1,700 matches
-
se structurează competitivitatea societății de azi nu par decât premise false ale rătăcirii În deșert. Și nu În deșertul care promite Revelația... Contradicțiile nu ațipesc, desigur, În cotidianul accelerat al momentului. Dimpotrivă, se acutizează, s-ar zice, În ciuda aparenței de banalitate, pe care doar scandalul pare s-o anime. Chiar și propria lui situație, ca scriitor... cine să fi bănuit că ar putea fi categorisit reacționar? Cărțile se vând, totuși, Îmi spunea, chiar și În durele competiții comerciale de astăzi. 60-70
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
solidificată printr-o coerență etanșă, dureroasă, Înspăimântătoare. Kertész o și justifică, de altfel, epic, Într-un mod la fel de tulburător și memorabil. Asistând la una dintre acele conversații amicale care rulează monden temele trecutului, prezentului și viitorului, naratorul explodează auzind vehiculata banalitate: „Auschwitzul nu se poate explica”. Reacția violentă, de bun-simț și sfidând bunul-simț, este revelatoare: „Orice este are o explicație... Auschwitz a existat sau, mai curând, există și poate, prin urmare, fi explicat”. Ceea ce nu s-ar putea explica ar fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
faringelui și, desigur,/ gustul acrișor al fructului adunat în ciorchine.” Poetul deține o rețetă prin care combină elementul ludic-livresc cu un intens vizionarism, o melancolie cunoscătoare (a descendenței) cu înfrigurarea exploratorului unor stranii tărâmuri, descriptivul de o simplitate ce mimează banalitatea cu fastul descrierilor aglomerat-baroce, cuvântul concret, mustos, cu înclinații spre registrul popular-arhaic și cuvântul abstract ori simbolic. Construcția urmează o rafinată tehnică a climaxului, poemele sunt hiperbole transpuse în cheia unor alegorii, care „joacă” pe tensiunea concret-abstract, real-vizionar, livresc-ingenuu (nu
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
duse de regimul sovietic bolșevic. Krasnodon (1950), poem amplu în genul celor compuse de Dan Deșliu, respecta cu strictețe retorica grandilocventă proletcultistă. Alte volume (Dragostea noastră cea de toate zilele, 1966, Cartea dorului, 1968 ș.a.), fără a depăși întru totul banalitățile liricii erotice, reușesc să înscrie sentimentul de iubire într-un delicat univers meditativ. A tradus din I. Groper și I. Manger. SCRIERI: Oglinzi fermecate, Iași, 1930; Ceasul de veghe, București, 1937; Glod alb, București, 1940; Poezii pentru copii, Chișinău, 1947
DELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
determinată fizic (protagoniștii se cunosc numai din scris), dar este la fel de puternică, mobilizând resurse psihice capabile să salveze de la moarte pe erou și să conducă la o unire fericită. În larga ambianță a unui Iași macerat de nostalgii și de banalități provinciale, se nasc iubiri purificate de zgura fiziologică, între personaje de o factură deosebită, care evoluează cu oarecare grație în epicul celor trei volume ale romanului Iubim (1942- 1943). Aici, dragostea ca trăire spirituală, ca lege a combinării armonioase a
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
sau nostalgic pillatiană (Amiaza, 1978). În fine, într-un timp istoric dur, al mizeriei realității cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
ritmate și rimate, cu rime - e adevărat - insolite, năstrușnice, pline de haz („sidefat” / „sculat”, „cămășoi” / „doi”, „calcanu’” / „Câlniceanu”, „Marin” / „argentin”). E efortul unui tipic poet de atelier, baroc, șlefuind cu atenție și răbdare vocabulele rare (sau, dimpotrivă, tocite de atâta banalitate) și făcându-le să se lege, în sonorități muzicale, unele de altele. Cuvintele lui nu sunt mai puțin „potrivite” decât cele ale lui Arghezi. Numai că libertatea lor „combinatorie” e mai mare. Apare într-un poem o imagine: a sufertașului
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
eternizat. Poezia lui D. este în întregul ei o minunată halima. Dintre poeții de azi Leonid Dimov are, probabil, vocabularul cel mai bogat. Indiferent despre ce scrie, poemul devine o procesiune de obiecte. Nimicurile, mizeriile lumii capătă astfel splendori incalculabile. Banalitatea cea mai descurajantă pentru spirit este înfășurată, prin acest meșteșug, în purpuri regale și, vorba lui Ion Barbu (modelul autoritar), se căftănește. EUGEN SIMION Trezind în toată breasla cheful de a le comenta, ingenioasele și rafinatele poeme („proze”) ale lui
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
mai fi vreodată atât de departe?” Romanele scrise de D. sunt de asemenea axate pe problematica responsabilității morale în lumea contemporană, cu o atenție specială pentru reacția și comportamentul feminin. Personaje figurate între intelectuale - actrițe, jurnaliste, medici, savante - trăiesc în banalitatea cotidiană un șoc care declanșează o reacție de criză sau de adaptare. Criza descoperirii adevărului, a adevărului personal și a adevărului celuilalt, la toate vârstele - de la adolescență la maturitate, este narată fluent, în scene echilibrate, cu un dar remarcabil al
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
deasupră-mi stropii bat/ Cu degete din infinit/ Lovind ca-ntr-un coșciug uitat/În care mortul s-a trezit/Să moară cu adevărat” (Noapte de toamnă). O altă ipostază lirică e nutrită de sarcasmul provocat de prozaismul vieții cotidiene, de banalitatea existenței, de absența idealurilor. Poezia se caracterizează de fapt printr-o mare diversitate de teme și modalități artistice, autorul trecând cu ușurință de la meditația asupra vieții și a morții la lirismul sensibil al evocării viețuitoarelor mărunte (Șopârla, Balada broaștei, Vrabia
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
mare parte, și în reviste. Schitul Cerebucului (1908) și Piatra muierii (1911), subintitulate romane, sunt mai curând nuvele extinse, în care nucleul epic, bazat pe evenimente din istoria Moldovei, este artificial amplificat prin adaosul de întâmplări nerelevante și împovărat de banalitate, de lipsa de substanță a relatării. Prozatorul se află mult mai aproape de reușită atunci când își propune, influențat vizibil de Amintirile... lui Ion Creangă, să refacă atmosfera locurilor unde a copilărit, să readucă din ceața timpului chipuri și peripeții care, într-
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
devine freatică. Nu Întîmplător, unele personaje echenoziene sînt niște paria: lupta cu ceea ce a mai rămas palpabil din, să zicem, „le Șa” devine un fel de condiție existențială cotidiană și, iarăși deloc aleatoriu, scena protagoniștilor minimali este cotidianul, cu toată banalitatea lui ostentativă și stranietatea lui „de adîncime”. Din gigantomahia de odinioară a rămas un război surd de gherilă, derulat cu Încetinitorul, În tranșeele căruia observatorul are timp să fumeze, să stea la taclale sau, de pildă, să observe comportamentul circumspecților
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e inconsistentă și adesea derizorie). Trei opuscule de proză scurtă - Șeful gării (1924), Noapte bună... (1928), Om discret și alte povestiri vesele (1931) - extind viziunea comică și asupra altor fațete ale vieții citadine, dar precaritatea și lipsa de originalitate stilistică, banalitatea subiectelor sau agasanta preocupare pentru manifestările erotice nu fac decât să evidențieze și mai mult limitele talentului și ale unei perspective artistice. Cu un rol șters în istoria literaturii, H. are un loc mai important în istoria dramaturgiei românești, în
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
-n tihnă ora florii,/ cu crengi cuminți, muguri închiși,/ străini de moartea din caiși”. Situarea cea mai potrivită pentru C. este în maniera suprarealistă, valorificând propensiunea spre miraculos, fantastic și ludic. „Feeria” și umorul aplicate întâmplărilor cotidiene le salvează de la banalitate. Paul Celan, care a cunoscut-o pe poetă în tinerețea lui bucureșteană, a ales spre traducere un astfel de text: „Ala, bala, alandala,/ o pădure cu rădăcinile-n sus,/ un val cu gura deschisă,/ un nasture înaripat,/ un pitic mâncat
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
locatarii blocului (de toate vârstele, de ambele sexe și cu diferite identități socio-cultural-profesionale), cu toții cât se poate de „tipici” și, totodată, particularizați prin diferite detalii ori atribute (mentalități, preocupări, comportamente etc.), de regulă bizare ori grotești (de un grotesc al banalității, privit de autor cu oarecare blândețe și compasiune). Banalul imobil băcăuan capătă astfel funcția de „model societal”, de „eșantion” ori „machetă” a societății românești contemporane, și nu e de mirare că una dintre cronicile care s-au scris despre roman
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
spirit teoretic. Ca poet, C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține într-un minorat al expresivității, fluența molcomă a romanțelor sale smulgându-se arareori din făgașul banalității. Mai suspinând, mai îngândurându-se adică filosoficește, poetul cultivă o suită de stări din care nu lipsesc refugiul în visare și înseninările în sânul naturii prietene, jalea după iubirea care s-a stins, resemnarea. „Cântecele”, urzite în dorul făpturii îndrăgite
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
care s-au bucurat de un succes de stimă: La capătul liniei, Omul zilei. Unicul volum de proză al autorului, Cu fața spre ceilalți (1971), cuprinde schițe și povestiri al căror stil alert și nervos încearcă surprinderea amănuntului semnificativ în banalitatea situațiilor cotidiene. Personajele sunt creionate din câteva gesturi și vorbe definitorii (precum bețivul din bucata Mozaic, care repetă obsedant aceeași propoziție), într-o proză construită din fragmente de dialog juxtapuse aparent la întâmplare (Meandre), urmând capriciile unei inteligențe ludice. Ca
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
și de a o lua pe calea exilului. Ceea ce, în ansamblu, înseamnă că te puteai opune și rezista represiunii unui partid și unui stat totalitar. Personal am înțeles în sfârșit și în deplinătatea sensului său expresia folosită de Hannah Arendt "banalitatea răului": izolarea egoistă provocată de șocul răului răspândit cotidian la care nu mai reacționezi întrucât ești anesteziat, atrofiat, abrutizat și pe care ajungi să-l consideri normalitatea. Și, din nefericire, cred că mai este încă regulă a lumii în care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și moral... C. I.: Într-adevăr, nu puteai rămâne normal dacă trăiai permanent în vecinătatea morții și care venea peste tine din toate părțile: de la comandanți, gardieni, turnători, lipsă de hrană, muncă epuizantă, boală, slăbiciune fizică și psihică, izolare, bătaie, banalitatea și "normalitatea" răului care nu mai provoacă reacția normală de groază. S. Ț: Sigur că nu puteai dormi chiar liniștit, când erai amenințat în acest fel, deși o tratai cu un fel de indiferență, dar subconștientul era cel care o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cens al ocinilor lui, luată de stăpân indiferent de unde venea să lucreze săteanul pe hotarul său. După dijmă îndatorirea sătenilor era aceea de a măcina numai la moara stăpânului. Acest monopol exista în multe țări, iar în Franța se numea banalitățile și acolo mai cuprindea și dreptul de a avea un singur cuptor pentru coptul pâinii, în schimbul unei plăți, monopol neîntâlnit la români decât în ceea ce privește vama „una din zece" la măcinat la moara stăpânului. Că în veacurile XVII și XVIII pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
roman de spionaj (spionajul este, de altfel, pus în scenă de către priviri care spionează prin găurile din uși și prin gaura cheii) foarte modern în factura sa (fiecare descoperire este cu atât mai tulburătoare cu cât ea este de o banalitate exemplară), nu este decât un aspect al degradării adevărului epic care utilizează forme stereotipe (și romanul foileton, romanul de moravuri, etc.) pentru a încerca să se exprime 576. Deosebit de original este faptul că, la Kafka, oboseala ritmează povestirea. Peter Handke
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
2000, 396 p. (Cristian Vasile) Dennis DELETANT, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965, traducere de Lucian Leuștean, cu o prefață a autorului pentru ediția în limba română, Editura Polirom, Iași, 2001, 272 p. (Dorin Dobrincu) Marius OPREA, Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente 1949-1989, Editura Polirom, Iași, 2002, 583 p. (Daniel Nazare) Aurora LIICEANU, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, Editura Polirom, Iași, 2003, 168 p. (Adelina Ștefan) Alina MUNGIU-PIPPIDI, Gerard ALTHABE, Secera și buldozerul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în vedere se dovedește un veritabil manual asupra perioadei Dej. Și cu ajutorul ei ne putem cunoaște mai bine trecutul. Un trecut care încă mai stă sub semnul lui Dej, strâns împletit cu cel al lui Ceaușescu. Dorin Dobrincu MARIUS OPREA, Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente 1949-1989, Editura Polirom, Iași, 2002, 583 p. Trei lucruri ne pot lăsa indiferenți: istoria, timpul și politica, afirma Constantin Noica citându-l pe Pitagora. La prima vedere se pare că noi, românii, moștenim
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vedere al tematicii și limbajului. Când Theophrast a întrebat prin ce a fost recunoscut, i s-a răspuns că „vorbea prea etic”. Cuvintele rostite pot deci trăda și intențiile ascunse pe care nu le-am observa altfel. Încărcătura emoțională transformă banalitățile în expresii cu valoare. Este suficient de analizat, spre dovedire, convorbirea unor îndrăgostiți. Ei nu spun lucruri deosebite, ci transmit emoții deosebite, convingătoare. Forța fizică nu înseamnă nimic în comparație cu puterea cuvântului. 2.8 Rostire și sens Rostirea este aceea care
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
multe povești adevărate, dramatice, tragice, care au nutrit scrierile Dumneavoastră. N.M. Da. Erau, însă, povești de coșmar. Povești care se structurau pe câteva instincte fundamentale: foame, frig, frică. Poveștile astea dominau atunci copilăria mea. Sigur că existența domestică, cu poveștile banalității, să zic așa, nu dispăruse cu totul, în lagăr existau toate calitățile și defectele omenești solidaritatea, invidia, adulterul, hoția, compromisurile, complicitățile toate existau și acolo, firește. A.V. Aceste aspecte umane nu au un caracter generalizator, peren? Așa este condiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]