3,939 matches
-
tot ce facem e să comentăm starea vremii într-o mare parte a orei, iar în cealaltă... ne facem ghiozdanele, căci e ultima oră. În timpul acesteia, afară se lasă întunericul. Întotdeauna vine rapid și fără avertizare, ca și cum cineva ar stinge becurile din cer. În cărțile mai vechi, care nu prea se mai găsesc, se vorbește despre culori nemaivăzute, ce nu pot fi pictate de mâini omenești, și despre priveliști întotdeauna unice și tot timpul miraculoase. Așa ceva nu mai există în zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu părere de rău. Se întoarse și plecă spre scările dintre corpurile D și E. Se auzeau ciocănituri din curtea interioară. Coborând spre etajul doi, lumina gălbuie și caldă mă învăluia încet. S-a dat drumul la curent. Neoanele și becurile erau aprinse, poate pentru prima oară de când au fost instalate, și inundau holurile într-o lumină aurie, plăcută. Grupuri de elevi, mai mari sau mai mici, treceau pe lângă mine pe scările dintre etajele unu și doi, nebăgând în seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lungă și înaltă, care-mi sări în ochi imediat. Rămasei uimit de ceea ce adusese Soliteraj. Era, după mine, mult mai mult decât ne-ar fi trebuit vreodată, dar părerea mea putea fi cu ușurință greșită. A trebuit să venim cu becurile stinse pentru a nu cauza curiozități inutile. Nu vezi prea des un asemenea autotren plin cu marfă mergând cu becurile aprinse, nu-i așa? Zicea adevărul. Majoritatea camioanelor de genul ăsta aparțineau Ministerului și, ca să nu fie oprite de controale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mult decât ne-ar fi trebuit vreodată, dar părerea mea putea fi cu ușurință greșită. A trebuit să venim cu becurile stinse pentru a nu cauza curiozități inutile. Nu vezi prea des un asemenea autotren plin cu marfă mergând cu becurile aprinse, nu-i așa? Zicea adevărul. Majoritatea camioanelor de genul ăsta aparțineau Ministerului și, ca să nu fie oprite de controale inutile, mergeau cu becurile stinse, dându-le astfel de înțeles celor care intrau la idei că era mai bine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu cauza curiozități inutile. Nu vezi prea des un asemenea autotren plin cu marfă mergând cu becurile aprinse, nu-i așa? Zicea adevărul. Majoritatea camioanelor de genul ăsta aparțineau Ministerului și, ca să nu fie oprite de controale inutile, mergeau cu becurile stinse, dându-le astfel de înțeles celor care intrau la idei că era mai bine pentru ei să nu se obosească să oprească convoiul. Coborâse de pe rampă și mergea alături de mine spre fața monstrului care se odihnea. Înaintea și în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
deoarece ce văzui mă debusolă. Ana dormea într-unul din cele două paturi puse unul lângă altul. Era învelită cu un sac de dormit descheiat și chiar și în acea cameră mică, îngustă și comodă, în lumina chioară a unui bec slab, părea frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. Șuvițele de păr i se revărsau pe chipu-i angelic, dându-i o aură infantilă, nevinovată, iar ochii închiși păreau că visează. Oare la ce visa? M-am întors spre Vladimir cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de fină... Și ochii... Ochii ei care mă priveau.... MĂ PRIVEAU? Era trează! Într-adevăr era trează. Deși cu ochii împăienjeniți de somn, se uita la mine. Vai de mine! zise ea cu o voce abia auzită. Am adormit cu becul aprins așteptându-te. Închide-l, te rog, Corvium, și hai la culcare! Îmi vine greu să-i explic purtarea, dar îmi vine și mai greu s-o explic pe a mea. Închisei becul liniștit și îmi găsii drumul spre pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o voce abia auzită. Am adormit cu becul aprins așteptându-te. Închide-l, te rog, Corvium, și hai la culcare! Îmi vine greu să-i explic purtarea, dar îmi vine și mai greu s-o explic pe a mea. Închisei becul liniștit și îmi găsii drumul spre pat cu o aparentă ușurință. Îmi imaginez că era foarte întuneric. Totuși, în lipsa oricărei surse de lumină, eu puteam distinge forme vagi în încăpere. Puteam desluși patul, becul mic din tavan și... brațele Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o explic pe a mea. Închisei becul liniștit și îmi găsii drumul spre pat cu o aparentă ușurință. Îmi imaginez că era foarte întuneric. Totuși, în lipsa oricărei surse de lumină, eu puteam distinge forme vagi în încăpere. Puteam desluși patul, becul mic din tavan și... brațele Anei, care erau întinse în direcția mea. M-am lăsat îmbrățișat, îmbrățișând-o la rândul meu, și, ajuns în pat, m-am întins pentru a mă odihni. A luat sacul de dormit de pe ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Eram atât de odihnit... atât de revigorat. Deschisesem ochii și parcă îi aveam încă închiși. Întunericul era dens, dar după câteva clipe păru să devină din ce în ce mai dispersat, deoarece începeam să disting, cum făcusem și înainte să adorm, forme. Vedeam conturul becului, al tocului ușii și al... al Anei. Deci nu visasem când adormisem cu ea în brațe... interesant! În timp ce-mi reveneam, gândurile mi-au zburat fără intenție spre Soliteraj. Simțeam o dorință vie de a-l vedea, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu intre după mine, căci mai mult m-ar fi încurcat. Uitându-mă de jur împrejur, am descoperit în scurt timp un întrerupător pe același perete pe care se afla și ușa de care noi nu am reușit să trecem. Becul din tavan nu s-a aprins, căci lipsea, dar o linie de lumină a apărut la baza peretelui din dreapta. Ciocănindu-l ușor în diverse locuri, mi-am dat seama că zidul era de fapt o ușă. Trebuia să fie mascată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ceilalți că respirau mai ușor acum decât cu câteva minute mai înainte, când se fereau să se apropie de intrare. Încăperea în care ne aflam avea forma unui cerc. Tuneluri porneau aproape în toate direcțiile. Toate erau luminate de aceleași becuri pentru câțiva metri, apoi se cufundau din nou în întuneric. Lângă intrarea fiecărui tunel se aflau plăcuțe din metal, prăfuite, și întrerupătoare. Încăperea avea acoperișul unui dom, era imensă, din punctul meu de vedere, și era făcută în întregime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe toată suprafața domului, fiecare fiind preocupat și atras de alt lucru, și păream totuși ca niște furnici într-o cameră. Incinta nu era chiar așa de mare, dar asta era impresia. Hei, băieți, nu vi se pare ciudat că becurile mai merg și că toate instalațiile sunt în perfectă stare de funcționare? Acustica domului era și ea surprinzătoare. Colegul meu a vorbit normal, fără să ridice vocea, dar spusele lui le-au auzit toți. Tunelurile astea au fost construite înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să fie tunelul care avea să ne permită intrarea în perimetrul colegiului! Înaintând cu grijă, după vreo cincizeci de metri, am dat într-un alt tunel, mult mai mare decât cel în care fusesem înainte și mult mai prost întreținut. Becurile erau la mare distanță unul de celălalt, iar tenebra era prost îngrijită, mai bine spus, nu era deloc îngrijită. Mai mult, mirosul de care ne-am ferit la intrare persista în această parte a sistemului de caverne. Pe mijlocul tunelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fel foarte ciudat. Am strâns-o mai tare și am pășit cu încredere înăuntru. Nici o șoaptă în încăpere. În mijlocul sălii se deschidea, ca un abis, o trapă. Era destul de mare ca să poți coborî în ea fără probleme. Deși ardea un bec pe hol, l-am aprins și pe cel din cameră. Nu știam dacă erau instalații electrice și jos și nu m-am gândit să-i întreb pe cei care au săpat. Am început să cobor și pe măsură ce pașii mei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
necunoscut, pe baza unor hărți vechi și a unui ordin împărătesc care probabil a fost uitat de toți. Ușa se deschise, la fel ca toate celelalte din colegiu, cu un scârțâit iritant. În fața lor se întindea întunericul abia dezvăluit de becuri. Purceseră! Aveau armele proptite de umeri și abia făcură primii pași prin tunelul umed și prost luminat când tavanul începu să se zgâlțâie ușor și din el să se scurgă șuvoaie de praf. Se auzeau bubuituri înfundate și, apoi, sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunetul a ceva masiv care se lovește sec de pământ inundă coridorul subteran. Tancurile? întrebă Sergheiov. Da. Au început bombardamentul, confirmă Helur. Vor fi tare uimiți când nu vor găsi nici un suflet viu în tot acel monolit, zise Mihail. Luminile becurilor vechi din fața lor începură să pâlpâie a vești proaste și în curând nu mai luminară deloc. Totul în fața lor se cufundă în întuneric și această perdea neagră începea să pară ca un perete pentru ei. Începură să meargă încet. Tiptil-tiptil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
degetele le erau înțepenite pe trăgaci... Găsiseră domul și, după câteva scurte consultări între ei și cu Vagabonzii, au decis s-o ia prin coridorul lângă care trona o placă pe care scria "Paza Ieșiron". Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se încărcau cu orice fel de energie găseau în jurul lor, din zece în zece metri. Mergeau de vreo cinci minute, când paznicii patrupezi se opriră și adulmecară aerul. Corvium părea și el neliniștit. Doi dintre "câini" o luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și se făcură nevăzuți. Ceilalți rămaseră lângă Împărat. Li se făcu semn la ceilalți opt să se adăpostească cât de cât și să fie gata să tragă în orice. Din partea cealaltă a tunelului se auzeau voci. Se apropiau oameni. Sparseră becurile din zona lor astfel încât să fie cufundați în întuneric. Domnule, cred că am greșit tunelul! Poftim, caporal? Cred că am greșit tunelul, domnule, zise cel din față către unul mai din spate. Nu era cufundat în întuneric. Se opriră. "Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nimerit acum? În ciuda protestelor, nu se întoarseră. Intrară. Peste tot se puteau zări canale și canale pline cu tot felul de mâl și lichide de care mai bine nu știau. Era întuneric, dar canalizarea era din loc în loc luminată de becuri ce își făceau treaba jalnic în subteranul infect. Mergând de-a lungul potecii înguste ce străbătea mijlocul unui canal plin cu dejecții umane, Corvium zări în depărtare o scară metalică ce ducea în sus. Aveți grijă să nu cădeți, băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Apoi o porni pe străzi unde oamenii fugeau de ploaie sau se adăposteau sub copaci. Alții stăteau În chioșc, În locul fanfarei. Mașina intră În curtea poliției și Lecoeur Îi spuse doar câteva cuvinte polițistului de serviciu. Numai o parte din becuri erau aprinse pe culoare, și lui Maigret drumul i se păru lung. — Intrați. Nu e confortabil, dar nu vreau să vă duc Încă la Clrermont-Ferrand. Își scoase pălăria și ezită să-și dezbrace haina, care avea umerii uzi, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nu ați mai văzut-o de cincisprezece ani. Ochii erau ușor umezi, dar fără lacrimi. Poate din cauza luminii puternice. Încăperea de la capătul culoarului era folosită foarte rar; de aceea nu era aproape deloc mobilată și iluminatul se reducea la un bec atârnat de un fir. — În seara asta, când ați ieșit cu soția, știați că vă veți opri să telefonați? Ezită, apoi dădu din cap. — Soția dumneavoastră nu știa? — Despre telefonul pe care trebuia să-l dau? — Dacă vreți. Nu. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Îi spuse Zurito. Din spate se auziră clopoțeii de pe catârii aduși să care taurul mort afară. Membrii cuadrillei, care urmăriseră spectacolul burlesc de pe coridorul dintre barrera și primele locuri se-ntorseseră și acum stăteau de vorbă, adunați În grup, sub bec. Un puști frumușel, Într-un costum argintiu cu portocaliu veni spre Manuel zâmbind: — Eu sunt Hernandez, spuse, Întinzându-i mâna. Manuel Îi strânse mâna. — Ăștia ne-au adus niște elefanți În seara asta, spuse băiatul cu veselie. — Da, sunt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Doctorul Îl aștepta Împreună cu alți doi bărbați Îmbrăcați În alb. Îl Întinseră pe masă. Îi tăiau cămașa. Era obosit. Simțea o fierbințeală-n coșul pieptului. Începu să tușească și Îi puseră ceva la gură. Toți se ocupau de câte ceva. Lumina becului Îi pica-n ochi. Își Închise ochii. Auzi pe cineva urcând scările cu greu. Apoi nu mai auzi nimic. Apoi auzi un zgomot Îndepărtat. Erau spectatorii. Ei, o să trebuiască să se ocupe altcineva de celălalt taur pe care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de viteză În Întuneric. Patul doamnei din America era lângă fereastră. Colivia canarului din Palermo era acoperită cu o pânză și așezată În holul dintre camera de dormit și baie, ca să fie protejată de curent. Culoarul era luminat cu un bec albastru și trenul mergea foarte repede toată noaptea, așa că doamna din America stătea trează În așteptarea unei ciocniri. Dimineața ne apropiam de Paris, și doamna din America ieși din baie având un aer foarte sănătos, de americancă la vârsta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]