1,799 matches
-
zi de sâmbătă, adică nu dorm până târziu. Mi se pare o pierdere de timp. În zilele mele libere mă plimb prin pădure. M-am ridicat din pat, am mâncat micul dejun, m-am îmbrăcat în hainele mele preferate, adică blugi negri și o cămașă lungă în carouri, albastră și desigur bocanci. Mi-am împletit părul, m-am dat cu puțin luciu de buze și am plecat să găsesc o nouă aventură. Cu toate că nu am niciun drept asupra pădurii, mi-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi-au spus prea multe. Următoarea zi avea să fie cea mai dificilă pentru că urma să merg la noul meu liceu. Trezindu-mă devreme, am luat micul dejun împreună cu familia, m-am îmbrăcat ca de obicei cu o pereche de blugi și o cămașă, după care mi-am luat ghiozdanul și am plecat la școală. Pe drum, nu am ezitat să ascult puțină muzică, deoarece știam că măcar așa voi mai scăpa de câteva emoții. La liceu toată lumea făcea parte din
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
m-am îmbătat. Nimeni nu m-a mai făcut să mă simt așa...în afară de Andrei. Rose, gata cu romantismele! Trebuie să te pregătești pentru întâlnirea cu Alex. Am făcut un duș rapid și am luat pe mine o pereche de blugi scurți, a cămașă albă strânsă în talie cu o curea groasă, neagră care îmi scotea în evidența silueta de viespe. Părul buclat și lung l-am prins într-un coc dezordonat, într-o parte. Mi-am conturat ochii cu tuș
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din ce în ce mai slabe, întrun final acestea fiind înlocuite de lumina lunii. Un bărbat înalt, palid, cu părul grizonat, sprâncene dese, nas acvilin, ochi albaștri precum valurile oceanului, buze pline, față ovală, purtând o cămașă în carouri negre și o pereche de blugi vechi și șifonată se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu-și amintea nimic, nu se ridica în capul oaselor și privi în jur. Văzu numai copaci bătrâni și, pe alocuri
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui Nicolas era acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le aruncase? Desfăcu pachetul de haine. - Nu... Neliniștea Îl copleși, mîinile Începură să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rămînea. Se uită o clipă la tînărul vlăjgan blond cu trăsături delicate, cu ochii căprui și blînzi moșteniți de la tatăl lui, Îl văzu cum lăsa să-i scape ziarul pentru a-și lua telefonul mobil, vîrÎt Într-unul din buzunarele blugilor, Îl văzu zîmbind la citirea mesajului pe care tocmai Îl primise. „O fată“, gîndi Gwen Înduioșată, fără să-și imagineze nici măcar o clipă că scurtul mesaj venea de la Juliette de Kersaint, fiica omului pe care-l detesta. Apoi gîndurile puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai spectaculos. Eram vrăjită. Găsisem deja nume pentru copiii noștri. Cu o seară înainte avusese loc cea de-a patra întâlnire. Sunasem la ușa apartamentului lui la 8:05, iar Randall - într-o cămașă descheiată și cu o pereche de blugi pe el - îmi deschisese și mă poftise în casă. Sigur că mă așteptasem ca apartamentul lui Randall să fie drăguț, dar, după standardele mele, asta însemna așternuturi curate și lipsa semnelor vizibile a vreunei invazii de gândaci și șoareci. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
obișnuisem cu gândul ăsta. — și eu la fel, draga mea. Harry! Mama l-a îmbrățișat strâns. — Arăți grozav! — și tu la fel, Trish! și se pare că ai muncit din greu, a zis Harry, arătând către picăturile de vopsea de pe blugii mamei. — Azi dimineață m-am trezit plină de inspirație, i-a zâmbit mama. Iar tu trebuie să fii Luke! Sunt așa de încântată să te cunosc. Claire mi-a trimis manuscrisul tău, acum câteva săptămâni și l-am devorat. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
primei femei farmaciste, Thinagel Szerafin, promoția 1903, Cluj. De sărbători venea Întotdeauna acasă cu Márton Árpád, soțul ei, și cu Pityuka Gyuszika și Anikó, trei din cei patru copii ai lor, elevi de liceu dar fără coșuri, deoarece În buzunarele blugilor avea fiecare, după caz prin grijă maternă, un prezervativ sau o pastilă. Veneau acasă, e un fel de-a spune, căci ei doar se mutau câteva străzi mai aproape de Dealul Florilor: o mișcare lipsită de solemnitate. De anvergură nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trecut altfel neobservat, căci lumea era Încă frământată de soarta ochelarilor-minune, se zice, pe care mortul i-a purtat cu atâta naturalețe și har până aproape de veșnicie. Au dispărut odată cu sărutul neașteptat al unei sclifosite care Își târa prin zăpadă blugii ei albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se pricep ziceau că chiar era. Oricum, toți au rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-ului, roboții se îndreptară spre magazia de aprovizionare pentru misiuni. — Salut, nea Gică! spuseră ei intrând în hala spațioasă, curată, unde stăteau aranjate într-o perfectă ordine toate cele trebuincioase unei misiuni de durată: tranzistoare, circuite integrate, diode, șuruburi, stabilizatoare, blugi pentru schimb, capacimetre, „Dero”, transcevere, „Boicil” pentru saturnieni, uleiuri, uniforme, Istoria religiilor, mixere, salam mineral de Sirius, vederi, bujii, table, bobine, kitsch-uri pentru marțieni, „Gerovital”, șlapi etc. — Salut, răspunse morocănos nea Gică. Nea Gică era un robot uriaș, bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
au prins neptunienii și le-au distrus stațiile. Ne înnebuniseră și pe noi cu tot felul de semnale radio, crezusem atunci că descoperisem vreo nouă civilizație, dar, când le-am descifrat mesajele, am aflat că ne întrebau dacă nu vrem blugi ieftini. — Interesant! zise Getta 2. Și de ce nu mergem la ei? E scump, răspunse comandatul Felix S 23. Percep o taxă de imponderabilitate, ca să contrabalanseze taxa noastră de gravitație. — Nu-i nimic, răspunse Getta. Fac eu cinste. Ce monedă acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
irebuie să trăim din ceva, ce ne-am gândit? Ia să fișăm noi orizonturile de așteptare ale celor mai apropiați din galaxie și să construim în consecință. Am făcut de toate: apă, calorifere, fracții, femeiuști, nave, mărgele, roata, legi, focul, blugi, antigravitația, hreanul, laserul, penicilina și le vindem cui are nevoie. Și să știi că numai dumitale, ca pământean, îți par frumoasă. Un marțian m-ar da pe-un litru de apă. — Asta așa e, recunoscu marțianul. Episodul 27 Pământenii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și lenevia continuă. Mă hotărâi apoi să mă îmbrac, iar el mă privi plăcut, încât nu simțeam cum se apropia sfârșitul. Când însă m-am îndreptat singură spre ușă, încredințată că de fapt fug, el veni purtând un tricou și blugi. Mă conduse cu mașina, pe a cărei portieră avu grijă să m-o deschidă, până acasă. Și eu știu că m-ar fi condus chiar dacă nu aș fi rămas la el. Înainte de a pleca îmi așeză un sărut pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
personaj străveziu, chel, supt, cu ochelari imenși și mutră de Mircea Eliade, descărcîndu-și în toate direcțiile sclipirile de fachir. Și prin toracele căruia, IF-ului i se năzări că întrevede siluetele țigăncilor de afară, ce-și continuau comerțul ilegal cu blugi și țigări Kent, în noapte, pe latura dinspre Hanul lui Manuc a Cafenelei. IF-ul comandă încă un rând de nechezoluri și cîte-un coniac mic. Aveau coniac Vrancea și Vasconi. Din care dorea sufletul lui? Sufletul său dorea Vasconi. La
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o distanță glumeață de servitutea domestică Îngrozitoare a femeilor din generația mamei mele. Tot ce se poate. M-am gândit deja și la o vestimentație lejeră de gazdă În care să mă schimb cu câteva secunde Înainte de a sosi musafirii: blugi Earl și pulover din cașmir roz de la Donna Karan. Încerc să urmez instrucțiunile pentru tartă cu foi de aluat, barba-caprei, praz și brânză cu mucegai, numai că Ben tot face ascensiuni pe picioarele mele, folosindu-și unghiile netăiate drept crampoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
schimb dosul mîinii. Arată ca o tentativă de sinucidere la beție. Caut În sertarul cu obiecte de prim-ajutor. Nu găsesc decât un plasture: Domnul Cucui. Dau fuga sus să mă schimb În vestimentația de gazdă relaxată. Mă Îndes În blugii noi, dar nu găsesc nicăieri puloverul din cașmir roz de la Donna Karan. De ce nu e niciodată nimic la locul lui În casa asta? 12.58: Găsit pulover. Paula l-a ascuns În fundul dulapului pentru lenjerie de pat și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Iertare, Vestitule, și mă rog lui Ahura să-ți dea slavă pentru victoria ta, dar și pentru mila pe care o vei arăta unei mame pe care fiul ei, Darius, a uitat-o pe câmpul de bătălie. Omar, îmbrăcat în blugi și în hanoracul lui de bumbac, cu care stătea ziua în cameră, auzea cuvintele și nu pricepea ce să facă: Eleonor îi dispăruse din ochi și el însuși era un intrus între scuturi și coifuri, între prăzi de război și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nicăieri. Un bărbat cu șapcă și pantaloni largi, din pânză de in, se apropie și îi zise: — Îmbracă-te, o să-ți vină rândul, să știi! Imediat așa-zisele hetaire, care în tablou apăreau în loggie, traseră de pe el hanoracul, șosetele, blugii, pe când o alta venea cu costumul. Pentru o clipă, se văzu în chiloți, cu burta bombată, cu pieptul scobit, plin de fire încărunțite și se rușină. Ce-i venise cu Alexandru cel Mare? El era persan și putea să-și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fix în ochi, printre frunzele de un verde trandafiriu, ca și cum ar fi întrebat: „Ce îți trece prin minte?“. Chiar așa: la ce se gândise? Era înainte de prânz și urcase de la garaj, bucuros să facă o baie și să scape de blugii și de cămașa pe care simțise cum le îmbibă de nădușeală. Toată dimineața supraveghease vopsirea unei camionete și se învârtise în jurul oamenilor care lucrau. De câteva ori, privind largul, se lăsase în ademenirile lanurilor de grâu, care unduiau ca o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Sohar“, până când îl luaseră paznicii. Ei doi rămâneau în camera de odihnă a lui Henam până ce venea seara și insula ca o unghie lăcuită începea să se-asemene cu o navă de croazieră pornită în larg. Seara, Ghazal își părăsea blugii și tricoul de sub hijab, ca să se îmbrace cu rochii de călugăriță catolică. Îi stătea bine în negru, fiindcă își făcea gura roșie ca petalele de hibiscus risipite în vasele de pe mese. Se simțea ca un matador lângă ea, când apăreau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu picioarele depărtate, mâinile în buzunare, legănându-se ușor, când în față, când în spate, cu privirea fixă, aproape goală. Avea o înfățișare comună - părul de un șaten tern, prins la spate, siluetă potrivită - la fel ca și hainele. Purta blugi, ghete butucănoase și mai multe pulovere, unul peste altul. Dacă ar fi fost s-o descriu, nu i-aș fi enumerat trăsăturile fizice, ci aș fi vorbit de aura ei, de senzația de calm și control pe care ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-i spui proba de foc. Odată, un coleg de curs suda oțel prin forjare - ne-ai văzut vreodată făcând asta? Picură și se topește, transformându-se în zgură. I-a scăpat un pic de zgură pe franjurii unei tăieturi a blugilor și a luat foc. L-am rostogolit și am stins focul. Nimic spectaculos, o arsură mică. Totuși... Păstrând tăcerea, Sally îmi pasă arcul de sudură pe care-l ținea în mână, iar eu l-am pus într-o altă geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
doamnele să fie feminine, înțelegeți? Toată lumea care-l cunoaște știe asta. Să vedeți cum vin unele fete la audiție, atunci când regizează chiar el. Fuste o palmă sub fund. Am pufnit în râs, uitându-mă la costumația mea obișnuită de lucru: blugi pătați și pulovere aruncate unul peste altul; ghetele, atât de uzate încât aproape că mi se vedeau degetele prin botul lor. — La ce se aștepta? spuse el. Să fiu Jennifer Beals 1? —„What a feeling! Keep believing!“2, se văita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care o fac și pe Marilyn Monroe să semene cu Marlboro Man1. Asta în timp ce tu ești cam ca Gina Gershon 2 în Bound 3. —Pe bune? sării eu. —Hm. În mod normal aș fi zis Jennifer Tilly 1. Dar cu blugii ăia, ai un aer cam viril, draga mea. De fapt, n-ar trebui să lucrez cu ei. Acu vreo zece ani erau foarte scumpi, dar acum sunt atât de vechi încât atârnă pe mine. Am tras de ei cu tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]