4,348 matches
-
51), semnalând asocierea cu hiperuricemia, sedentarismul și îmbătrânirea, la care ulterior s-a adăugat creșterea activității inhibitorului activatorului plasminogenului 1 (PAI-1), prezența LDL de dimensiuni mici și dense, precum și hiperlipemia postprandială prelungită. Termenul de „sindrom dismetabolic” corespunde mai bine realității biochimice, cu atât mai mult, cu cât se prevede că numărul tulburărilor identificabile va crește continuu. Aceasta explică de ce, pentru analiza interrelației dintre multiplii parametri aparținând sindromului insulinorezistenței, recent s-a recurs la o modelare matematică complexă, asistată de un program
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
glicemia > 140 mg/dl la 2 ore după o încărcare cu 75 g glucoză în 26% din cazuri. Această statistică subliniază inconstanța unor tulburări componente ale sindromului, care poate fi complet explicată. Mecanismele de control și reglare ale unui parametru biochimic (aparținând formal unui anumit metabolism intermediar) pot fi genetic determinat vulnerabile sau, dimpotrivă, pot fi genetic determinat rezistente la tulburările conexe. Mecanismele compensatorii pot anula sau corecta quasi-complet o anumită anormalitate biochimică (30, 36). Dintr-un punct de vedere personal
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
Mecanismele de control și reglare ale unui parametru biochimic (aparținând formal unui anumit metabolism intermediar) pot fi genetic determinat vulnerabile sau, dimpotrivă, pot fi genetic determinat rezistente la tulburările conexe. Mecanismele compensatorii pot anula sau corecta quasi-complet o anumită anormalitate biochimică (30, 36). Dintr-un punct de vedere personal, marca fundamentală a sindromului dismetabolic ar trebui să fie excesul ponderal. Este nu numai cea mai frecventă tulburare metabolică întâlnită în populația generală, dar ea denotă o tulburare profundă și de multe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
acest component este insulinorezistența (întâlnită în 50% din cazurile de hipertensiune), atunci ar trebui să acceptăm o tulburare hemodinamică ca reprezentantul unui sindrom dismetabolic, ceea ce contravine conceptului în sine (de tulburare metabolică). 5. Alte componente ale sindromului insulinorezistenței Lista markerilor biochimici asociați sindromului insulinorezistenței a proliferat în ultimii ani, paralel cu dezvoltarea teoriei proinflamatorii a aterosclerozei și a disfuncției endoteliale, ambele comune atât aterosclerozei cât și macroangiopatiei diabetice. De altfel, între cele două procese există numai mici deosebiri de nuanță, fondul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
teoriei proinflamatorii a aterosclerozei și a disfuncției endoteliale, ambele comune atât aterosclerozei cât și macroangiopatiei diabetice. De altfel, între cele două procese există numai mici deosebiri de nuanță, fondul fiziopatologic fiind identic. În Tabel 5 redăm o listă a factorilor biochimici, care deși pot fi identificați la pacienții cu sindrom al insulinorezistenței, sunt prea nespecifici pentru a fi incluși în lista componentelor de bază ale sindromului. Din punct de vedere cronologic, aceste tulburări apar mai târziu, înscriindu-se pe spirala aterogenetică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
reacție ar putea fi declanșată de stresul oxidativ care însoțește diferite aberații metabolice (glicozilarea proteinelor, autooxidarea glucozei etc.). Acest al doilea mare grup reprezintă ~ jumătate din persoanele adulte afectate primar de insulinorezistență. El constituie categoria de persoane fără un tablou biochimic cert de diabet zaharat, dar care vor dezvolta leziuni macrovasculare, denumite leziuni aterosclerotice. După cum spuneam, între primele leziuni (macrovasculare diabetice) și ultimele leziuni (macrovasculare nediabetice) nu va fi nici o diferență majoră calitativă, ci numai una cantitativă: la diabetici, leziunile vor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
aflați în stadiul de prediabet (IGT sau IFG), este complet ilogică. Ea nu ar face altceva decât să perpetueze viziunea fragmentară asupra tulburărilor metabolice. Ideea este cu atât mai absurdă cu cât T2DM realizează cel mai complex tablou clinic și biochimic de sindrom dismetabolic insulinorezistent. 11. Insulinorezistența și metabolismul muscular Studiile analizând captarea și utilizarea glucozei în mușchi mediată de insulină (studii cu clamp euglicemic/hiperinsulinemic) au arătat, la persoanele nediabetice, normoponderale și normotensive, o variație inter individuală de la 1 la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
Absența unei precise standardizări a metodelor de determinare a insulinei plasmatice specifice, precum și costul ridicat al acesteia, explică paradoxala situație în care ne aflăm: confruntarea aproape zilnică cu situații în care insulinorezistența este sugerată de prezența unor indicatori clinici sau biochimici indirecți, fără a avea însă posibilitatea confirmării ei printr-o metodă simplă și accesibilă. 12. Insulinoreziatența și obezitatea abdominală Datele noastre au confirmat existența unor relații strânse între hiperinsulinism, pe de o parte, și prezența obezității, dislipidemiei și a toleranței
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
complicațiile vasculare ocupă un loc important în tabloul clinic final al „sindromului insulinorezistenței”, atenția cercetătorilor s-a îndreptat către o analiză mai atentă a factorilor hemoreologici și ai fibrinolizei, cunoscuți a media procesele de inițiere a leziunilor degenerative vasculare. Complexitatea biochimică a sindromului a devenit din ce în ce mai mare, pe măsura identificării unor noi factori metabolici sau biochimici, care s-au dovedit a corela bine cu prezența insulinorezistenței. Ele au fost incluse în procesul patologic cunoscut sub numele de disfuncție endotelială. O primă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
s-a îndreptat către o analiză mai atentă a factorilor hemoreologici și ai fibrinolizei, cunoscuți a media procesele de inițiere a leziunilor degenerative vasculare. Complexitatea biochimică a sindromului a devenit din ce în ce mai mare, pe măsura identificării unor noi factori metabolici sau biochimici, care s-au dovedit a corela bine cu prezența insulinorezistenței. Ele au fost incluse în procesul patologic cunoscut sub numele de disfuncție endotelială. O primă asociere s-a făcut cu creșterea concentrației plasmatice a inhibitorului activatorului plasminogenului 1 (PAI-1), precum și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
a cărui concentrație a fost găsită crescută. Această creștere corelează și cu alte componente particulare ale sindromului insulinorezistenței, precum nivelul trigliceridelor plasmatice, obezitatea sau toleranța alterată la glucoză. Acesta este motivul pentru care creșterea PAI-1 a fost inclusă în tabloul biochimic al insulinorezistenței, adăugând în acest fel veriga ce lipsea în sindromul descris de Reaven, și care în prezent permite înțelegerea înlănțuirii tulburărilor metabolice cu tulburările trombotice. Mecanismul de creștere a PAI-1 în circulație în hiperinsulinism poate fi legat de constatarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
rezervelor energetice tradiționale (glicogenul din mușchi și ficat) și a depozitelor de trigliceride din țesutul adipos și din interiorul unor organe sau țesuturi, se poate recurge, pentru supraviețuire, la sacrificiul proteinelor structurale (din mușchi în primul rând), care, prin transformări biochimice succesive, ajung să asigure energia necesară întreținerii funcțiilor minime (de supraviețuire) a organelor vitale. În mod obișnuit, funcția organismului este asigurată grație aportului regulat de principii nutritive (aduse cu alimentele ce alcătuiesc hrana zilnică). Întrucât aportul este intermitent (de 2
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
fluxuri energetice. Cele anabolizante, care operează după fiecare aport alimentar și îndreaptă excesul de energie către organele de depozit; și cele catabolizante, care operează în perioadele de pauză alimentară mai mare de 2-3 ore. Fluxurile metabolice se materializează în transformările biochimice (absorbția intestinală a aminoacizilor, glucidelor și acizilor grași, însoțită de formarea la acest nivel a unor molecule complexe de transport), în ficat (organ eminamente de „prelucrare”), în rinichi (organ de excreție, dar și de prelucrare - sinteză), în țesutul adipos (aparat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
și pe tronsoane metabolice limitate, ea poate fi compensată de sistemele de reglare locale sau sectoriale. Depășirea capacității lor de reglare se poate manifesta prin creșterea excesivă a „depozitelor” energetice (exces ponderal, obezitate) sau a concentrației plasmatice a unor intermediari biochimici (de natură proteică, lipidică sau glucidică). În ambele situații, celula β pancreatică va secreta insulina în sensul corecției acestor tulburări. Hiperglicemia din diabetul zaharat exprimă una dintre cele mai „sensibile” componente metabolice, cea a glucozei, carburantul care asigură în ultimă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
mai ales la cele calitative ale lipidelor plasmatice, precum și la caracterul tranzitor al unor modificări capabile să inițieze în perioadele de dezechilibru, leziuni vasculare sau de altă natură (9, 22). O consecință a circulației excesive a unor metaboliți pe căile biochimice „alternative” (folosite pentru diferite ajustări biochimice), o reprezintă generarea unei cantități mai mari de radicali liberi (specii reactive de oxigen), care pot deveni patogeni în condițiile în care sistemul antioxidant este incapabil să se adapteze unei solicitării crescute (9). După cum
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
lipidelor plasmatice, precum și la caracterul tranzitor al unor modificări capabile să inițieze în perioadele de dezechilibru, leziuni vasculare sau de altă natură (9, 22). O consecință a circulației excesive a unor metaboliți pe căile biochimice „alternative” (folosite pentru diferite ajustări biochimice), o reprezintă generarea unei cantități mai mari de radicali liberi (specii reactive de oxigen), care pot deveni patogeni în condițiile în care sistemul antioxidant este incapabil să se adapteze unei solicitării crescute (9). După cum se va vedea mai departe, defectele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
hiperglicemie, dislipidemie, disproteinemie) conduc la glicozilarea excesivă a proteinelor și a oxidării lipidelor, două procese fundamentale implicate în patogenia complicațiilor cronice diabetice. 2. Moleculele de ATP - moneda schimburilor energetice Adenozin-trifosfatul (ATP) reprezintă acumulatorul de energie rapid utilizabil în toate procesele biochimice ce reclamă consum energetic, cel mai important cantitativ rămânând contracția musculară. În sinteza de proteine, furnizorul imediat de energie este GTP (guanozin-trifosfatul ce se transformă în GDP). Această sursă este utilizată uneori și pentru deplasarea în interiorul celulei a ribozomilor sau
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
în sinteza glicogenului această funcție energetică este asigurată de uridin-trifosfat (UTP, care se transformă în UDP) (3). Acești ultimi trei nucleotizi trifosfat (GTP, CTP și UTP) se află în echilibru permanent cu sistemul ATP/ADP. Interesant de notat că baza biochimică (structurală) a moleculelor energetice este parțial identică cu baza biochimică a informației genetice (adenină, guanină, citozină și uridină). Rezultă, deci, că funcțiile energetică și informațională au o bază biochimică comună (fig. 1). De menționat că direct sau indirect (acționând prin intermediul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
UTP, care se transformă în UDP) (3). Acești ultimi trei nucleotizi trifosfat (GTP, CTP și UTP) se află în echilibru permanent cu sistemul ATP/ADP. Interesant de notat că baza biochimică (structurală) a moleculelor energetice este parțial identică cu baza biochimică a informației genetice (adenină, guanină, citozină și uridină). Rezultă, deci, că funcțiile energetică și informațională au o bază biochimică comună (fig. 1). De menționat că direct sau indirect (acționând prin intermediul pompei de ioni, de exemplu), consumul de energie generat de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
echilibru permanent cu sistemul ATP/ADP. Interesant de notat că baza biochimică (structurală) a moleculelor energetice este parțial identică cu baza biochimică a informației genetice (adenină, guanină, citozină și uridină). Rezultă, deci, că funcțiile energetică și informațională au o bază biochimică comună (fig. 1). De menționat că direct sau indirect (acționând prin intermediul pompei de ioni, de exemplu), consumul de energie generat de ATP stă la baza desfășurării tuturor funcțiilor energetice: contracția musculară, sintezele proteice, secrețiile organice, influxul nervos, menținerea homeostaziei termice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
Dacă sursa glicolizei anaerobe este glicogenul, eficiența energetică va fi mai mare (3 molecule de ATP pentru 1 moleculă de glucoză) întrucât formarea directă de gliceraldehidă-3-fosfat din glicogen necesită numai o moleculă ATP vs. 2 molecule ATP atunci când același intermediar biochimic provine direct din glucoză. Reacțiile pornind de la glicogen, conduc în final la producerea de 2 molecule de lactat (9). ATP-ul obținut prin glicoliză este costisitor, dar indispensabil pentru eritrocite sau unele țesuturi oculare, care nu posedă mitocondrii (pentru a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
producere a ATP este calea oxidativă (ciclul Krebs), operantă în țesuturile ce conțin mitocondrii. Piruvatul produs pe calea glicolitică poate intra în mitocondrie pentru a fi convertit în acetil-CoA în cadrul ciclului Krebs (fig. 3) (3, 9). Acesta este un moment biochimic „fără întoarcere”, întrucât acetil-CoA nu poate fi utilizată de către mamifere pentru resinteza de glucoză. Reacția de producere a acetil-CoA (catalizată de piruvat-dehidrogenază) este inhibată puternic când disponibilitatea glucidelor este mică. Când piruvatul este oxidat la acetil-CoA, NADH-ul produs în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
este mică. Când piruvatul este oxidat la acetil-CoA, NADH-ul produs în citoplasmă în cursul glicolizei trebuie să fie reoxidat în mitocondrie. Întrucât transportul NADH și NAD prin membrana mitocondrială nu este posibil, reoxidarea lui se face indirect folosind mecanismul biochimic de tip „suveică”. Cele mai importante molecule „suveică” sunt: căile malat/aspartat (fig. 4) și ciclul glicerofosfat. În medie, dintr-o moleculă de NADH citoplasmatic reoxidat se produc 3 molecule de ATP. În fine, 1 mol de piruvat oxidat, conduce
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
ciclului Cori (fig.9). Această din urmă cale neeconomicoasă este totuși indispensabilă eliberării continue a glucozei în circulația sistemică pentru asigurarea metabolismului energetic cerebral. Transformarea glucozei în acizi grași (și depozitarea lor în țesutul adipos) este și ea un proces biochimic consumator de energie, depinzând de importanța relativă a căii pentozo-fosfat sau a ciclului piruvat/malat, care reprezintă furnizorii de NADPH 2 necesari sintezei de novo a lipidelor. Numai o mică parte a glucozei este transformată direct în lipide. Glucoza, însă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
mult, câștigul ponderal excesiv înregistrat la unele persoane s-ar putea datora unei „eficiențe energetice crescute”, prin hipoexprimarea proteinelor decuplante în țesutul adipos, în țesutul muscular și posibil în alte țesuturi. Secretul genezei obezității ar putea fi găsit în necorcondanța biochimică între modelul metabolic ancestral, economicos și benefic în acele timpuri, care devine negativ în condițiile moderne, care au ca obiectiv confortul termic, de transport sau alimentar. Disponibilitatea alimentară mare și hipoactivitatea musculară sunt principalii factori de câștig ponderal. Ineficiența proteinelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]