3,162 matches
-
ai invizibilului. De regulă, invizibilul, e sinonim cu bezna. Ea nu e sinonimă însă întotdeauna cu ochiul orb. Bezna poate fi resimțită ca un zid, un pustiu. Orbul, în schimb, are un "ochi lăuntric". El poate fi un "vehicul al beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
putem merge, înapoi în timp, la Lucrețiu: În adevăr nu se știe natura a ceea ce-i suflet; / Oare se naște cu noi, se strecoară în trupuri în clipa / Nașterii și deodată se stinge cu-acesta în moarte, / Merge să-vadă-ale Orcului bezne și-adâncile hăuri? / Ori, prin putere zeiască, el trece în alte ființe"; Cartea I-a, 112-116. 5 În Iliada "tina" specifică diferența de alcătuire a omului cu zeii: Cu zeii / Nu căuta să te-asemeni, că nu sunt totuna cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o zi la alta, eon blestemat! 4 noiembrie Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și inteligență a coborît subit în beznă. Ce mai rămăsese din ea? Soțul ilustrei nefericite, spirit la fel de dotat, coleg, la Oxford, întru filosofie al celei de lîngă el, de-o viață, a notat, într-un înfrigurat jurnal, devenit imediat celebru, tot ce se întîmpla cu romanciera, ziua
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumii! Pe la miezul nopții, își făcea aici apariția și celebrul... baron cu dichisitul lui coș cu garoafe și cu indefinibilul: aiurea! Vizavi, ceva mai sus, cinematograful ce-și trăgea numele de la faimosul circ Sidoli avea niște balcoane în a căror beznă se puteau foarte bine executa amoruri nepîndite de vigilență milițiană. Firescul concluziei: dacă în inconștient-fericitele sustrageri din hidosul sistem, tinerețea tip 2 Mai își impunea atît de imperios vitalitatea, atunci fetele și băieții de azi în totala lor libertate ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este o formă de cristal în pieptul lui Tharmas (implicația alchimica este evidentă), explorează adîncurile din Tharmas, adică se scufundă în substanță ființiala infinită căutînd să găsească fundamentul. Acolo unde ar fi voit să afle lumină, ea va găsi însă beznă. În acest sens, este evidentă asemănarea cu Böhme, despre care Steiner scria că avea momente cînd putea trăi "întunericul absolut"181 în loc de spațiul însorit, el fiind un om solar, adică străbătut lăuntric de forță soarelui. O astfel de putere de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si o luptă a morții, care a fost declanșată de căderea lui Lucifer; la Blake găsim o concepție asemănătoare 183) nici unul dintre cele șapte spirite nu biruie într-un loc, nu va exista în acel loc nici o mobilitate, ci doar beznă adîncă, cu toate că acolo cele șapte spirite sînt desăvîrșite 184. Tharmas spune: "sînt ca un atom,/ Un Nimic, lăsat în întuneric; și totuși sînt o identitate:/ Doresc și simt și plîng și gem".185 Tharmas are conștiința substanței ființiale infinite percepute
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de mînia lui Satan (Lucifer deja căzut) și, deci, omorît nu poate rămîne în divinitate, adică în nașterea cea mai interioară, așa încît el este pur si simplu scuipat afară de către Duh, si locus-ul acestui salnitru devine o casă a beznei în care domnesc frigul și focul usturător, groaznic. La Böhme creația se face prin iruperea luminii în acest salnitru întunecat care prinde astfel iar viața. Stelele sînt porțile prin care intră viața în împărăția morții a lui Satan. O parte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce-am făcut. Știu Prea tîrziu acum ca să mă mai căiesc. Iubirea s-a schimbat în Ură ce-i mortală, O viață a fost ștearsă și singura rămîn, de Temeri posedata. 110 Văd umbră celor morți năuntrul sufletului meu, în beznă Rătăcind și în singurătate, plăsmuind Mari de-Îndoială și stînci de Pocăința. Deja privesc cu Ochii-n urma; și tot ce văd Năuntrul sufletului meu splendoarea și-o-a pierdut, și-o Frică-n tristă cugetare afundata M-acoperă cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Oameni, și nici nu știu egal în Ceruri? De mă nălța-voi în Zenit, lăsîndu-te pe tine să păzești Pe Emanație și Fiii săi, Satan și-Anac45, 500 Sihon și Og, nu vei rămîne tu, rebel fiind legilor mele, În beznă să-ți zidești tronul puternic, și-n noaptea mea străveche, Sfruntînd puterea-mi, nu înarma-vei împotrivă-mi pe ai mei fii-n Atlantic, Adîncul Meu, și noaptea Mea, pe care pretinzîndu-l Coroana-mi ai pretins? Rămîne-voi întocmai că și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se rostogolesc poverile de plumb și fusele de fier, Imensă bătătura și urzeala cumplit vuiesc în adîncimea-nfricoșată. 150 În acest timp, departe-n vastul neștiut, Vulturii, cei cu puternice arípi, isi abat Zborul temerar în chipuri Omenești distincte; prin întuneric beznă Perdelele țesute ei le poartă; și în cîrlige daurite agață pretutindeni Cortinele universale și de la Soare la alt Soare Pe ai luminii purtători îi răspîndesc; separă furioasele particule 155 În blînzi curenți, așa cum apă și cu vinul se amestecă. În timp ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i Egal? Nu-ntind eu cerurile-n zare, ori le-nfășor că pe-un veșmînt?" Vorbi, strîngîndu-și greii nori în juru-i, opaci, negri. Și apoi tunete răzbubuiră-n jur și fulgere țîșniră-ncoace și încolo; 110 Fața-i se preschimbắ în beznă, si zdravăna să mîna dreaptă ieși nainte Pe-Ahania s-o zvîrle pe Pămînt: o înhață de plete Și de pe treptele de gheață, ce înghețară-n jurul tronului, o aruncắ, Zicînd, "Ai devenit și tu că Vala? astfel te-azvîrl afară! Nepăsătoarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-au sfărmate lanțurile Sorții, și-acuma ură începea În locul dragostei pentru Enion. Enion, oarbă, de ani încovoiata, Se scufundắ în reci tălăzuiri, trăind o viață-n miezul apelor; 180 Înspăimîntata,-n depărtare se pierdu spre Entuthon Benithon 117, Lume de-adîncă beznă-n care lucrurile toate în grozavii au rădăcini. Acestea sînt cuvintele lui Enion, ce se aud dintr-ale disperării valuri reci: "O Tharmas, te pierdusem, și cînd sperăm că te găsisem, O Tharmas, să nu mă nimicești de tot, ci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
risipi în putrezire și duhoare mădularele, și 75 Pradă vei cădea tuturor demonilor mei ai deznădejdii și speranței". Văzînd pe Enitharmon, al lui Urthona Spectru chipul sau de nor Și-l răsuci, temîndu-se de gelozie, si mormăind tunete aspre Și bezne-n jur zvîrlind, acestfel își rosti grozavnicele chinuri ale inimii: "Tharmas, te știu: cum ne-am schimbat, și frumusețea ni s-a stins! 80 Și totuși te știu încă, deși în asta groaznică ruină cufundat. Tu, cîndva cel mai blînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îl varsă în jurul oaselor lui Urizen, el rîse Sec pe vîntul gol, întunecosu-i chip supus fiind Vocii lui Los; silit trudea-n jurul Cuptoarelor. Și astfel începu înlănțuirea lui Urizen 126; zi și noapte cu frica 200 Învîrtindu-se în jurul Demonului beznei, cu mugete și groază și aprige izbiri Profetul Veșniciei bătea verigile-i de fier și cele de arama; Și pe cînd el bătea-n jur Demonul care se prăbușea, înspăimîntat de Chipurile Luate de înrobita omenire, in ce privea se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit 25 Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se leagănă încoace și încolo și plînse-amar la geamătul lui Enithármon. 30 Și totuși fíravele harfe și glasuri de argint alină așternutul cel trudit, Însă din peșterile nopții celei mai adînci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i arzători fost-au deschiși peste Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd, "Lúvah, Rege-al Iubirii, esti Regele turbării și al morții". Urizen adîncă beznă aruncắ în juru-i; Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din Carele din jurul cortului de Veci. 45 Discordie-ncepu, țipete-apoi și strigate cutremurară-ntinsul firmament: Unde e dulcea Vala, beznatice profet? unde încîntătorul chip Care-a tras trupul Omului din cer
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
De negre vînturi sfîșiat și de torente ne-ncetate de foc mistuitor, Si fiii săi cei înfocați în pieptul sau erau înlănțuiți și de blesteme plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe beznele străfundului, 60 Și-ntunecatei lui soții, acea cîndva senină-nfățișare de cleștar dumnezeiesc de limpede, Ce-n coastele-i zămisli șerpi cu suflete văpăi de foc. Dar timpurile-acum se-ntorc asupră-ți. Pîntecul lui Enitharmon Te ține-acum, curînd va naște
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Așa cîntară Demonii în jurul lui Orc cel roșu, și-n jurul fíravei Enitharmón. Sudoare și sînge pe mădularele lui Los stătură-n globuri; Pleoapele-i de foc Se stinseră; (se) deștepta, cuprinse cu mîinile minunea și merse Tremurînd, plîngînd prin Beznă, și jos în afunzimi. 70 Enitharmón pruncul de foc și-l alăpta în mohorîtele străfunduri, Șezînd în întuneric: deasupră-i Los era-ntristat în suferință-ngrozitoare De beznă-nvăluit; pruncul de foc creștea, hrănit cu laptele Lui Enithármon. În jurul ei Los stîlpi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cu inima-mpietrită, Los la pămînt lega a ei iubita Bucurie. Ciocanul lui Urthona cuprins de groază lovi-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit, turbarea Demonului scoase-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare și Mai Tare, si beznei Dîndu-i foc, cu-ale lui Tharmas valuri războindu-se și cu Zăpezile lui Urizen. Scrîșnind, cu furie vîlvorile se ridicară din demonul nemuritor. Împresurat de vîlvătăi Demonul crescu urlînd cu strășnicie în focurile sale; 110 Los o învălui cu teamă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se căi Los că pe munte pe Orc înlănțuise. Și biruiră lacrimile lui Enitharmon; iubirea părinteasca se întoarse, Deși-nspăimîntătoare groaza-i de acel lanț de iad. În grabă În temeiul nopții se înălțară spre grijă lor cea mult iubita. Prin beznă lui Entuthon Benithon călătoriră nouă zile. 150 Los, de mînă luînd-o pe-Enitharmon, de-a lungul groaznicelor vai O duse și-o șui pînă la vîrful muntelui de fier, acolo unde Orc În vîntul furios răcnea; și se gîndi să-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de-aur152, Și-a zis, " Mergi înainte și îmi călăuzește Fiul care-i rătăcitor peste ocean". Și n-am mers înainte: și m-am ascuns în negri nori ai mîniei mele; Chemat-am stelele în juru-mi la picioare în noaptea sfaturilor beznei; Stelele jos și-au zvîrlit sulițele 153 și despuiate-n depărtări fugiră. 225 Noi am căzut. Pe tine te-am cuprins, întunecatule Urthona. Cu mîna-mi stînga în cădere Te-am cuprins, frumosule Luvah; și că o floare te-ai uscat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
setea-i fiind nepotolita, cerca mai mult s-adune, 5 Iată, trei groaznice femei la marginea șuvoiului strălucitor, Ce nu-l lașară să se-apropie, ci-l izgoniră cu furtuni. Urizen nu le recunoscu, si ástfel se-adresă el spiritelor beznei: "Femeie, tu, cea mai în Vîrstă, cine ești, șezînd în norii tăi? Ce-i numele acela scris pe fruntea-ți? ce ești tu? 10 De ce reverși această apă cu-ngrijorare și suspine?" Nu răspunse, ci urna și-o umplu și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de acolo cad într-un Neant unde văzduh 220 Nu este, în jos căzînd prin nesfîrșire-n veci de veci, Puterile îmi pierd, slăbit cu fiece rotire, pînă cînd moartea Puterile-mi închide; apoi sămînță-n vastul pîntec al întunecimii Uitat în beznă locuiesc; gîndindu-se la mine cu tristețe, Giganticele lumi Mă rînduiesc din nou, în oase încolțind și-n carne și în sînge, 225 Și sînt regenerat, pentru-a cădea sau a urca după voința, sau pentru a rămîne Un truditor al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spre Miazăzi, cuptor înalt de groaznice văpăi, Neîncetate, de nestins. La apus, peșteră lui Urizen; Căci Urizen căzut-a, cum soarele de-Amiază cade jos, înspre Apus. La Miazănoapte se află tronul neclintit al lui Urthona, o Lume de Solidă beznă Închisă-n înăbușitoare-ncremenire, cu rădăcini în muta deznădejde. 270 Răsăritul era Gol. Dar Tharmas talazurile-și învîrtea în ne-ncetate volburi, Gol, fără de cărări, bătut cu veșnice Zapezi și grindina de fier și ploaie Toate prin grotele de foc și aer
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe cîmpuri înverzite Umblînd cu bucurie, prin luminoase-Întinsuri dormind pe nori strălucitori 65 Cu viziuni de încîntare, atît de gíngașe, încît turbarea înzecit Ți-o răscolesc cu groaznică dorința lanțul să ți-l smulgi și furios să urli Și-n beznă ca să uiți de chinul tot și părăsit de orișice nădejde repaosul să-l afli. Au temelia bucuriei ți-este chinul pe care alții pentru tine-ndură196?" Orc răspunse: "Fie-ți blestemate căruntele sprincene! Ce cauți în acest străfund? 70 Disprețuiesc a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]