5,219 matches
-
pe măsură ce se înalță, se micșorează și-și schimbă culoarea, trecând în câteva minute de la galben la un albastru metalic și, ceva mai târziu, la un alb luminos. Din ce cauză se produceau acele schimbări de culoare și din ce motiv bizar se micșora când se afla sus de tot, ca apoi să înceapă să crească pe când se apropia din nou de orizont era un mister pe care beduinii n-au știut niciodată să-l explice. Urcă mult și se îndepărtează, spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care apar siluetele blocurilor noi dintrun cartier muncitoresc. Imaginea este animată, reconfortantă. Parcurs În relanti de sus În jos, filmul Începe cu antenele metalice care invadează terasele; ce desfrîu de inteligență și inventivitate, cîte resurse creatoare au Înghițit aceste apariții bizare, cercuri, spirale, fulgere zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ma vie“. Venus din Millo a rămas celebră pentru brațele ei rupte. Din cîți copii i-au văzut poza În cărțile de istorie nici unul, peste ani, nu-și mai amintește de frumusețea ei. Toți au păstrat-o În memorie pentru bizara ei infirmitate. Oare mi-ajunge acest argument ca să-mi recapăt curajul? Simt că mă Înăbuș. Trebuie să trec pe alt post. Transcriu scrisoarea Gerdei. „Duminica trecută m-am plimbat prin Alt-Frankfurt. Am hoinărit pe stradele Înguste, printre case vechi. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trotuarului, mirosul ei penetrant purtat pe ulicioara cotită pînă departe În cîmpul afinat unde se căsca ieșirea din vechile catacombe ale Ursulinelor, toate poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare Încrustate În piatră tremurînd sub lumina feștilelor, Hroswitha, Stanisla, Benedicta, Fidelius, Benigna, Ferdinanda, așteptam din clipă În clipă să le văd trupurile firave ieșind din ziduri - sentimentul divinului este uneori la fel de terifiant ca imaginea iadului - cutremurarea aceea a descoperirii unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
duminică În familie cu verișoare și mătuși grase În fața unei porții zdravene de Kolosvary Kapuszta. Ca pe vremuri În cuhnie la Omama, cu vorbele ei În urechi: izdatul și Cula VÎrșețului și nunțile tainice la sălcioară și toate acele apariții bizare scoase din lăzi vechi Încărcate ca pilote și perne de puf - Ruzsa Sandor și Draga Mașin și Fedak Sari și Charlestonul acela insidios și obscen - „ein Bißchen tiefer, ein Bischen schneller, wie ein Propeller...“ - anii nebuni ai bunicii mele, anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
terminarea transferului nostru În ele. Acest proces seamănă perfect cu iubirea. Darurile pe care le primim acum sînt cu totul altfel. Nu mai au mărci și nume de firme și etichete, nu mai au nici ambalaj, și ceea ce e mai bizar - au mirosul și forma altor trupuri! SÎnt cadouri impure, obiecte În care s-au impregnat respirațiile și transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
altă lume. Și vocea colegei: „Ce faci, dragă, nu mai cunoști oamenii?“ mă umplea de spaimă și de rușine; mă simțeam surprinsă, citită, goală În fața ei și era prea tîrziu să mă mai ascund. Îmi treceau atunci prin minte exemple bizare de somnambulism și hipnoză, dar nu bănuiam anestezia totală pe care ți-o pot provoca propriile gînduri, scoțîndu-te din spațiul și timpul tău imediat. Drogul acelor evadări ale spiritului și revelația că adevăratul știutor sălășluiește În afara noastră și e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așteptăm ca soldații americani pe plaja Omaha, așteptăm ca jurnalul lui Scott pe o masă de gheață după ce totul s-a oprit la jumătate, așteptăm o fantoșă, o neînchipuire, un Godot pe care nici măcar nu-l cheamă Godot. O activitate bizară, un magnetism monstruos această Încăpățînare de a hipnotiza obiecte inexistente, de a le aduce sub mîinile tale, sub dinții tăi, de a le lipi definitiv de carnea și de creierul tău. Ce așteptați? Așteptăm. O existență Înlocuită cu așteptarea, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Iar pe brad, numai luminițe sfârâitoare, nici un îngeraș agățat de crengi sau bomboane de anul trecut, doar o singură podoabă de sticlă în vârf și ace de brad de la Dumnezeu, pătate cu ceară. Nopțile cu băi călduțe în cada aceea bizară, cărțile nerușinate sau umile și casa cu cele șaizeci și nouă de uși deschise, așa cum era ea. Dar și bărcile bălăngănindu-se de-a lungul lacului, cu niște lampioane neverosimil de mari și pe deasupra toate roșii, de parcă totul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pauză. Puteam să jur că o face intenționat. M-am întors imediat și am început să merg pe drumul pe care venisem. Am chemat aproape imediat un taxi și am venit direct aici. M-am uitat la ea. în mod bizar i-am crezut povestea. Dar știam la fel de sigur cum știam că stau acolo că, de asemenea, scoate minciuni printre dinți. De afară s-a auzit un scrâșnet; o cheie întorcându-se în broasca ușii principale. Am tresărit. Am fost bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tablou lung și îngust, pictat de o prietenă de la Colegiul de Arte. Era un șir de fructe: mere roz, banane albastre, căpșuni verzi, avocado mov. Erau agățate de un singur fir negru și păreau dulci și coapte, dar mai degrabă bizare. După un timp am băgat mâna pe sub bluză și am scos scrisorile. Am dat jos tabloul, am scos rama și am băgat acolo scrisorile. Deloc ingenios, dar pe moment era numai bun. A doua zi dimineață am încercat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ce? - Nu, nu pot povesti acum. Poate altădată. Am lucrat ca figurant într-un film al domnului Fischer, tatăl tău, poate el își mai amintește de mine. - Aha! - Ți-am scris o scrisoare lungă. Nina își aminti brusc de scrisoare bizară, cu un scris pe diagonală, foarte original, în care i se povestea cum simplul fapt că exista îl ajutase pe cel care scrisese textul „ să se regăsească ca om în lumea celor mari“. În final i se explicase că expeditorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mori, asta sună ca o avansare pe care nimeni nu și-o dorește. Mai rămăseseră în cameră numai doi bărbați, al treilea plecase. Ei ascultau respirația lui Rudi fără să știe ce trebuie să facă. Se aflau într-o cameră bizară, cu obiecte strânse absurd într-o viață, pentru a pleca într-un lung voiaj despre care nu se știa absolut nimic. Sudoarea începuse să curgă de pe fața lui Rudi, șopti într-o limbă necunoscută celor de față: - Ce zi frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îi mai putea returna acum viața irosită, iată, inutil? Mircea nu știa. Ideea de a nu mai fi primul, cel mai bun, mereu în top, i se părea oricum pur și simplu de neacceptat, dar lucrul de departe cel mai bizar era altul, și anume faptul că nu prevăzuse niciodată această situație. Pentru că, i se părea lui, simpla anticipare a unei astfel de stări a lucrurilor ar fi dus la anularea ei și, în consecință, a finalului maiestuos și potrivit cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
își declarase fățiș apartenența la neamul românilor, gest de un nemaipomenit curaj de altfel, pentru că în pământul românesc trăiau numai oameni sfinți, luminați și plăcuți la înfățișare, care dețineau puterea dreptei judecăți, grații și virtuți care îi făceau încă oarecum bizari, greu de acceptat și neplăcuți de niște ultime și răsfirate elemente antisociale pământene. Cât despre români, ei trăiau după singurele două legi pe care le aveau, de a iubi cât mai mult formele de viață și apoi de a cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Singurul scaun liber. Oribila geantă neagră ce îmi provoca atât de multă teamă am îndesat-o sub el, dându-i un șut. - Vă rog să începem, toată lumea atențieee, nimeni nu vobește, începeemm... anunță ceremonios John Euripide cu o voce tremurată bizar, în falset. Tara-ta-ta-ta-taaa... începe cenaclul... John Euripideeee, cântă apoi, imitând cât se poate de serios o trompetă, ceea ce mă înfioră până în străfunduri. Tipul nu glumea absolut deloc, iar cenaclul îi purta pur și simplu numele, ceea ce mi se părea cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nedreptatea umană, ca toate făpturile Domnului să primească un loc egal În viața veșnică. Mi-am dat seama că Enciclopedia n-a pătruns pînă În Îndepărtatele și Întunecatele vremuri istorice, Începuturile acelei scrieri datînd cam de prin anul 1789. Acea bizară castă de erudiți trebuie să fi avut pretutindeni prin lume tot felul de adepți care scormoniseră prin pomelnice și prin biografiile oamenilor, cu tenacitate și discreție, ca după aceea să prelucreze toate acele date și să le remită centralei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
obîrșia În Îndelungata tradiție a prigoniților Bisericii, iar pe de altă parte, munca la o astfel de enciclopedie presupunea o discreție absolută, Întrucît trebuia evitată orice pornire vanitoasă și de asemenea preîntîmpinată orice tentativă de pervertire.PRIVATE Nu mai puțin bizar decît modul de lucru era stilul lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enciclopedică cu elocință biblică. De pildă, o informație anostă peste care am dat acum În carnetul meu, Întocmai cum mi-o notasem acolo, pe un spațiu de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat cîte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistînd Într-o simbioză bizară a timpurilor trecute, prezente și viitoare. Altfel, cum s-ar putea explica textul de la „imaginea“ primilor lui cinci ani petrecuți la bunicul din Komogovina, acel comentariu trist care, dacă-mi aduc bine aminte, suna cam așa: „Aceștia vor fi cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
șase luni de la acel vis coșmaresc, și cum povestirea fusese deja tipărită, o revistă va publica cu subtitlul „Arhive“ următorul articol: „În Munții Stîncoși, aflați la est de capitala statului Utah, Salt Lake City, se află una dintre cele mai bizare arhive din Statele Unite ale Americii. Spre ea conduc patru tunele forate În stîncă, fiind instalată În cîteva săli subterane legate prin culoare labirintice. Accesul la sutele de mii de microfilme, care se conservă aici, se datorează exclusiv unui personal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
documentar. Slavă celui mort pentru patrie este prelucrarea unei legende urbane, cea mai populară dintr-o crestomație istorică, care cunoscuse numeroase variante - ultima fiind În cartea unui oarecare Igelet - Despre organizația MÎna neagră - din sursă austriacă, cam tendențioasă, sentimentalistă, oricum, bizară. Cartea regilor și a nebunilor va fi, În primă fază, concepută ca eseu, ceea ce-i va lăsa urme vizibile. Intenția mea era să expun succint substratul veridic și fantastic, „Incredibil de fantastic“, al istoriei apariției Protocolului Înțelepților Sionului, influența absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai puțin a scriitori. Doreau să fie luați drept oameni practici și ar fi putut trece oriunde drept funcționari superiori ai unei firme din City. Întotdeauna păreau puțin obosiți. Nu mai cunoscusem până atunci scriitori și acum îi găseam destul de bizari, dar nu cred să-mi fi făcut impresia că ar fi niște ființe întru totul reale. Îmi aduc aminte că găseam conversația lor absolut sclipitoare și ascultam cu uimire umorul mușcător cu care îl sfâșiau în bucăți pe orice confrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din oglinzile folosite trucul cu Fecioara. Se aplecă de partea cealaltă: În fața celeilalte găuri era o ramă identică. Își mușcă buza de jos, Încurcat. Între timp, mechanicus Începuse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai exista grămada aceea de angrenaje de alamă, aidoma măruntaielor unui animal misterios. Probabil că Își regăsiseră poziția În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un aspect mai ușor de necunoscut, o făcea să pară și mai bizară. - Se pare că ai izbutit În Încercarea dumitale, meștere Alberto. Spune-mi ce-ai descoperit. Omul se răsuci spre el cu o expresie de nemulțumire. - Am izbutit să remontez părțile la locurile lor, potrivit raporturilor logice dintre ele. Există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
roșu, cu părul puțin pârlit de focul pe care încercase să-l pornească. A fost luat mai târziu de către doi infirmieri, îmbrăcat cu o cămașă care-i dădea o alură de scrimer, cu un cucui vânăt la cap, ca o bizară decorație. Nu mai vorbea. Era ca un copil mic, pe care tocmai l-ai muștruluit. Cred că era deja plecat de tot. Școala rămânea fără profesor, iar situația, deși nu le displăcea puștilor, nu era deloc pe gustul autorităților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]