KorAP: Find »[drukola/base=bietul & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...90 >

2,247 matches

Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761

să slujească, cu devotament, puterea proletară. Să cînte realizările ei mărețe!... Cu toate acestea, trebuie să facem o precizare: fostul bogătaș nu și-a trădat rasa, nici clasa socială, nici idealurile; el a ironizat mîrlănia bolșevică cu atîta pricepere, încît bieții semidocți, cocoțați pe baricadele epocii, habar n-aveau de viziunea distrugătoare a boierului. Tiberiu Vornic iubea prea mult viața ca să o piardă; nu era un fanatic, nici un elitar incurabil. Ca orice om inteligent, știa că dușmanul poate fi cumpărat, dîndu-i

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
pensionat directorul lui. Catastrofă! Cine o să-i mai ducă paznicului, de două ori pe zi, pateuri și bere? Cine o s-o mai alinte pe cățea, paznicul de nădejde al unei clădiri inutile? Cine o să-i dea de mîncare de-acum? Bietul fost conducător, cu lacrimi în ochi, se gîndea nu numai la mica lui dramă pensionarea forțată, ci și la marea dramă a celor două... animale aciuate pe lîngă teatrul închis. Știți vreo soluție? Eu nu o văd. Iar melodrama relatată

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
Nuni promite. Și mai promite că-ntr-o oră e acasă, cu rața sub braț. Se prevestea o duminică atipică, pentru conflictu alizantul comedian. N-a fost să fie... Chestia cu rața a mers ușor. După aceea începe burlescul... Căci bietul Nuni trece pe lîngă barul poreclit Acvariu, unde se aduna actorimea între repetiții. Obișnuința-l face să privească cu jind, spre așezămînt. Și, evident, cedează: intră-n bar. Dar cu o motivație nobilă, de data aceasta. El NU va bea

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770

lumea lui Caragiale, viceversa pîndește cu un mare potențial destructiv. Așa a înnebunit (?...indecizie auctorială) Lefter Popescu. Așa s-a arătat, inofensiv, cuvîntul ragăm din scrisoarea amicului, devenită translucidă în supă. Așa s-au înfățișat vederii, după șapte ani, oasele bietului Cănuță, ca pentru a-l confirma definitiv, iar nu pentru a da sens opresiunii soartei, care l-a și îngropat de viu. Nu degeaba personajele din Două loturi și Cănuță om sucit împart același refren. Cine credeți că se lamentează

[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
rien n'était... Pretinde serios și mimează ignoranța în privința cursului evenimentelor ș. a., ș. a. Romanul ironiei asigură protagonistului o scenă. IOANIDE ȘI SALVAREA PRIN IRONIE Primul roman românesc care invită la o lectură integrală în cheia ironiei este, fără îndoială, călinescianul Bietul Ioanide. Impunînd încă din titlu natura oblică a discursului și, respectiv, o vocație ludică abia disimulată, "nevinovat" manifestă, romanul pare o recreație intelectuală pe timpuri de recluziune. Reversul meditativ al atitudinii "neserioase", al opțiunii pentru jocul înțelesului ambivalent, trebuie gîndit

[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
exprime cînd cu o distanță suspectă, cînd cu o indiscreție mușcătoare: omnisciența lui provoacă, mustește de atitudine. Opera minează insidios modelul. Ascultă de un demon interior care-și rîde de unii și de alții, dezertînd de la regulile clasice ale romanului. "Bietul" Ioanide întrupează visul călinescian al creației. Totul îndreptățește a vorbi despre parafraza mitului fondator, ilustrat de constructorul sacrificial. Destinat operei sale himerice, captiv al unor forțe mai puternice decît legăturile lui pămîntești, creatorul se află singur cu opera sa, imagine

[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
lună", ca sărmanul Dionis în propriul său vis, a edifica o existență fantasmei este totuna cu a gîndi așezarea ei într-o lume care încă nu o vede. Planurile lui Ioanide se nutresc din aceeași putere vizionară. Ca semn introductiv, Bietul Ioanide apare, retrospectiv, drept configurație oblică a titlului. Mai departe decît reflexul citirii lui în cheie eminesciană (geniul privit condescendent) și, de aceea, oarecum în serie titulară cu Sărmanul Dionis, formula deschide în roman posibilitatea situării ironice în lume. O

[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
acceptarea paradigmei sacrificiale: "severă, este pentru mine un fel de Curte -de -Argeș în care am zidit umbra a doi copii. Sînt un Meșter Manole dublu". Aparent empatică, însemnînd a te pune în locul, a suferi cu cel aflat în durere, Bietul Ioanide răscumpără, cu o etichetă și într-un cinism implicit -, situarea inferioară a tuturor celorlalți față de personaj. O revanșă subtilă, inavuabilă, pe care și autorul o lasă a se manifesta cu dublul ei sens. Dincolo de tragedie, victorie efemeră și măruntă

[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
deschide lista. Dezastrul este pentru el omiterea unei surse bibliografice. Pentru Bonifaciu Hagienuș, înstrăinarea bibliotecii lui sacre. Baletul buf este același: accese de panică, alergarea nebună pe străzi. Ectoplasma naratorului invizibil, privilegiatul, demonstrația vie, mizantropică și definitivă a proiecției sale, Bietul Ioanide suferă blînd efectele ironiei auctoriale. Una acceptabilă, care-l atestă într-o oglindă imaginară drept singurul dublu veritabil. SCENA EXOTICĂ. UN ...EASTERN MEDIEVAL În Europa secolului al XVII-lea, un călător român trece porțile Marelui Zid al Chinei. Nu

[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827

tind de cele mai multe să le considere rele. Așa eroul negativ e privit ca pozitiv și invers, pînă-și pun măștile care le arată adevărata natură. Trebuie doar să aștepți momentul. Mă ucizi. Nu-ți pasă de mama ta. Ce-ar zice bietul taică-tu dac-ar vedea? Sînt o femeie singură și slabă și nu le pot face chiar pe toate. Trebuie să mă înțelegi, nu pot fi și bărbat în același timp. Nu mai reușesc să dorm nopțile și vin mereu

[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
a mințit Marcu. Eram obosit și-am adormit. Știți, a fost o excursie obositoare. Sărăcuțul de tine. Da, aerul de munte îi rarefiat și obosești mai repede. Și acum ești lihnit... Nici nu știți cît. Nu mai văd de foame. Bietul de tine. Să-ți fac un sendviș. Cu șuculiță, brînzucă, sălățică, că-i sănătoasă, dă energie. Și ai nevoie. Dacă sînteți drăguță, mai multe, că mi-e tare foame. Bine, dragule, a rîs ea. Da' știi ce vrei, nu te

[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643

Viața lui Ion Creangă (1938); Principii de estetică (1939); Șun, mit mongol sau Calea neturburată (1940); Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941); Istoria literaturii române. Compendiu (1945); Impresii asupra literaturii spaniole (1946); Universul poeziei (1947); Trei nuvele (1949); Bietul Ioanide (1953); Nicolae Filimon (1959); Gr. M. Alecsandrescu (1962); Lauda lucrurilor (1963); Cronicile optimistului (1964); Scrinul negru (1965); Teatru (1965); Estetica basmului (1965); Vasile Alecsandri (1965); Opere, I-XVII (1965-1983); Ulysse (1967); Gâlceava înțeleptului cu lumea. Pseudojurnal de moralist (1927-1949

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
Deși o iubește pe Otilia, nu e în stare să ia o decizie și ea rămâne pentru el o mare enigmă. Într-un alt plan se desfășoară competiția pentru moștenirea lui Costache Giurgiuveanu, unchiul lui Sima Felix. Personajele reprezintă tipuri. Bietul Ioanide pleacă de la mitul folcloric al meșterului Manole și vrea să arate "cum trăiesc spiritele academice vremurile furtunoase". Ioanide e un arhitect care vrea să facă proiecte imposibil de realizat într-o lume mercantilă. El a construit un monument original

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
obsedează ideea paternității, care devine un fel de schemă universală, și pe care am întâlnit-o și la Balzac. Enigma Otiliei este și un roman de critică socială a familiei burgheze, a lumii banului... Regăsim ideea paternității și în romanele Bietul Ioanide și Scrinul negru. Enigma Otiliei Romanul Enigma Otiliei este construit pe mai multe planuri, autorul dovedind că este un excepțional creator epic. El a conturat tipuri psihologice viabile în ficțiune. "Deslușim în creația sa impresia de realism, existența unui

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697

făcând-o „așa cum a fost“ înainte de despărțire. Nu va mai fi niciodată așa cum a fost... S-a terminat înainte de a începe „Nu strica prietenia noastră prin sex“, poți auzi adesea, mai ales de la o fată. Iar băiatul își dă seama, bietul, că toată prietenia pe care a urzit-o pentru a o avea pe Ea, se înfundă ca un drum comunal, fără ca măcar un sărut serios să fi avut loc între ei. De aici rezultă o concluzie pentru tine, dragă fată

Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824

mea Adă-ți mioarele dalbe La adăpost, în casă, colea, Vin' la mine, ciobănița mea... Familia necuvântătoarelor, propria noastră Arcă a lui Noe, era formată din: șase vaci, un cal, o capră, un porc (dar nu cu normă întreagă, căci bietul de el nu ieșea din iarnă), vreo douăzeci de găini, un cocoș, doi câini (unul de vânătoare, celălalt ciobănesc), câteva pisici și un cârd de porumbei (adăpostiți în porumbar, în colțul hambarului). Mai întâi, vacile. Șase cornute (și cam tot

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858

2006, nr. 7-8, p. 16, 19. SOROHAN, Elvira. De ce râdea Gary Sîrbu? În: România literară, 39, 30 iun. 2006, nr. 26, p. 19. Despre volumele Adio, Europa! și Jurnalul unui jurnalist fără jurnal de Ion D. Sîrbu. SOROHAN, Elvira. Este Bietul Ioanide un roman ironic? În: Convorbiri literare, 140, nov. 2006, nr. 11, p. 27-29. George Călinescu. Bietul Ioanide. SOROHAN, Elvira. G. Călinescu sub scutul istoriei. În: Vitraliu (Bacău), 15, apr. 2006, nr. 1-2, p. 22. SOROHAN, Elvira. Istoria ieroglifică. În

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
iun. 2006, nr. 26, p. 19. Despre volumele Adio, Europa! și Jurnalul unui jurnalist fără jurnal de Ion D. Sîrbu. SOROHAN, Elvira. Este Bietul Ioanide un roman ironic? În: Convorbiri literare, 140, nov. 2006, nr. 11, p. 27-29. George Călinescu. Bietul Ioanide. SOROHAN, Elvira. G. Călinescu sub scutul istoriei. În: Vitraliu (Bacău), 15, apr. 2006, nr. 1-2, p. 22. SOROHAN, Elvira. Istoria ieroglifică. În: România literară, 39, 18-24 ian. 2006, nr. 2, p. 12. Despre cartea cu același titlu de Dimitrie

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850

frapează e faptul că Erlendur nu are dreptul la fericire. Cu cît cărțile se adună, cu atît știm mai multe despre el, desigur, dar niciodată nimic vesel, nimic bun nu i se întîmplă... Este pentru dvs. un cod literar? sau bietul Erlendur pur și simplu nu are noroc? Așa s-a conturat acest personaj de-a lungul cărților, un personaj depresiv. E islandez, a crescut într-un mediu islandez, e plămădit din ierni foarte reci și foarte lungi, din veri foarte

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593

Prefectură, așa de-o curiozitate? Sau mai sus, la ai voștri, la partid, ai întrebat? - Emilian, zău, încerca nevastă-sa să-l liniștească. Nu facem politică aici, așa ne-am înțeles. Ce vină are Sorin, de ți-a picat pă bietul de el, acuma la momentul de tristețe care-o trece?! Ce, s-a ales el de unul singur prefect? N-a fost democrație la votare? Lumea l-a vrut, că d-aia s-a votat liber. Lumea care l-a

Player cu papa by Ioan Lăcustă (2008) [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931

așa. Realitatea îi obliga pe acești „instructori” și „activiști” să-și recunoască incapacitatea și impotența la momentul dat. Cum să execuți criminalele ordine venite de la București prin filiera Comisiei Aliate de Control, relativ la strângerea cotelor obligatorii la care fuseseră supuși bieții țărani, și apoi să le ții tot pătimiților și jecmăniților discursuri sforăitoare despre „noua democrație populară de tip sovietic” în care vor curge râuri late și adânci de lapte și miere?! Frazele următoare extrase din acest stufos „raport” vor fi

Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc (2010) [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
tot mai mari din orice produs. Astfel, au fost „inventate” cotele de unt „pentru armata roșie”, cotele de lână, de ouă, de lapte, de brânză ba, chiar li se interzisese să se folosească și de pieile de porc din care bietul român confecționa opinci pentru toată familia. Nimic nu fusese uitat, ca să nu mai vorbim despre cotele ce trebuiau vărsate în contul „armistițiului”, adică aproape toate cerealele. De altfel, aceste din urmă cote au fost una din cauzele principale ale teribilei

Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc (2010) [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
ridicată, pe mâinile altora. Am rămas, dar am trăit spaime cumplite până la eliberarea din 1941”, oftează Margarita dusă cu gândul la acei ani cumpliți. O întrebăm de atitudinea rușilor față de românii rămași sub ocupație: „Of, Doamne, Doamne! Mare jale pe bieții români! Zilnic erau arestați zeci, sute de oameni nevinovați, chiar familii întregi uneori împovărate de o droaie de copii, apoi erau urcați în lovituri cu paturile armelor sau a baionetelor în trenurile cu vagoane pentru animale și duși cine știe

Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc (2010) [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
se lungească la vorbă, președintele de ședință supune la vot „...dacă activitatea biroului de bază a fost satisfăcătoare sau nesatisfăcătoare. În unanimitate s-a votat că activitatea a fost nesatisfăcătoare”. Ei, cu așa o notă proastă era de așteptat ca bietul Matei Bahrin să fie mazilit și așa s-a și întâmplat deoarece din document rezultă că, la propunerea tov. Neculai Chelsău, în funcția de secretar a fost propus și ales tov. Pantilimon Sasu care, la finalul ședinței, și-a luat

Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc (2010) [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928

7 noiembrie, acum dispărută prin sistematizare, n.a.) nr.12, unde locuiesc și eu, cu cel mai profund respect vin a supune dvs. următoarele (...)”. Numitul Smilovici Solomon își concepuse tirada cât mai melodramatic cu putință, scoțând prima dată în evidență că bieții lui părinți sunt bătrâni și săraci, la fel ca și el, evident, și că ar avea nevoie de un pașaport pentru a-și continua (atenție!) studiile superioare în Franța, la Paris. Totuși, pentru a nu da prea tare de bănuit

Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]