3,424 matches
-
broboane uleioase de transpirație care îl gâdilau sub guler, la rădăcina părului pomădat, între firele țepene, roșcate din mustață ; astfel că nu mai prididea să se șteargă cu batista cu monogramă. La un moment dat, nemaidovedind să se șteargă cu batista fină și ca să nu o terfelească excesiv, începuse a se șterge cu dosul palmei, ca un mârlan. Apoi își ștersese dosul palmei de plușul banchetei, însă acesta era atât de îmbâcsit de praf încât renunțase. Oh ! ce zi agitată și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-te ? N-ar fi mai bine să faci drumul întors chiar din această clipă ? Și deodată, o boare fierbinte, amestecată cu miros de bălării încinse la soare, de lemn câinesc și duhoare de mortăciune, îl făcu să-și ducă repede batista la nas. Apoi, nervos, să împingă cu bastonul caftanul muscalului : — Unde-ți ții ochii, dobitocule ? întoarce, n-auzi ? întoarce odată, vită ! Trecuseră, într-adevăr, de casă, și fără putoarea bine cunoscută a maidanului cine știe unde s-ar mai fi trezit ! Din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putea oare, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim aici ? Nu e un drum prea agreabil, la Domnia voastră mă refer, înainte de toate, cu acest noroi de pe alee... Nu ai vorbit atât de clar cum situațiunea o cere ! Nemulțumit, îți scoți batista să îți ștergi fruntea, batista nu e prea curată. Te jenezi și te întrerupi, ea râde, ca de o întâmplare amuzantă, și continuă să meargă înaintea ta, ghidându te. Continui s-o urmezi, cu neplăcere, căutând cu febrilitate a stabili
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doamnă, să ne oprim aici ? Nu e un drum prea agreabil, la Domnia voastră mă refer, înainte de toate, cu acest noroi de pe alee... Nu ai vorbit atât de clar cum situațiunea o cere ! Nemulțumit, îți scoți batista să îți ștergi fruntea, batista nu e prea curată. Te jenezi și te întrerupi, ea râde, ca de o întâmplare amuzantă, și continuă să meargă înaintea ta, ghidându te. Continui s-o urmezi, cu neplăcere, căutând cu febrilitate a stabili ce ferestre sunt acelea sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum s-a aplecat să închidă furtunul. Ștefan Mironescu O gâdilitură sufocantă pe care de mult mă strădui să nu o iau în seamă, astfel încât prima senzație este că numai din neatenție am început să tușesc. Tușesc, apăsându-mi neglijent batista pe gură, și mă încăpățânez să recitesc rândul scris, deși el îmi joacă în fața ochilor. Nous sommes très peu connus... Mi-ar fi greu să spun când mi-a scăpat creionul mecanic din mână, eclatul unei explozii și o spaimă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înspăimântă. Peste toate plutește o halucinație a auzului - un zgomot de trăsură. în fine ! îmi sprijin, pierdut, ceafa de spătarul scaunului de mahon. Nous sommes très peu connus et avons, par conséquence, besoin de publicité occidentale, citesc mecanic. Îmi controlez batista umedă și scot un suspin de ușurare, nu, n-a apărut nicio pată roșie, profit că nu e nimeni de față, o desfac toată și îmi ascund în ea tâmplele scobite, pomeții, parcă am slăbit și mai mult, dar poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cineva mi le luase cu mâna, atâta doar că, pe măsură ce înaintam pe aleile din grădină, pământul era tot mai ud. Presupun că aceasta l-a deranjat pe bietul Titi, arăta mal à l’aise, și-și tot ștergea cu o batistă destul de mototolită fruntea, pe care apăruseră din nou pete roșii, ca atunci când se emoționează ; ceea ce mie nu-mi pare altceva decât un semn că pielea îi este la fel de delicată ca și sufletul. Văzându-i batista deloc impe cabilă, m-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și tot ștergea cu o batistă destul de mototolită fruntea, pe care apăruseră din nou pete roșii, ca atunci când se emoționează ; ceea ce mie nu-mi pare altceva decât un semn că pielea îi este la fel de delicată ca și sufletul. Văzându-i batista deloc impe cabilă, m-am înduioșat din nou, gândindu-mă că nu are cine să-l îngrijească, mama și surorile lui trăind în altă casă și sunt convinsă că nepăsându-le deloc de el. Un alt motiv de înduioșare a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să scadă în acest moment, dându-mi eu seama că pe Titi nu-l amuza deloc să meargă pe aleile tot mai inundate de apă. Astfel că, la un moment dat, s-a stropit îngrozitor pe pantalon și, cu aceeași batistă, s-a aplecat să și-l șteargă, ca un copil crescut de o doică îngălată. Și, poate ca să oprească într-un fel plimbarea care nu-i convenea, mi-a spus, cu un zâmbet ce i-l cunosc și nu i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a părut însă că gestul meu l-a speriat mai mult decât cuvintele, pe care am impresia că nici nu a mai avut timp să le audă, atât de bruscă i-a fost reacția. Tot divagând, își apăsa pe obraz batista pătată de noroi, astfel că, atunci când a terminat de vorbit și a dat să-și vâre batista în buzunar, obrazul îi era mânjit. — Nu ne putem întoarce înainte să-ți spun, i am șoptit și am întins mâna să-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că nici nu a mai avut timp să le audă, atât de bruscă i-a fost reacția. Tot divagând, își apăsa pe obraz batista pătată de noroi, astfel că, atunci când a terminat de vorbit și a dat să-și vâre batista în buzunar, obrazul îi era mânjit. — Nu ne putem întoarce înainte să-ți spun, i am șoptit și am întins mâna să-i șterg negreala de pe obraz cu propria mea batistuță și să-l trag mai aproape. A avut deodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în ele ? Dacă îmi este permis să spun, câte o ciozvârtă de om, un umăr, un picior și așa mai departe... Nu, fiți pe pace, nu am să cad în amănunte grosiere, dar nu puteai să stai altfel decât cu batista la nas. Da, revin iarăși la ce mă acuzați c-aș exagera, stimată și distinsă doamnă. Cineva bine informat îmi spunea că începând din astă-seară trenurile de pasageri nu vor mai circula spre Sinaia, cât despre medici, am auzit că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a scoate în fața publicului secretele culiselor și a mai avea în același timp pretenția de a fi crezut atunci când fluturi drapelele idealelor ! ? ! O tuse neașteptată îneacă glasul Profesorului și el se luptă cu ea o vreme, vorbind sugrumat și cu batista la gură. Apoi ghemuiește batista cu un gest vinovat și continuă : Poate că vârsta face să nu mă mai anflamez din orice și îmi dă acest sentiment de oboseală ? Trebuie să fi auzit de scandalul ce-a fost la club
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
culiselor și a mai avea în același timp pretenția de a fi crezut atunci când fluturi drapelele idealelor ! ? ! O tuse neașteptată îneacă glasul Profesorului și el se luptă cu ea o vreme, vorbind sugrumat și cu batista la gură. Apoi ghemuiește batista cu un gest vinovat și continuă : Poate că vârsta face să nu mă mai anflamez din orice și îmi dă acest sentiment de oboseală ? Trebuie să fi auzit de scandalul ce-a fost la club, când oamenii cei mai onorabili
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dintr-odată să simtă ridicolul la care se expune. Ce lipsă de gust să dai lecții în propriul salon ! Ce lipsă de gust și chiar de politețe ! Profesorul Mironescu își desprinde de pe nas ochelarii aburiți și, ștergându-i îndârjit cu batista, continuă, mai șovăielnic : — Avem o înțelegere cât se poate de sceptică și de pozitivă de cum se petrec lucrurile pe acest pământ : lumea este un panier de crabes, iar tu trebuiește să dai din coate, să mai închizi un ochi, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
exista decât a fi lipsit de strălucitoarea sindrofie ? Din nefericire, obligațiuni presante... Profesorul înaintează în salon, ce tăioasă continuă să-i pară, și după atâția ani, lumina electrică ce albește fețele și le face nefirești ! își duce ca un copil batista la ochii obosiți și, când îi deschide, lumina îi pare încă și mai artificială ! Și mai nepotrivită ! Total nepotrivită, total artificială îi pare și scuza musafirului - în plus, venind prea târziu ! Dar cum ? Vorbim de trei ore, iar lucrul cel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de vorbe, altceva, un cât de mic amănunt concret, el îi stă sub ochi, tot atât de incert, însă întunecându-i de-acum toată seara - indiferent dacă va pleca, indiferent dacă va rămâne musafirul. Profesorul respiră grăbit, mâna umedă duce spre frunte batista ghemuită, în tâmple zvâcnesc ciocanele sângelui, în timp ce cu pași mari, șovăitori, își conduce spre ușă musafirul, cum s-a putut o asemenea eroare - a Sophiei, a lui, a amândurora ? Tocmai omul acesta, care le displăcuse din prima clipă când l-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să culeg trandafirii zvârliți, ca și când din greșeală ea ar fi scăpat panerul. Mizam pe faptul că vocile nu se auzeau la o asemenea distanță. Dar, tot înțepându-mă când îi culegeam, am renunțat la întreprinderea mea. Mi-am scos enervat batista să-mi șterg picăturile de sânge ; mă încurca și nefericitul paner ce-mi rămăsese pe braț, mă enerva și noroiul de pe alei, pentru că azi noapte plouase tare (așa se vede că am scăpat și de alarme), dar, mai ales, mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
muced provocat de umezeala celor câteva zile de toamnă, pânze lipicioase de păianjen peste tot, praf cât vrei, frunze uscate ! O pasăre mi se găinățase în creștet, probabil când am trecut pe sub nuc, și încă mă mai ștergeam, deranjat, cu batista ; mi-am amintit în fugă ce ne distra un asemenea incident când eram copii și credeam că de aici ni se va trage norocul. Imediat am fost apucat de un acces înfiorător de tuse și, spre stupoarea și rușinea mea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spre stânga, spre mine adică, pentru că percepeam un iz neplăcut al gurii, ieșindu-i prin buzele întredeschise și de un indecent roșu vânăt, ce se amesteca însă, într-un mod inimaginabil, cu un parfum Heliotrope blanc, cu care își îmbibase batista și reverele. L-am recunoscut, amintindu-mi că se dădeau în vânt după el liceenii în junețea mea - hélas ! - îndepărtată. Când și când, scutura capul ca să-și așeze pletele foarte negre și foarte lucioase, scuturându și pe umeri mătreață. Sila
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
undeva Între cîteva cucoane Îmbujorate, zîmbind emoționată, și Încep să simt enervarea. Sentimentalismul ei mă irită (de ce dracu’ să ne pierdem așa cu firea dintr-un lucru atît de scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de batiste fluturate și de lacrimi șterse pe furiș și de suspine. Există și o fanfară care emite marșuri și imnuri, alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni. — JURĂM... răcnim noi, deși e limpede că am fi În stare să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a devenit un caz, așa că a Început să beneficieze de serviciile altui securist, mai dichisit. Tovarășul Bicu, cum rezolvăm situația asta? l-a Întrebat la prima Întîlnire, politețea lui avea ceva hidos - se chinuia să acopere un topor cu o batistă. A plecat de-acolo livid și lac de transpirație, nu-și amintea ce anume a reușit să scoată pe gură. Poți să-i vorbești unui securist despre poezia lui Emily Dickinson fără să te simți amețit din pricina anacronismului? Și cam
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cornea, sîntem chiar pe aleea din fața infirmeriei, becurile albastre Încă pîlpîie În regim de alarmă. După ce reușesc să mă dau jos, Îmi pune o mînă În piept și, ridicîndu-și privirea și cercetîndu-mi chipul, Îmi șterge sîngele de pe bărbie cu o batistă. Un gest plin de compasiune care mi-l face simpatic, pieptul Îmi tresare de cîteva ori de recunoștință. În infirmerie cineva Îmi spune să mă Întind. E unul dintre infirmieri, e tot craiovean, un tip prietenos care săptămîna trecută mi-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
le vine următorul, adică pînă ne vin nouă răcani... nu mai au oameni nici măcar la bucătărie, să curețe cartofii. Fiecare soldat contează. Mă mir că ți-a dat drumul... În gară ne Îmbrățișăm cu gesturi din filme mute, Își flutură batista cînd trenul se pune În mișcare și strigă: — Ai grijă să nu te Îmbolnăvești În spital. Și mai ales ai grijă cu cine votezi. A... și vezi că, am uitat să-ți spun, În Spitalul Militar e și Rică, la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vedem cum alaiul electoral trece cu urna mobilă. Se pare că au obosit, pentru că se opresc la intersecția unor alei. Pauză de țigară. Unii s-au așezat pe bănci și Își suflecă mînecile cămășilor sau se șterg la frunți cu batiste, e o zi caldă, milițienii și-au scos chipiurile și Își fac vînt cu ele. Cutia e pusă undeva Într-o parte, unul dintre milițienii care Însoțesc alaiul, pentru că nu mai are loc pe bancă, se așază pe un colț
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]