2,062 matches
-
mare, exista un suflet totuși, puțin mai bun. E interesant ce mi-ați spus. Și spovedaniile cum se făceau? Erau paturi pe trei etaje și Într-un colțișor acolo ne puteam mărturisi la preoții noștri. Toată lumea știa de-acolo, din baraca respectivă, că se-ntâmplă lucrurile astea, și cine voia să facă făcea. Și asta se făcea pe confesiuni... Eu sunt greco-catolic, dar erau și ortodocși, care făceau și ei la fel, pentru că aveam și preoți ortodocși. Chiar am avut unu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Hunedoara. Acolo, datorită calităților mele de actor, am nimerit la ansamblul ăsta artistic, care era unic pe țară, a DGFM-ului... Și acolo am dus-o din nou bine, am primit haine de ofițer, eram Îmbrăcat frumos, aveam o baracă separată de ceilalți muncitori, n-aveam alte munci În afară de cea artistică și am stat acolo până la eliberare, după ce-am făcut 25 de luni, respectiv doi ani. Am fost eliberat din armată la 28 de ani, că era limita de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
După aceea, am trecut o singură zi la Poarta Albă și de acolo am plecat la Peninsula. S-a făcut două brigăzi de studenți, brigăzile 13 și 14, care erau izolate de restul deținuților. Cum era colonia de muncă cu barăci, Înconjurată de sârmă ghimpată, cu turnuri de control, Înăuntru era un alt țarc, În care eram aceste două brigăzi de studenți... Deci, noi nu aveam voie să luăm legătura cu ceilalți. Dumneavoastră În care brigadă erați? În brigada 13 am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
seara niște arpacaș sau varză. Era o mizerie. Mi-aduc aminte că fiecare făceam planton: schimbul unu, schimbul doi, schimbul trei. Și picai câteodată când ăilalți dormeau tu trebuia să fii treaz și să stai pă acolo, să mergi În jurul barăcii. Și mi-aduc aminte că mă uitam la ei și toți, noaptea, În timp ce dormeau, mestecau și salivau. Adică visai că mănânci, dom’le! Era o teroare cu mâncarea, dom’le. Pentru că era și muncă multă și vreau să spun că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-o parte, mai spre stânga. Ne-a dus și pe la niște grajduri și am muncit acolo niște munci, așa, ca să stăm la aer... N-aveam normă, nu, nimic... Vă mai amintiți momentul eliberării? Da. Când eram ținuți acolo, la barăcile ălea din colonia din grădină, Într-o zi m-a chemat tipul acela, civilul, și cu Încă unul: „Ei, ce mai faci... Te mai ții de promisiune?”. „Ce promisiune?” „Te-ai angajat să ne faci servicii.” „Eu?” „Cum, dar avem
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
La Canal, acolo, l-am avut brigadier pe Coriolan Gherman. Dom’le, am auzit multe lucruri rele despre el, da’ cu mine nu s-a purtat urât. C-am avut odată zona zoster și m-a lăsat trei zile În baracă... Și cu pudră de talc m-am vindecat, nu cu altceva. Dar este adevărat că nici nu suportam să strige după mine că nu lucrez... De lucrat, lucram fără nici o problemă... și probabil că și cu asta am avut foarte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Albă? La Poarta Albă se murea destul de mult... Nu știu În altă parte cum era, da’ aici 40-50 mureau pe lună. Era colonia mare, era vreo 10 000. Era și drept comun acolo... Îmi amintesc că, de un Crăciun, În baraca unde eram cu colegii, am colindat și noi... Este drept că n-am colindat noi numai „O, ce veste”, că am colindat pe melodia lu’ „O, ce veste” și „A venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
O, ce veste»”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo șapte-opt inși, și ne-o băgat În Închisoarea coloniei, care era o baracă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig și cu 125 de grame de pâine pe zi și niște apă chioară, dacă ne mai dădea..., și altceva nimic. A fost groaznic acolo. Stăteam Înghesuiți că era frig... Și știți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vină să spună: „Mai ai atâta de făcut și după aia pleci”. Da’ nu știai niciodată... N-am zis nimica. Da’ zice: „Da’ mai stai aici la noi”. „Mai stau...” Că nici nu așteptam altceva. Și am plecat Înapoi la baracă. Și după ce am făcut cei trei ani m-a mai ținut administrativ Încă un an. Și după ce-o murit Stalin, prin aprilie, mi-o dat drumul. Vă aduceți aminte când a murit Stalin? Cum ați aflat de vestea asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îmbrăcăminte foarte-foarte sumară... Și nu puteai să reziști... Da’ ce făceau oamenii În vârstă, că erau și oameni În vârstă? Cum era colonia de la Valea Neagră? Era În câmp liber, izolată, la o periferie Într-un câmp, vreo 35-40 de barăci În care erau chiar și două brigăzi... și fiecare brigadă avea Între 30 și 40 de persoane. La Canal ce ați lucrat? La Canal am lucrat În brigada 32, cu șef de brigadă Coriolan Gherman. El a fost student la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu trebuia luat În seamă... Un om normal n-ar fi procedat așa, mai cu seamă În situația lui, că și el era deținut, dacă era vorba de aia... Apoi muștruluiau și Îi luau la ochi și la bruscare În baracă: „Nu ți-ai făcut norma!”. Și mai plesnea pe câte unu’. Așa a fost Gherman... Deci erau doar lovituri cu palma, cu pumnul, nu bătea regulat? Nu, nu o bătut! N-o exagerat, cum am auzit că s-o bătut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când a fost Împușcat doctorul Simionescu. Vă amintiți ce s-a Întâmplat atunci? Ce s-a-ntâmplat? Vedeți, brigada de studenți lua câte un deținut, care era dirijat la ei, și care era pur și simplu maltratat, bătut Într-o baracă. E, da’ nu era de vină omul care-o fost dus acolo, ci brigadierul care știa de treab-asta, și nici el n-o făcut-o de capul lui, ci pentru că ofițerul care era În colonie sau directoru’ așa o dat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa ai păți și tu dacă vei Încerca să faci treaba asta”. Dar omul, zic Înc-o dată, din disperare a făcut gestul pe care l-a făcut. Cum ați văzut cadavrul? Era pus la vedere, să Îl vadă toată lumea? Fiecare baracă a avut la mijloc o zonă În care era w.c.-ul și un spălător, o țeavă prin care curgea o șuviță de apă. Spălătoru’ ăsta avea intrare și dintr-o parte, și din alta, și puteai să ieși, practic, din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a avut la mijloc o zonă În care era w.c.-ul și un spălător, o țeavă prin care curgea o șuviță de apă. Spălătoru’ ăsta avea intrare și dintr-o parte, și din alta, și puteai să ieși, practic, din baracă fără să fii văzut. Dar n-aveai voie, Îți era oprită treaba asta... E, eu am ieșit de acolo și m-am apropiat și am văzut cadavrul Întins de la o distanță de vreo 60-70 de metri. Auzisem, dar am vrut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și militarul care-a făcut asta a plecat vreo cinșpe zile acasă... Cum a reacționat Gherman după moartea lui Simionescu? Nu o luat În seamă, n-o zis nimica. Parcă nu s-ar fi petrecut nimic... Dar ceilalți colegi din baracă? Au existat discuții? Colegii mei spuneau: „Măi, oare cum s-a putut? Oare până unde se poate ajunge? Oare mâine-poimâine nu vom fi și noi tratați În felul ăsta?”. Dumneavoastră știați ce se Întâmpla În brigăzile 13-14? Auzeam. Unu’ dintre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de mult să fiți eliberat? Eu așteptam să fiu eliberat și a venit târziu de tot, după câteva luni de zile. Apoi, În ultima perioadă, fiind pedeapsa expirată, am fost mutat Într-o brigadă de dulgheri, de tâmplari, care făceau barăci. Acolo am lucrat vreo două sau vreo trei luni de zile... băteam cuie, tencuiam stuful, adică se amenajau viitoarele case pentru deținuți. Și alea erau În zonă unde nu era gard sau nu era cordon militar. Ne păzeau totuși, dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-ți dea; să te propună pentru carceră și noaptea să dormi la carceră, stând În picioare, și-a doua zi să ieși la lucru... Avea puterea să nu te lase să dormi noaptea și să te pună planton, că fiecare baracă avea planton... sau când veneai de la lucru să te pună să faci munci suplimentare În lagăr, că ba se construia ceva, ba se tăiau lemne, era de lucru la bucătărie, la curățenie... Câte munci sunt mereu Într-un lagăr din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
două brigăzi, care aveau aproximativ vreo sută patruzeci-o sută cincizeci de oameni, am fost aleși vreo 27 de deținuți, pe care ne-au pedepsit și ne-au dus la o Închisoare În cadrul lagărului de la Poarta Albă. Acolo Îi spunea Baraca 33 sau Închisoarea 33. De fapt, erau niște celule mici, fără foc, și friguroase, că era spre iarnă, cu haine puține... că dacă vroia ăla Îți mai lăsa un pulovăr, dar putea să nu-ți lase nimic... Și aproape dezbrăcați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la 5 jumate ieșeam pe poartă, ca să fim la 6 la lucru - și nu ieșim la 5 jumate la muncă. Se face 6, 7, 10, 11... Credeam c-o fi evadat cineva. Și la ora 12 zice: „Mergeți Înapoi la barăcile voastre! Azi nu se lucrează”. A doua zi pleacă numai specialiștii, electricienii. „Adunăm materialele de pe șantier, nu se va mai lucra!” A fost mare bucurie... Și În 16 aprilie 1953, Eisenhower a ținut un discurs puternic, În care spune: „E
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
alte greutăți: mâncarea slabă, mizerie... La Canal nu se lucra... Erau câteva brigăzi care lucrau În agricultură, ceva munci de grădină, dar mâncarea foarte slabă... De data asta facem greva foamei, vreo 50 de oameni numai. Ne izolează Într-o baracă, și după două săptămâni: „Vă mai Îmbunătățim noi mâncarea, da’ ieșiți din greva foamei”. Murise Stalin, țineți cont, și ei erau... nu dezorientați total, da’ erau... mai cu grijă... Această grevă a foamei a mai antrenat o ripostă din partea autorităților
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aici În partea stângă că mă Înțepa când trăgeam aer și În spate, și În față. Măi, ăsta nu e lucru sănătos, mă’, ceva e... m-am gândit. Da’ am crezut altceva, că eram vreo 1 300 toți Într-o baracă, și era icter, și asta e boală molipsitoare. În ’90, când mi-o făcut prima tomografie În Baia Mare, m-o Întrebat: „Dumneata ai fost bolnav de ficat?”. „N-am fost, dom’le doctor.” „Da’ ai fost Între bolnavi cu icter
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În organism și ești gata.” Zic: „Știți ce? N-am avut nimic și am pierdut tot”. Și mă gândeam că, decât să sufer și să mă omoare cu foamea, mai bine... Și Într-o seară vine doctoru’ la mine la baracă: „Ți-o aprobat comandantul zece grame de streptomicină. Mâine dimineață vii și te internezi În infirmerie”. Am stat 30 de zile În infermerie și m-o tratat. De atunci niciodată n-am mai avut nimic. În ’64 aveați vreun semn
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ceva de raportat?”. Unu’, că se apropia frigu’, zice: „Noi foc avem?”. „Băi, ai două surse de căldură, bă! Soarele de la Dumnezeu și căldura animalică de la tine, băi!” Atâta. N-am văzut acolo foc În trei ani de zile, nimic... Baraca era din chirpici, acoperit cu stuf... Iernile erau cumplite! La Salcia vă scotea la muncă? Da. La un moment dat eram atât de slăbit de efortul ăla, că munceam mult, și venisem slăbit, aveam colici și aveam dureri teribile, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu pământ, crescuseră niște ciuperci, pălăria-șarpelui, și se Întorseseră În sus, așa ca niște candelabre. Îi ziceam când ne Întorceam și când ne culcam: „Băi, să nu lovim ciupercile ăstea”... Tot aburu’ acela pestilențial se ridica acolo sus. Îți Închidea baraca seara, cămăruța aia de papură Împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... Și tot mirosul acela venea acolo sus la noi. Mai făceam și haz, Îi spuneam la hârdău „Hârdăul lu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un fost deținut politic care să fi fost brigadier... Eu am mari dubii de amicul nostru, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, care Într-o astfel de colonie a fost brigadier... Care era regimul de detenție de la Periprava? Domnule, erau saloane... barăci militare, germane spuneau unii. Baraca avea două Încăperi: În dreapta stăteam o sută, În stânga la fel, iar la mijloc era o cameră unde stăteau acești brigadieri. Printre altele, ei aveau sarcina de a ne Închide pe noi În camerele respective, de unde
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]