2,816 matches
-
rapid? aderare a elitei arhitecturale la mi?carea baroc?, c?tre 1700-1730, �ntr-o ?ar? opus? Contrareformei. �ntr-adev?r, doi arhitec?i, distan-? ndu-se de palladianism, se afirm? �n opere care, de?i baroce, se disting f?r? complexe de curentele baroce active �n Europa continental?. Astfel, șir J. Vanbrugh (1661-1726) �?i desf??oar? talentul �ntr-o impun?toare comand? a Coroanei, Castelul de la Blenheim (Oxfordshire, 1705-1724), dorit că replic? la Versailles ?i că afirmare a ambi?iilor geopolitice engleze. Dou? aripi �ncadreaz
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
clasicizant al bisericii, asocieri de elemente din vocabularul clasic, �ndr?znind varia?îi de scar? �n afară regulilor de compozi?ie admise. Se degaj? de aici o tulburare stranie, foarte �ndep?rtat? totu?i de senzualitatea difuz? a numeroase opere baroce continentale. Particularitatea barocului englez nu const? nici �ntr-o ornamenta?ie specific?, nici �ntr-un spa?iu complex ?i dinamic, ci �n aceste jocuri sintactice inedite, pe care le g?sim de altfel �n dou? opere ale lui J. Gibbs (1682-1754): biserică
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
n Fran?a Lungă ?i impun?toarea tradi?ie clasic? �n Fran?a, vitalitatea ?i diversitatea palladianismului �n Anglia, amploarea ?i originalitatea lucr?rilor arheologice ?i teoretice �n cele dou? ??ri, �n sf�r?it, pu?ina receptivitate la formele baroce de o parte ?i de alta a canalului M�necii constituie, �n Europa, terenul cel mai favorabil concretiz?rîi idealurilor neoclasice. �n Fran?a, operă lui A.-J. Gabriel (1698-1782), prim arhitect al regelui, ocup? o pozi?ie de articulă
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
organic? de gotic, Rena?tere, clasic, baroc ?i tradi?ie local?� Din contr?, G. Semper concepe pentru cea de-a doua oper? din Dresda (1871-1878) o monumentalitate foarte demn? pe baz? de referin?e române (Coliseum), neoclasice, schinkeliene, chiar ?i baroce la portic. Cu Opera din Paris (1860-1874), eclectismul are capodoperă să (vezi pliantul, foto 20). C. Garnier (1825-1898) amplific? progresiv efectele stilistice ?i plastice din partea din spate a monumentului p�n? la fă?ada de la intrare, unde �mprumuturile din secolul
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
există poemele cu particularități grafice din Antologia palatină, există poeziile The Altar (Altarul) sau The Churchfloor (Pronaosul) de George Herbert și poezii similare ale poeților metafizici englezi care, pe Continent, își pot găsi corespondent în gongorismul spaniol, marinismul italian, poezia barocă germană și în alte curente. Poezia modernă din America (e.e. cummings), din Germania (Arno Holz*), din Franța (Mallarmé, Apollinaire) și din alte țări a folosit și ea diferite procedee grafice cum ar fi aranjarea neobișnuită a rândurilor sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fi puternic influențați de situația contemporană a criticii și de formulele critice contemporane, dar formulele critice însele s-ar putea să fie absolut neadecvate pentru a caracteriza realizările lor artistice reale. Un exemplu grăitor în acest sens ne oferă epoca barocă, în oare o practică artistică surprinzător de nouă a găsit o expresia slabă atât în declarațiile artiștilor cât și în comentariile criticilor. Un sculptor ca Bernini a putut ține la Academia din Paris o prelegere în care și-a exprimat
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
analiza stilului literar. Astfel concepută, stilistica pare că a găsit o cale de mijloc justă între vechiul studiu nesistematic al figurilor de stil, bazat pe clasificările retoricii, și speculațiile mai pretențioase, dar mai puțin concrete, privind stilurile de epocă (goticul, barocul etc.). Din nefericire, mare parte dintre aceste studii au fost inspirate fie de intenții îngust normative - care reduc stilistica la recomandarea unui anumit stil de expunere "mijlociu", cu respectivele idealuri de precizie și claritate, și deci la o disciplină pedagogică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
opere sau al unui autor fără îndoială că putem caracteriza și stilul unui grup de opere, ai unui gen: romanul gotic, drama elizabetană, poemul metafizic; fără îndoială că suntem în măsură să analizăm și tipuri stilistice, cum ar fi stilul baroc al prozei secolului al XVII-lea. *31 Putem împinge generalizarea și mai departe, încercând să analizăm stilul unei perioade sau al unei mișcări, în practică, acest lucru este extraordinar de greu de realizat cu precizie. Cărți ca Le style poétique
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ca elemente de cuplaj semantic. Secolul al XIX-lea considera calamburul drept un "joc de cuvinte", drept "cea mai ieftină formă de spirit" ; secolul al XVIII-lea, prin Addison, îl clasificase drept una dintre speciile de "fals spirit". Dar poeții baroci și moderni îl folosesc cu seriozitate pentru a obține dublarea ideilor, precum și ca "omofon" sau "omonim", ca "ambiguitate" deliberată. *23 256 Lăsând la o parte ornamentele, putem împărți tropii, în mod adecvat, în figuri de stil bazate pe contiguitate și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
adevăr se cuvin, exprimate prin negație sau printr-o premeditată deformare. Despre Dumnezeu se poate vorbi antropomorfic, deoarece el i-a făcut pe om după chipul și asemănarea sa ; dar el este, de asemenea, transcendentalul Celălalt. De aceea, în religia barocă, adevărul despre Dumnezeu poate fi exprimat prin imagini analogice (Mielul, Mirele) ; el poate fi exprimat, de asemenea, prin perechi de termeni contradictorii sau opuși, ca în expresia lui Vaughan deep but dazzling darkness (adânc, dar orbitor întuneric). Spiritului neoclasic îi
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
termeni contradictorii sau opuși, ca în expresia lui Vaughan deep but dazzling darkness (adânc, dar orbitor întuneric). Spiritului neoclasic îi plac distincțiile clare și înlănțuirea logică a ideilor : treceri metonimice de la gen la specie, sau de la particular la specie. Spiritul baroc însă invocă un univers format din multe lumi, dar din lumi care sânt toate legate între ele într-un mod imprevizibil. Din punctul de vedere al teoriei neoclasice despre poezie, figurile de stil tipice barocului sânt, desigur, à/è prost-gust
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de la particular la specie. Spiritul baroc însă invocă un univers format din multe lumi, dar din lumi care sânt toate legate între ele într-un mod imprevizibil. Din punctul de vedere al teoriei neoclasice despre poezie, figurile de stil tipice barocului sânt, desigur, à/è prost-gust, de "fais spirit" - fie denaturări intenționate ale naturalului și raționalului, fie acrobații lipsite de sinceritate ; iar din punct de vedere istoric, ele sânt expresii retorico-poetice ale unei epistemologii pluraliste si ale unei ontologii supra-naturaliste. catahreza
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
studierea meritelor acestui trop pe care-l ilustrează prin figuri de stil - luate din Victor Hugo de tipul les perles de la rosée (perlele rouă) și il neige des feuilles (ninge cu frunze). Un alt gen de metaforă, acceptata de sensibilitatea barocă, dar lipsită de gust în ochii neoclasicilor, exprimă lucruri mărețe prin lucruri umile : am putea-o numi metafora de diminuare sau metafora domestică. "Sferele" cel mai frecvent amestecate de poezia barocă sânt lumea naturală și lumea meșteșugurilor și artelor umane
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
frunze). Un alt gen de metaforă, acceptata de sensibilitatea barocă, dar lipsită de gust în ochii neoclasicilor, exprimă lucruri mărețe prin lucruri umile : am putea-o numi metafora de diminuare sau metafora domestică. "Sferele" cel mai frecvent amestecate de poezia barocă sânt lumea naturală și lumea meșteșugurilor și artelor umane. Dar știind că arta este o imitație a naturii, neoclasicismul găsește că asimilarea naturii cu arta este morbidă si perversă. De pildă, în 1767, Thomas Gibbons critică folosirea tropilor bagatelizanți și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
S. Eliot reia tradiția în celebrul început al poemului Prufrock. When the evening is spread out against the sky Like a patient etherized upon a table...** **Când stă amurgul răstignit pe cer "/ Ca un bolnav, sub cloroform, pe masă... Literatura barocă nu poate fi redusă la o singură trăsătură atât de ușor cum cred clasicii ; cel mult îi putem rezuma stilul menționând caracterul ei mai cuprinzător, gustul pentru ornamentația bogată în detrimentul purității, preferința nu pentru monofonie, ci pentru polifonie. Trăsăturile mai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
punct și șaisprezecime din Trio-ul primului Marș (Secondo, vocea de la bas) sunt scrise foarte clar și inexplicabil sub ultima optime a trioletului (vocea a III-a). Ex. Fără a sugera că asemenea figuri pot fi cântate într-o manieră „barocă”, H. Chr. Koch consideră că această constatare merită să fie examinată. Sursele editurii Wiener Urtext sunt luate din lucrarea Das Werk Beethovens de Georg Kinsky, apărută la München în 1955. Referitor la surse, am ales pentru exemplificare Opt variațiuni pe
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
tip universitar, aulic - academică, riguroasă, urbană, de o coerență clasică. Armonia elină a personalității se regăsea în scrieri de o exemplară stringență a demonstrației și de o arhitectură luminoasă, inconfundabilă. G. Călinescu impunea în peisajul literar interbelic trăsăturile unei personalități baroce, tumultuoase, proteice, copleșitoare, capabilă să traseze coordonate noi interpretării literaturii române de la origini până în prezent, aplicând pretutindeni criteriul estetic, modificând energic imaginile consacrate ale unor mari scriitori. După G. Călinescu literatura română s-a citit altfel decât înainte. Critica foiletonistică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
această întreagă generație o pavăză a esteticului, Vladimir Streinu aduce cu sine și o serie de trăsături individualizante. Nota dominantă a personalității sale nu e dată nici de strategia eufemismului (Perpessiciusă, nici de rigoare academică (Tudor Vianuă, nici de proteismul baroc (G. Călinescuă, nici de fixația și exactitatea demersului foiletonistic (Pompiliu Constantinescuă și nici de erudiția, maliția, perspectiva istoristă și simțul filologic (Șerban Coiculescuă. Am zice că are câte ceva din toate acestea, modelate pe tiparul personalității sale inconfundabile. Vladimir Streinu este
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
la amurgul existenței: "Odobescu aspiră la antichitatea mai ales elenă în orice pagină pe care o scrie către sfârșitul vieții" . Intuiție exactă a spiritului odobescian, al iubitorului de clasicități, livresc, erudit, cizelat și calofil, de o seducătoare și fascinantă alcătuire barocă. Personalității marcante a lui Titu Maiorescu, Vladimir Streinu îi consacră în volumul Clasicii noștri nu mai puțin de șase studii substanțiale: Titu Maiorescu în ", Titu Maiorescu - intim, Maiorescu și rolul criticii, Criticul literar, Criticul exemplar, Titu Maiorescu și E. Poe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
marilor spirite enciclopediste ale culturii noastre. Opera lui Mihai Eminescu, Pe o pagină albă din "Cronicile optimistului", Instinctul artistic, Eminescu văzut de G. Călinescu, G. Călinescu și spectacolul personalității, Eminescu într-o nouă ediție școlară, Viața lui Ion Creangă, Clasic, baroc, rococo sunt cronici literare, recenzii, eseuri ce mărturisesc prețuirea lui Vladimir Streinu față de autorul Enigmei Otiliei. În G. Călinescu și spectacolul personalității se află cuprins un portret călinescian antologic, de o înaltă vibrație și elevație metaforică, pe care-l reproducem
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
critice, intuițiile, impresiile, asociații, disociații, referința erudită, paradoxul, raționamentele, sofismele și mai cu seamă metaforele sar unele asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit și alcătuindu-se astfel într-o impunătoare arhitectură de stil baroc. Asia fiind patria barocului, criticul acesta, care este și un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist și un filozof, se înfățișează, în condiția lui intimă, ca un Gengis Khan, un asiat cu nostalgia cruntă a Europei. El visează adesea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și dragonii familiari. Această imagine se poate obține asupra lui G. Călinescu, din punctul de vedere cel mai înalt. Privindu-l mai apropiat, personalitatea lui, în cuprinsul căreia asiatismul i se pacifică în momente de aticism, își declară întreaga complexitate barocă; apar limpede substilurile care într-o alternanță liberă, distinctă, dar și combinată, își acopăr prototipul de derivații și forme secundare. Până la redistribuirea lor în clase generice, impresia provizorie este de stufăriș stilistic. Contemplarea liniștită, ca să se așeze în conștiința privitorului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Dar, în felul acesta, a condus la individualism, la anemierea gîndirii simbolice și, pînă la urmă, la o (și mai mare) autonomie a rațiunii față de credință. Reforma catolică a dus, de partea ei, la codificare dogmatică excesivă și la pietism baroc. Or, prin neutralitatea lor de principiu, științele religiei nu fac o critică menită să se transforme la rîndul ei în dogmă, ci propun o descriere a faptelor credinței și a logicii care le susține. De aceea, pot servi drept oglindă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
tobă de carte"44. Despre aceeași proză, Marta Petreu consideră că este redevabilă în mare măsură unor opere ca Mitul eternei reîntoarceri, Aspecte ale mitului, și unor capitole din Istoria credințelor și ideilor religioase: "fără date de pură erudiție, simbolismul baroc al cărții rămâne inaccesibil". Senzația după citirea cărții, după decriptarea semnelor și a simbolurilor, este că "savantul colaborează nepermis de mult la edificarea scenariului narativ și că, obligându-te să te documentezi, dar nedezvăluindu-ți până la urmă în ce constă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tatăl lui Hamlet, și cum aș putea exprima mai clar condiția de fantomă decât îmbrăcând această uniformă de general român, uniforma unui erou din Primul Război Mondial? (...) o uniformă de general român ne spune mai direct decât orice alt costum baroc, costum așa-zis de principe dintr-o Danemarcă fictivă, ne spune că e vorba de un mort, mai precis de moarte, de ceva care a fost și nu mai poate fi; care a fost și nu mai poate fi pentru că
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]