prostie? Că nu și-a prăpădit din nou banii? Nu. Nu. — A cumpărat toate astea pentru bătrâna lui mamă, continuă ea mânată de o dragoste fanatică. Ce copil prost! Mă simțeam foarte bine acolo unde eram. Aveam trei camere în Menilmontant. Ne descurcam foarte bine acolo, dar aici nu găsești pe nimeni să te-ajute. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și-și spuse: trebuie să fiu foarte atent, cât se poate de atent. Porni după Thérèse remarcând în gând cât de ciudată este prezența unei persoane tinere în casa aceea în care nu-și amintea să fi fost decât servitori bătrâni, ruginiți și demni de toată încrederea. Oameni tineri nu se vedeau decât în fotografii: mama lui în ziua nunții în portretul din dormitorul mare, tatăl lui în ziua când își luase diploma în drept, bunica lui ținând în brațe primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
tăcut din cauză că-i era foame și era copleșit de gânduri. Aproape că nu mai trecuse pragul bucătăriei din vremea copilăriei - pe atunci venea înăuntru din grădină, în jurul orei unsprezece, în speranța că se va alege cu ceva. Aveau o bucătăreasă bătrână - ca și ceilalți servitori - care-l iubea, îi dădea să mănânce și-i dăruia tot felul de jucării neobișnuite: un cartof care semăna cu un bărbat, un ursuleț îmbrăcat ca o bătrână, un os care lui i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
umbră, fapte de viață. O dată, o singură dată pătrunsese el în acest tărâm interzis: în vârful picioarelor, sub blânda apăsare a vârstei de șase ani, se apropiase de camera în care dormea acum și se uitase pe furiș în încăpere. Bătrâna slujnică, pe care părinții săi o moșteniseră și pe care o numeau, cu un respect îmbinat cu spaimă, Madame Warnier, își aranja părul - sau, mai exact, își scotea părul: șuvițe bogate de păr castaniu deschis erau desprinse din agrafe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am părinți. N-am idee dacă pe tot cuprisul țării mai trăiesc și alți membri neînsemnați ai neamului Carosse. S-ar putea să mai fie un văr de-al doilea pe la Limoges. Și mai e prima mea nevastă, scorpia aia bătrână, zise el, făcând cu ochiul. —Și ești urmărit? Bântuie prin țara asta o mentalitate puritană și absurdă că se poate trăi mâncând numai pâine, spuse Monsieur Carosse. O idee total străină catolicismului. Cred că m-aș fi putut hrăni numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
scârțâi sub greutatea lui. Charlot stinse lumina și, când se așeză, simți din nou același obiect greu atingându-i piciorul. Ploaia bătea în geam cu regularitatea valurilor. Odată cu ziua, se stinseră și euforia, și speranța, iar el își zări dorințele bătrâne și urâte lăfăindu-se în pat. Cel mai bun lucru ar fi să mergem înainte, își spuse el. Se mișcă și din nou greutatea îi atinse piciorul. Actorul se întoarse pe spate și începu să sforăie încetișor, ritmic. Charlot îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
auzi râsul prostesc al actorului, dar Charlot percepu râsul abstract din fundal, râsul trufaș și amical care-i ura bun-venit în oastea Diavolului. Pun pariu că Chavel s-a gândit la asta când a făcut actul de donație. Ce vulpoi bătrân! chicoti Carosse înciudat. Astăzi suntem în nouăsprezece. Cred că nu mai trece mult și-și face apariția. Vorbele lipsite de importanță ale actorului nu-l impresionau prea mult pe Charlot: dincolo de ele auzea glasul Vrăjmașului care-l întâmpina și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]