2,555 matches
-
controlat părțile intime cu o lumânare, am descoperit imediat pecetea făcută cu fierul roșu pe pielea unei fese. Era un doi de ω, simbolul acelui Abrasax. Un sclav al lui Andras, așadar! I-am relatat întocmai regelui. Rotari l-a blestemat, iar regele și-a amintit de întâmplarea cu Taso și cu Kakko și a fost din nou cuprins de spasme. A doua zi ne-am întors la Brescia. Am ajuns după-amiază, și, spre marea noastră surpriză, ne aștepta un preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
subțire, maronie, fu desfășurată toată Între degetele sale. O prinse cu dinții și o rupse. Transformă În ghirlande vacanțele lor, trecutul, și Îl aruncă pe fereastră. Omul ciudat nu-ți va mai spune ești minunată, ești minunată. Fii blestemată. Te blestem, nenorocito, că ți-ai Încălcat jurământul - și fie să plângi pentru totdeauna pentru ceea ce-ai făcut familiei noastre și bărbatului căruia i-ai jurat să-l iubești până când moartea ne va despărți. Privi din nou ferestrele de la primul etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sări dintre cearșafuri ca un spectru. Nu o treziți, domnule avocat, abia a adormit, bâlbâi somnoroasă. A făcut un adevărat balamuc aici, toată seara, ne-a Înnebunit și pe mine, și pe doamna - pentru Dumnezeu, n-o treziți. Elio o blestemă, pentru că un bărbat are dreptul să-și sărute micuța. Balenă grasă, frigidă și fără copii, ce știi tu despre ce Înseamnă dragostea unui tată? Și totuși, având În vedere că pentru Camilla ar fi făcut orice, Elio se sacrifică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lipsa... Sunt eu. Sunt aici. Oricine ar fi fost În baie, nu făcea duș. Cineva trase apa, iar țevile o Înghițiră, gâlgâind. Poate era baba aceea sclerozată - forțată să se pișe de patru ori pe noapte. Blestemată să fii și blestemat să fie rodul pântecelui tău. Se cutremură la gândul răutăcios că și Emma - peste vreo douăzeci de ani - avea să devină ca și mama ei. O babă acră și plină de ciudă, ca o bubă de puroi, Într-atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
omori, mi-am Învățat, știu. Închide aparatul acela nenorocit! țipă Emma. Dar ușile autobuzului se deschiseră și la cea de-a treia stație de pe Torrevecchia urcă o mulțime furioasă de prea multă așteptare. — Suntem rușinea Europei, banii noștri unde merg? blestemă o grăsană unsuroasă, poate o gospodină, chiar Înainte ca autobuzul să plece. — Italia e grețoasă, intră În vorbă un pensionar invalid exasperat. Are dreptate cel care a spus că Italia e o țară săracă locuită de bogătani. Avem structuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se poate. Natura are legile ei. — Eu nu vreau să devin ni-niciodată mare. — De ce? spuse ea fără să Înțeleagă. Kevin se gândi puțin, apoi adăugă Îngrijorat: — Pentru că nu vreau ca tu să mori. Ce vrei să spui? Întrebă Emma, blestemându-se apoi pentru cuvintele pe care le spusese noaptea trecută. Nu-ți bate capul, puișor. N-o să se Întâmple niciodată. Eu voi fi bătrână ca vrăjitoarele, iar tu ai să mă duci În brațe, așa cum te car eu acum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și iar se aude Bella Ciao. Acești tineri impertinenți care se cred partizani pentru a putea combate naziștii și invadatorii. Îl cuprinse o bucurie răutăcioasă la gândul că Elio Fioravanti - Ascensorul, cum era numit În facultate de colegii invidioși - fusese blestemat cu un astfel de fiu cu părul mov și cu inel În nas ce aparținea unui trib de sălbateci contestatari. Fiul lui Ferrante lucra Însă la Milano, director de marketing al unei firme internaționale. Studentul Aris privea fără prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sale pe care Îl simțea ieșind din haine și răspândindu-se În atmosfera Încinsă a mașinii. Ar fi vrut să se adulmece - dar Îi era teamă să se miște, ca nu cumva să Împrăștie mai tare damful acela neplăcut. Se blestemă că plecase dimineață fără să se spele. Dar se trezise prea târziu și nu voia să piardă examenul - ce scrupule de burghez. Pe ferestrele de la Regina Coeli ieșea un puternic miros de condimente și conserve de roșii. Deținuții Își țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dintre coastele lui vibră. De unde să-și ia forța? De unde? Pe furiș, Împreună cu paharul de Coca-Cola dădu pe gât și două pastile. Din certitudinea unei justiții supreme, din gândul la ea. Pentru ea o voi face. Pentru ca ea să fie blestemată pentru totdeauna. a douăzeci și doua oră În Carlo Alberto, ferestrele mansardei de la al șaselea etaj erau Întunecate, cu jaluzelele coborâte. Emma Îi mărturisi lui Sasha că păstrase cheile casei timp de un an. Le avea În geantă, ca Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Maria Maggiore strălucea. Bătea clopotul - iar sunetul acela, pe care nu-l auziseră de mult timp, le dădea fiori. Aproape de obelisc, nemișcat În centrul pieței, Într-un mod nefiresc - ca o antenă sau ca un copac -, stătea un vagabond. — Blestemați. Blestemați. Blestemați, striga. Nu ați umblat după Îndemnurile mele. Nu ați urmat legile mele. Iată-mă, eu vin la tine. Și Îți voi face ce nu am mai făcut nimănui și nici nu voi mai face vreodată. Părinții Își vor mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu voi mai face vreodată. Părinții Își vor mânca fiii, iar fiii Își vor mânca părinții, iar eu voi Împrăștia În vânt ceea ce mai rămâne din tine. Ochiul meu nu va cruța pe nimeni, iar eu nu voi avea milă. Blestemați. Blestemați. Blestemați. Părea furios pe ei, dar În realitate - dacă stăteai să-i asculți toată predica - Îți dădeai seama că avea treabă cu un oraș, și orașul acela era Ierusalim. Vagabondul locuia În piața aceea și repeta blestemul acela ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
voi mai face vreodată. Părinții Își vor mânca fiii, iar fiii Își vor mânca părinții, iar eu voi Împrăștia În vânt ceea ce mai rămâne din tine. Ochiul meu nu va cruța pe nimeni, iar eu nu voi avea milă. Blestemați. Blestemați. Blestemați. Părea furios pe ei, dar În realitate - dacă stăteai să-i asculți toată predica - Îți dădeai seama că avea treabă cu un oraș, și orașul acela era Ierusalim. Vagabondul locuia În piața aceea și repeta blestemul acela ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai face vreodată. Părinții Își vor mânca fiii, iar fiii Își vor mânca părinții, iar eu voi Împrăștia În vânt ceea ce mai rămâne din tine. Ochiul meu nu va cruța pe nimeni, iar eu nu voi avea milă. Blestemați. Blestemați. Blestemați. Părea furios pe ei, dar În realitate - dacă stăteai să-i asculți toată predica - Îți dădeai seama că avea treabă cu un oraș, și orașul acela era Ierusalim. Vagabondul locuia În piața aceea și repeta blestemul acela ore În șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care nu va putea fi niciodată trecută. În apartament ar trebui să domnească o tăcere plină de sfințenie și respect. Dar nu e așa. Cineva Întreabă dacă au adus scotch, altcineva Îi telefonează medicului legist de la un celular, altul Îi blestemă pe cei de la pompele funebre care au și sosit cu o grabă inoportună, altcineva informează agențiile de presă și ziarele, altul imploră sau plânge - polițistul palid Își șterge ochii și repetă am și eu copii, dar cum se poate... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
locuința și, cum nu reușise s-o izgonească în nici un fel, profitase de credulitatea lui Zogru. Dar acesta nu știa ce se întâmplase, de fapt. Umilit și supărat pe propria naivitate, a luat-o în cele din urmă din loc, blestemându-l pe pitic și înghițindu-și nemulțumirea. Drumul prin pădure a durat aproape un ceas. Îi treceau prin cap gânduri de tot felul și se lăsa dus de mirosul parfumat al toporașilor. După un timp, a început să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am nevoie să-mi dai o mână de ajutor, plec cu băieții după marfă, să faci paturile, să dai cu aspiratorul și să nu deschizi la nimenea, m-ai auzit? Fir-ar a dracu’ de viață cu cine m-a blestemat pe mine. Așa trecuse timpul, plus școala, unde se simțea cel mai confortabil, nu atât că nu era mare lucru de făcut, dar și pentru că avea doi veri cu unul și doi ani mai mari, ceea ce contează mult într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
suport pe nimeni și nimic Deși mă cufund în amar. Stau singură pe-un trotuar Fiind un simplu trecător prin propriul amar. Știu că am ajuns să fiu neobservată Într-o secundă de vis spulberată. Și mă întorc și te blestem În propriul meu stil... Te chem. Dan Cristina, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvară Firimituri de soare cald Și fâlfâit de aripi albe, Aștept să înflorească pomii iar, Să ploaie cu petale dalbe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu pași lejeri, un înger întunecat care abia atingea nisipul de marmură, un înger de gheață care se depărta de ea pe întinsul drum al vieții, fără să se uite o clipă înapoi. Și ea striga, plângea, suspina, urla și blestema dinlăuntrul ființei ei întreaga lume și pe ea însăși, prostia, naivitatea și încrederea ei într-o proiecție de cristal care i-a încălzit atât de mult sufletul cândva. S-a lăsat moale, ca o cârpă zdrențuită, să alunece în genunchi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tămăduitoare, este întreaga natură redusă la cea mai primitivă formă a sa, este un recipient complex al Universului, o bucată policromă din pulberea de stele ce călătorește rătăcită prin cosmos, umplând zadarnic inertul bloc de vid cu care a fost blestemată închisoarea astrală în ceasul zidirii sale. Defila în fața miliardelor de suflete pecetluite cu stindardul pierzării, vindecând rănile reci pe care vacarmul surd, venit de nicăieri, le lăsa îngreunând existența a tot ceea ce voia a se numi viață în inima Universului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Egiptului. Când s-a născut, moașa a strigat că a venit o vrăjitoare pe lume și că trebuia înecată înainte de a atrage vreun blestem asupra familiei. Dar bunica mea Ada a pălmuit-o pe femeia aceea proastă și i-a blestemat limba. - Vreau s-o văd pe fiica mea, a spus ea, cu o voce așa de clară și de puternică încât au auzit-o și bărbații care stăteau afară. Ada i-a pus numele Lea ultimei ei născute, care înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în același timp. - Trebuie să-mi mai dai și o zecime din mieii și iezii care se vor naște cât timp păzesc eu turmele, în anul în care muncesc pentru tine, a mai zis Iacob. În acel moment, Laban a blestemat sămânța lui Iacob și a plecat înjurând. Era cu o săptămână înainte ca bărbații să ajungă la o înțelegere, o săptămână în care Rahela plânsese toată ziua ca un copil, Lea vorbise foarte puțin și le dăduse doar fiertură rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să facem mirese din niște copii. Rahela nu putea fi nici măcar promisă, i-a spus ea bărbatului. Fata poate părea că e gata de măritiș, dar era deocamdată necoaptă și nu sângerase încă niciodată. Bunica se temea că Anath va blestema câmpurile și grădina dacă Laban va îndrăzni să încalce această lege și că ea însăși își va aduna puterile și-și va bate bărbatul încă o dată cu pisălogul. Dar amenințările nu-și aveau rostul. Laban a înțeles imediat ce avantajoasă era amânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
resemnat. Ce-ar fi putut să facă? Furioasă, Rahela a țipat la Ada, care i-a tras o palmă și a trimis-o să-și verse nervii în altă parte. Rahela, la rândul ei, a pocnit-o pe Bilha, a blestemat-o pe Zilpa și s-a strâmbat la Lea. Ba chiar a bătut din picior și a aruncat cu praf în Iacob, făcându-l laș și mincinos, până când a izbucnit în plâns pe umărul lui. Rahela a început să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-a auzit numele. Laban, care-și petrecuse săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului său. Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat furioasă. Cam pe la sfârșitul săptămâinii nupțiale, începuse să regrete amarnic că intrase astfel în panică. Pierduse pentru totdeauna poziția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a spus povești despre pasiune și plăcere și a dus-o pe Rahela în coliba ei și i-a arătat cum să-și descuie lacătele trupului. Când Iacob a găsit-o pe Rahela la copacul lor cunoscut, ea l-a blestemat cu toată gura, l-a făcut hoț și ticălos, un diavol și un porc care a intrat cu de-a sila în turmă, printre câini și capre. L-a acuzat că n-o iubește. A țipat că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]