1,717 matches
-
unei mari forțe bizantine în Apulia, trimisă de împăratul Constantin al X-lea Ducas la sfârșitul anului 1060. Sub comanda catepanului Miriarch, bizantinii reocupaseră Taranto, Brindisi, Oria și Otranto. În ianuarie 1061, capitala normanzilor însăși, Melfi, se afla sub asediul bizantinilor. Totuși, până în mai, cei doi frați au reușit să îi respingă pe bizantini și să pacifice Apulia. O altă căpetenie normandă, Godefroi, fiul lui Petru I de Trani, a cucerit Otranto în 1063 și Taranto (pe care l-a transformat
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Ducas la sfârșitul anului 1060. Sub comanda catepanului Miriarch, bizantinii reocupaseră Taranto, Brindisi, Oria și Otranto. În ianuarie 1061, capitala normanzilor însăși, Melfi, se afla sub asediul bizantinilor. Totuși, până în mai, cei doi frați au reușit să îi respingă pe bizantini și să pacifice Apulia. O altă căpetenie normandă, Godefroi, fiul lui Petru I de Trani, a cucerit Otranto în 1063 și Taranto (pe care l-a transformat în reședința sa) în 1064. În 1066, el a organizat o armată pentru
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Godefroi, fiul lui Petru I de Trani, a cucerit Otranto în 1063 și Taranto (pe care l-a transformat în reședința sa) în 1064. În 1066, el a organizat o armată pentru a traversa marea și a ataca "Romania" (Balcanii bizantini), însă a fost oprit în apropiere de Bari de către o armată a auxiliarilor varegi care debarcaseră de curând sub comanda catepanului Mabrica. Bizantinii au reluat pentru scurtă vreme Brindisi și Taranto și au instalat o garnizoană în Taranto sub comanda
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
1064. În 1066, el a organizat o armată pentru a traversa marea și a ataca "Romania" (Balcanii bizantini), însă a fost oprit în apropiere de Bari de către o armată a auxiliarilor varegi care debarcaseră de curând sub comanda catepanului Mabrica. Bizantinii au reluat pentru scurtă vreme Brindisi și Taranto și au instalat o garnizoană în Taranto sub comanda lui Nikefor Karantenos, un militar bizantin experimentat în urma războaielor cu bulgarii. Catepanul a avut parte de o serie de succese împotriva normanzilor în
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
apropiere de Bari de către o armată a auxiliarilor varegi care debarcaseră de curând sub comanda catepanului Mabrica. Bizantinii au reluat pentru scurtă vreme Brindisi și Taranto și au instalat o garnizoană în Taranto sub comanda lui Nikefor Karantenos, un militar bizantin experimentat în urma războaielor cu bulgarii. Catepanul a avut parte de o serie de succese împotriva normanzilor în Italia, însă episodul a însemnat doar ultima amenințare bizantină în această direcție. Bari, capitala catepanatului bizantin, a fost țointa asediului normand începând din
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
sub comanda lui Nikefor Karantenos, un militar bizantin experimentat în urma războaielor cu bulgarii. Catepanul a avut parte de o serie de succese împotriva normanzilor în Italia, însă episodul a însemnat doar ultima amenințare bizantină în această direcție. Bari, capitala catepanatului bizantin, a fost țointa asediului normand începând din august 1068. În aprilie 1071, orașul a căzut și astfel ultimul avanpost al guvernării bizantine în Italia a fost desființat. După izgonirea bizantinilor din Apulia și din Calabria ("thema" Longobardia), Robert Guiscard a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
doar ultima amenințare bizantină în această direcție. Bari, capitala catepanatului bizantin, a fost țointa asediului normand începând din august 1068. În aprilie 1071, orașul a căzut și astfel ultimul avanpost al guvernării bizantine în Italia a fost desființat. După izgonirea bizantinilor din Apulia și din Calabria ("thema" Longobardia), Robert Guiscard a pus la cale un atac asupra posesunilor bizantine din Balcani, în Grecia însăși; cauza o poate constitui faptul că bizantinii susținuseră pe Abelard și Herman, fiii deposedați ai contelui Umfredo
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
al guvernării bizantine în Italia a fost desființat. După izgonirea bizantinilor din Apulia și din Calabria ("thema" Longobardia), Robert Guiscard a pus la cale un atac asupra posesunilor bizantine din Balcani, în Grecia însăși; cauza o poate constitui faptul că bizantinii susținuseră pe Abelard și Herman, fiii deposedați ai contelui Umfredo de Hauteville și nepoți de frate ai lui Robert, în insurecția lor împotriva autorității lui Guiscard, și care îl ajutaseră pe contele Henric de Monte Sant'Angelo, care recunoștea suzeranitatea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
franceza veche "Viscart", este adeseori redată cu sensurile de "cel Descurcăreț", "cel Viclean", "cel Hotărât", "Vulpea" sau "Nevăstuica". Între 999 și 1042, normanzii ajunși în sudul Italiei, sosiți inițial ca pelerini, au devenit în principal mercenari servind în slujba Imperiului Bizantin și a diferiților nobili longobarzi din regiune. Primul dintre acești normanzi care au acționat independent a fost Rainulf Drengot, care s-a stabilit în fortăreața Aversa devenind conte de Aversa și duce de Gaeta. În 1038, au sosit în Italia
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Guillaume Braț de Fier și Drogo de Hauteville, fiii cei mai mari ai lui Tancred de Hauteville, un nobil sărac originar din Cotentin, în Normandia. Cei doi frați s-au raliat răscialei longobarzilor împotriva controlului bizantin asupra Apuliei. Până în 1040, bizantinii pierduseră deja cea mai mare parte a provinciei. În 1042, Melfi a fost ales drept reședință a normanzilor, iar în septembrie al aceluiași an normanzii și-au ales drept conte pe Guillaume "Braț de Fier", care a fost apoi succedat
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
sa, el a revenit în Calabria, unde armata sa începuse să asedieze Cariati. După sosirea lui Guiscard, Cariati s-a predat și, înainte de venirea iernii, același lucru l-au făcut și Rossano și Gerace. Doar Reggio a rămas sub stăpânirea bizantinilor atunci când Guiscard s-a întors în Apulia. Revenit în Apulia, el a acționat pentru eliminarea garnizoanelor bizantine din Taranto și Brindisi, înainte ca, după o largă pregătire pentru expediția planificată asupra Siciliei, să se întoarcă încă o dată în Calabria, unde
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
pentru eliminarea garnizoanelor bizantine din Taranto și Brindisi, înainte ca, după o largă pregătire pentru expediția planificată asupra Siciliei, să se întoarcă încă o dată în Calabria, unde fratele său mai mic, Roger Bosso îl aștepta cu aparatele de asediu. Capitularea bizantinilor din Reggio, după un lung și anevoios asediu, ca și ulterioara cedare a Scillei, o citadelă insulară în care garnizoana din Reggio se retrăsese, au deschis calea către Sicilia. Roger Bosso a condus o mică forță pentru a ataca Messina
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
de împăratul Constantin al X-lea Ducas, care devasta Apulia. În ianuarie 1061, Melfi însuși se afla sub asediul bizantin, iar Roger a fost și el rechemat. În cele din urmă, puternica forță a lui Guiscard i-a silit pe bizantini să se retragă și până în luna mai situația din Apulia a fost readusă la liniște. Invazia asupra Siciliei desfășurată alături de Roger Bosso a condus la capturarea cu ușurință a Messinei în 1061: oamenii lui Roger au debarcat pe nevăzute pe timpul
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
tabăra sa a fost infestată de tarantule și a fost nevoit să o abandoneze. De această dată, campania s-a dovedit infructuoasă, însă cea ulterioară, din 1072, a condus la ocuparea Palermo și a restului Siciliei. Orașul Bari, reședința catepanului bizantin a fost cucerit în aprilie 1071, după un asediu de trei ani, iar forțele bizantine au fost astfel alungate definitiv din Italia de sud. Teritoriul principatului salernitan era și el deja în puterea lui Guiscard; în decembrie 1076, conducătorul normand
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
săi aflați în stare de rebeliune, precum contele Henric de Monte Sant'Angelo. În această inițiativă, Guiscard s-a confruntat cu redutabilul său adversar. După reprimarea revoltei, Robert Guiscard a putut să se dedice cu totul planului de atacare a bizantinilor în Balcani. El avea să se confrunte cu împăratul Alexios I Comnen. El a asistat șa preluarea tronului de către noul basileu și s-a implicat în sprijinirea cauzei fostului împărat, Mihail al VII-lea Ducas, care fusese depus din 1078
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
militar de la Perenos, ducele bizantin de Durazzo, revolta durând vreme de cîțiva ani, fără să fi avut loc o confruntare decisivă cu forțele loiale lui Robert. În 1 ianuarie 1068, Roman Diogenes a fost aclamat ca împărat la Constantinopol, iar bizantinii și-au concentrat atenția și forțele către amenințarea turcilor selgiucizi dinspre răsărit. Modificarea i-a acordat lui Guiscard mână liberă în Italia, drept pentru care coaliția rebelilor s-a desființat, singurul care mai manifesta rezistență fiind contele Godefroi de Conversano
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
Canterbury se întâlnise și el cu suveranul pontif în vederea încheierii păcii. În octombrie 1104, Roger l-a asediat pe contele Guillaume de Monte Sant'Angelo, care la acel moment era independent față de puterea normandă centrală și chiar manifesta obediență față de bizantini, și l-a alungat din Gargano, abolindu-i comitatul. În 1092, Roger Borsa s-a căsătorit cu Adela de Flandra, fiică a contelui Robert I de Flandra și rămasă văduvă după moartea primului soț, regele Canut al IV-lea al
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
Ali nu se dezice de ucigași față de Moawiya, și se declanșează schisma. Moawiya a atras de partea sa alți guvernatori. Începe un război civil între el și Moawiya, guvernatorul Siriei, creatorul flotei arabe. Acesta din urmă i-a înfrânt pe bizantini și a ocupat Ciprul. În 657, califul Ali pierde Bătălia de la Siffin împotriva guvernatorului rebel. El mută capitala Califatului de la Medina la Kufa, în Irak. În momentul în care Ali pleacă se realizează împotriva lui o coaliție condusă de Moawya
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
din dinastia buizilor din Bagdad, este îndepărtat de Selgiucizi. Califii devin pioni ai Selgiucizilor și al Horezm-șahilor. Au reușit să restabilească suveranitatea sub an-Nasir și al -Mustansir, care a construit Mustansiria Madrassa la Bagdad. În 1071, selgiucizii îi înving pe bizantini în Bătălia de la Manzikert, cucerind Asia Mică. Între 1162-1206, Muhammad din Ghori a cucerit Valea Gangelui, Bengalul. În 1206, Kutb-ub-din de Aybak a fondat Sultanatul de la Delhi. Criza economică și politică și pierderea hegemoniei maritime în Mediterana, precum și cruciadele și
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
puterea cu adevărat în 1063 împreună cu Vizirul Nizam al-Malik , un mare filozof islamic . Selgiucizii îi înving pe Fatimizii șiții din Egipt , luândule Siria . Selgiucizii considerau că Imperiul Bizantin era un pericol pentru Lumea Islamică , așa că au declanșat un Jihad contra bizantinilor . Turcii au făcut schimbări în cea ce privește Țara Sfântă , Palestina . Încă de la cucerirea ei de la bizantini de către arabi în timpul Califatului Rashidun , Ierusalimul și celelalte locuri sfinte ale Palestinei puteau fi vizitate și de cei de altă religie cum ar
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Fatimizii șiții din Egipt , luândule Siria . Selgiucizii considerau că Imperiul Bizantin era un pericol pentru Lumea Islamică , așa că au declanșat un Jihad contra bizantinilor . Turcii au făcut schimbări în cea ce privește Țara Sfântă , Palestina . Încă de la cucerirea ei de la bizantini de către arabi în timpul Califatului Rashidun , Ierusalimul și celelalte locuri sfinte ale Palestinei puteau fi vizitate și de cei de altă religie cum ar fi creștini , care plăteau arabilor o taxă de intrare , dar turcii selgiucizii au considerat un păcat ca
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
altă religie cum ar fi creștini , care plăteau arabilor o taxă de intrare , dar turcii selgiucizii au considerat un păcat ca Palestina cea Sfântă să fie pângărită de necredincioși , ucigând creștinii fără milă . În anul 1071 , selgiucizii îi înfing pe bizantini la Manzikert și cuceresc mare parte a Anatoliei (Partea asiatică a Turciei de astăzi) . Abia în anul 1095 , bizantinii cer ajutor papalității în problema locurilor sfinte și a Anatoliei . Papa Urban al II-lea a răspuns apelului creiând Cruciadele , expediți
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
păcat ca Palestina cea Sfântă să fie pângărită de necredincioși , ucigând creștinii fără milă . În anul 1071 , selgiucizii îi înfing pe bizantini la Manzikert și cuceresc mare parte a Anatoliei (Partea asiatică a Turciei de astăzi) . Abia în anul 1095 , bizantinii cer ajutor papalității în problema locurilor sfinte și a Anatoliei . Papa Urban al II-lea a răspuns apelului creiând Cruciadele , expediți militare cu scopul de a cucerii Locurile Sfinte . Cruciații catolici îi înfrâng pe selgiucizi musulmani și cuceresc Ierusalimul și
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Ierusalimului . În anul 1157 , Imperiul Selgiucid este distrus sub presiunea luptelor interne cu dinastiile irakiene , siriene și palestiniene , a invaziilor catolice venite din Europa Apuseană și a rivalilor din Dinastia Turcă a Hozem-șahiilor . Doar câțiva reușesc să îi înfrângă pe bizantinii din Anatolia și să se stabilească acolo formând un emirat cu capitala la Konya , independent de Imperiul Selgiucid , dar dispare în anul 1279 sub atacurile invadatorilor mongoli . După caderea Imperiului Selgiucid , Califatul Fatimid se destramă și el sub presiunea războaielor
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
forma baza pentru industria mătăsii din Sicilia. George de Antiohia și-a încununat expediția cu jefuirea Corintului, de unde au fost furat moaștele Sfântului Teodor, după care a revenit în Sicilia. Cu toate acestea, în 1149, Corfu a fost reocupat de către bizantini. George de Antiohia a pornit o campanie punitivă îndreptată chiar împotriva Constantinopolului, însă nu a reușit să debarce; în schimb, l-a sfidat pe împăratul Manuel I prin trimiterea de săgeți aprinse asupra palatului imperial. În pofida tuturor acestora, atacul asupra
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]