2,774 matches
-
sfârșitul anului 1944. Primele două liste negre oficiale au fost publicate în decembrie, dar, între timp, fuseseră deja eliminate rapid și haotic din circuit cărțile și publicațiile ce conțineau propagandă fascistă sau, mai bine zis, antisovietică, întrucât, după o regulă binecunoscută, ceea ce era sau părea antisovietic devenea, automat, fascist. Expulzarea din literatură a tot ceea ce era legat de evenimentele și de mișcările politice interbelice de dreapta s-a extins la tot ce nu era, la noi sau aiurea, progresist, adică la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
asupra opiniei lui Mircea Martin despre canonul estetic. Distincția dintre operele perene, deja "clasate", arhivate în memoria colectivă, și cele noi face obiectul unor reflecții demne de a fi luate în considerare. Sunt trecute prin filtrul migălos al cercetării, tipurile binecunoscute de canon: epistemologic, ideologic, estetic (sau textual-lingvistic), fiecare adăugând o tușă aparte la definirea creației și a profilului Anei Blandiana. Fiecare critic literar are o viziune a sa asupra ideii de canon. Sunt amintite și listele canonice, care, așteptate îndelung
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu ne poate face să afirmăm cu precizie raportarea acestuia la modernitate sau la postmodernitate, ci, mai degrabă, apropierea mai mare de unul dintre cele două curente ideologice. 43Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. cu referire la Poveste, a binecunoscutului autor neomodernist Marin Sorescu. 44Ibidem, p. 48, Note. 45Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică Lista lui Manolescu, I, Poezia, Brașov, Editura Aula, 2002, p. 270. 46Aluzie la strigătul expresionist blagian din Dați-mi un trup, voi munților. 47 Luiza Bratu, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a voinței lui Dumnezeu, prin acțiunea și conduita responsabilă a oamenilor, sancționând inacțiunea și neimplicarea, Întotdeauna condamnabile din punct de vedere moral, chiar dacă juridic acest lucru arareori se Întâmplă. Reflecția teoretică asupra problematicii educației și conștiinței morale se regăsește În binecunoscutele Învățături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie.Omul ideal, desăvârșit și Întreg, se caracterizează prin minte - rațiune, conștiință - avuție și numele cel bun, Însă valoarea supremă o constituie mintea. Cel mai mare rău pentru om este să-și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
literatura care va salva lumea și n-o va întoarce la mersul în patru labe" afirmă la un moment dat Elvira Sorohan, invocând în sprijinul propriei opțiuni estetice numele unor scriitori iluștri (Eminescu este citat de mai multe ori cu binecunoscutul fragment sentențios din Archaeus: "Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele"). Predilecția profesoarei ieșene pentru povestire ca tip de discurs cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
furnicoleul, interesant deopotrivă și prin problematica diferită pe care o creează, ca și prin instrumentarul filologic special pe care îl reclamă. 2. După cum ne dăm seama de la prima vedere, furnicoleul pare să fie un compus de la două nume de vietăți binecunoscute vorbitorului, furnica și leul. Putem de asemenea bănui că în spatele neobișnuitei sintagme românești se află un substantiv compus din limba greacă, eventual în limba slavonă, cele două limbi-sursă principale pentru traducătorii români din secolele al XVI-lea al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
decisiv și unilateral discursul istoriografic, îndreptat cu vădită predilecție către excesiva-i politizare. Dincolo însă de orice controversă, pe oricare segment sau etapă ale aceluiași proces, se impune concluzia echilibrată și deplin îndreptățită a marelui istoric A. D. Xenopol, cuprinsă în binecunoscuta-i sinteză de istorie națională: "... Prin Regulamentul Organic se pune pentru prima oară în societatea românească ideea interesului public și anume ca ceva superior celui individual, care, până atunci, totdeauna covârșise pe celălalt. Ideea statului, putem zice că, se năștea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
impus definitiv în spațiul românesc primatul luptei politico-naționale, sub semnul căreia se conturaseră proiecte sau programe și se consumaseră generoase energii, chiar dacă mai voalat, și în epoca anterioară. Altfel spus, revoluția din 1848, cu desfășurarea-i și răsturnările de situații binecunoscute în orientul european, găsea aici o generație pregătită și viguroasă, având deplin cristalizată imaginea viitorului organism național, poate doar sugerată inițial prin ideea Daco-României. Ajunsă, deci, în faza deplinei maturități politice, națiunea română și-a formulat la 1848 propriul program
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în subsidiar: continuarea extinderii rețelei de alimentare cu apă a capitalei, "regularisirea salinelor de la Ocnă" și înființarea în Moldova a unei "fabrici de fier, atât de mult trebuitoare". Aceste din urmă îndeletniciri sau proiecte se presupune că vor fi fost binecunoscute autorităților, încât nu considera necesar a le mai invoca drept dovezi peremtorii ale ostenelilor sale, "zelului neobosit" și "jertfelor bănești" ce-i marcaseră anii de muncă în folosul țării. Or, în locul așteptatelor de el și cuvenitelor mulțumiri, asociate, eventual cu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cuvântului scris, cât și prin vrednicia faptei. Neîndoielnic, cel mai frumos omagiu închinat până azi personalității sale aparține marelui poet și neîntrecut gazetar Mihai Eminescu, care, republicându-i, în "Curierul de Iași" din 25 iunie 1876, la rubrica "Revista economică", binecunoscutul studiu privind cercetările sale "geognostice" sub titlul Despre folosurile ce le aduce unei țări lucrarea minelor (băilor) de metal -, scria: "Lucrarea din care mai jos publicăm o parte 16 este veche în privința timpului, scrisă fiind în anul 1839, în urma însărcinării
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
femei cu talia mică și șoldurile late? Evoluția diametrului coapselor în funcție de conjunctura economică Evoluția imaginii femeii în mass-media este grăitoare pentru raporturile între sexe și moda de-a lungul deceniilor. Imaginea femeii până în anii ’60 era dominată de un canon binecunoscut; o talie de viespe, accentuată uneori de un corset, șolduri generoase care semănau cu linia curbei unei sticle, cu gâtul strâmt. Dacă examinăm arhivele acelei perioade și ne uităm în revistele de astăzi, suntem frapați de contrast: modelele contemporane au
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
în termeni reali a salariului. Marx constată că salariile plătite muncitorilor de capitaliști nu epuizează prețurile de vînzare ale bunurilor finale. Cu alte cuvinte, muncitorul primește un salariu mai mic decît valoarea forței sale de muncă depuse. Un economist neoclasic binecunoscut, Alfred Marshall, credea că, pe termen lung, nivelul și evoluția salariului sînt determinate de costul de producție a forței de muncă. Keynes susține că salariul este stabilit pe piața muncii, iar gradul de ocupare al forței muncă este influențat de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
suplimentară a riscului de boală coronariană (51). Efectul potențial al dietei bogate în fibre asupra scăderii TA implică multiple mecanisme, fibrele alimentare exercitând efecte atât asupra digestiei, cât și asupra absorbției nutrienților. Insulinorezistența și hiperinsulinemia compensatorie concomitentă joacă un rol binecunoscut în etiologia și în patogenia HTA. Fibrele solubile cresc sensibilitatea la insulină atât la subiecții diabetici, cât și la persoanele fără diabet zaharat (52, 53, 54). Dieta bogată în fibre determină și o scădere în greutate, acesta fiind un alt
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
Revault d'Allonnes, reporter la departementul de politică al postului Europe 1 și Fabrice Rousselot, corespondent al Libération la New York. Cert e că un nefast moment de slăbiciune umană (fiindcă această vulnerabilitate aproape patologică a lui Strauss-Kahn e reală și binecunoscută de toți apropiații săi) a prilejuit o interesantă micro-ciocnire a civilizațiilor și o reactivare spectaculoasă a sentimentului antiamerican la francezi, pe fondul unor evidente diferențe culturale ce merg pînă la incomprehensiune reciprocă. Astfel, imaginile care au făcut înconjurul lumii, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
totul a început cu cîțiva ani mai devreme cînd, în Suite à l'hotel Crystal (2004), autorul se imaginase agent secret, spionînd prin diverse colțuri ale lumii, adăpostit în diferite camere de hotel, toate minuțios descrise. Cu detașarea și autoironia binecunoscute, își anticipase moartea, anunțînd-o pentru anul 2009, la Baku, într-o cameră din hotelul Apsheron (nume predestinat, apropiat fonetic de Acheron, marele fluviu grec al morților), în urma unei împușcături cu un pistol Makarov 9 mm! Și pentru ca deruta cititorilor să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lumea așteaptă un Nobel, a publicat o trilogie inițiatică ce face furori în Japonia, încă de la publicare, în 2009, primul tiraj fiind epuizat în ziua lansării pe piață, lăsînd mult în urmă aventurile lui Harry Potter. 1Q84 cu referire la binecunoscutul 1984 al lui Orwell, căci litera "q", în japoneză, se pronunță ca cifra "9" pune în scenă două lumi paralele, amestec de povestire fantastică, thriller și roman de dragoste, sinestezii narative cu care ne-a obișnuit autorul, sondînd cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e cazul să-i mai aștepăm pe barbari, ca să împrospăteze sîngele unei lumi înțepenite, aflată în derivă ; ei sunt deja aici. I-am chemat, au venit... și acum? Despre iubiri și umbre Mathieu Lindon e un jurnalist și un scriitor binecunoscut în spațiul literar hexagonal, deși mulți îl percep mai mult ca pe fiul lui... Jérôme Lindon, genialul editor vizionar de la Editions de Minuit, fără de care Noul Roman francez n-ar fi existat, și poate nici Alain Robbe-Grillet sau Marguerite Duras
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mrejele Rusiei, ținutul natal al bunicilor săi, realizînd un documentar și o lungă relatare. În 2008, publica în revista "XXI" un reportaj despre Eduard Limonov. Și iată-l acum con sacrîndu-i al doisprezecelea roman al său. Dar dacă scriitorul e binecunoscut, de Limonov, cîți au auzit pînă acum, cel puțin la noi? De fapt, agențiile de știri furnizau chiar în momentul premierii romanului informații calde despre el! Aflam astfel că printre zecile de persoane care au organizat și participat în zilele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apariția, cu regularitate de metronom belgian, a unui mic roman al celebrei Amélie Nothomb, la Albin Michel. Cel mai proaspăt se numește La Nostalgie heureuse (Nostalgia fericită) și pare a fi unul din cele mai bune, păstrîndu-se pe linia autobiografică binecunoscută și reînnodînd firul experienței japoneze ce a marcat viața autoarei. Un alt ocnaș al literelor, coleg de editură și de țară adoptivă cu cea de mai sus, Eric-Emmanuel Schmitt, propune o ficțiune impozantă, demnă de o antologie a prozei erotice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dea un premiu lui Christophe Ono-dit-Biot (pentru romanul Plonger, Gallimard), deoarece este director adjunct la revista "Le Point", responsabil cu paginile culturale! Micile înțepături între confrați delicioase, adesea sunt însă ușor inadecvate în acest caz, deoarece autorul e un scriitor binecunoscut și apreciat de-a lungul ultimilor ani. Fiu de profesori, născut la Le Havre cu 38 de ani în urmă, Ono-dit-Biot a decis foarte devreme să devină scriitor, hotărîre întărită de eșecul la examenul de agrégation, în urma căruia publică primul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
opresc în trama verbală, încît parfumul ușor vetust și prețios al cărților sale reușește să inducă o stare vecină cu transa catarctică celor care cititori-femelă, vorba lui Cortazar se lasă seduși. Iată două fragmente din Barbă Albastră, ce reia povestea binecunoscută din altă perspectivă, cea în care orice ființă umană are dreptul la camera ei secretă, la un colțișor ferit, și e autorizată să pedepsească oricît de sever o intruziune. Să ne amintim de miturile gnostice în care Sophia, eonul îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
forma aforistică a gîndurilor sale, ce se pretează prin excelență la o asemenea valorificare, reînviind parcă spiritul spadasinilor cuvîntului din elegantele saloane pariziene de acum două sau trei veacuri. Nu ne propunem aici să ne oprim asupra vreuneia din dimensiunile binecunoscute și explorate ale dureroaselor sale confruntări cu divinul, cu fantomele istoriei, sau cu o omenire în declin, căci cei ce se încăpățînează să vadă în Cioran doar nihilistul tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a găsi o serie de motive postmoderne, sau de a eticheta astfel o serie de autori care au activat cu mult înaintea apariției termenului, ori de a descoperi, în opera unui același scriitor, atât texte moderne, cât și postmoderne (este binecunoscut, în literatură, cazul Joyce: dacă Portretul artistului la tinerețe a fost receptată ca o lucrare cu tentă modernă, Finnegans Wake este considerată o scriere postmodernă). * * * Aceste sumare treceri în revistă ale unor trăsături ale postmodernismului au indicat, concomitent, și o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care Habermas le observă la teoriile postmodernilor; din punctul său de vedere, "critica radicală a rațiunii plătește un preț scump pentru despărțirea de modernitate"117, dintre principalele consecințe enumerând sustragerea discursurilor postmoderne din categoriile diferențiatoare ale modernității, lipsa încadrărilor (este binecunoscută opoziția lui Habermas în ceea ce privește teza nivelării diferenței de gen dintre filosofie și literatură), instalarea criticii autoreferențiale, ce conduce la desființarea interpretărilor concurente și a failibilismului, inexistența diferențelor și a contradicțiilor și chiar a nediferențierii rezultatelor discursurilor avute în vedere (sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
capitaliste contemporane, "rațiunea funcțională", ambii subliniază că tipurile de discurs posedă reguli și norme specifice, realizează "cotituri lingvistice" în teorie, dezvoltă o filosofie a limbajului care accentuează varietatea jocurilor de limbaj, în loc să dezvolte lingvistici formale sau structurale etc.). Abordând și binecunoscuta apărare habermasiană a distincției de gen dintre filosofie și literatură 124, cei doi critici consideră că în practică Habermas s-a îndepărtat de acest postulat, Discursul filosofic al modernității fiind posibil de lecturat "drept o metanarațiune care utilizează o construcție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]