2,994 matches
-
viță nobilă, din vreun inca, niciodată nu poți să știi. Metisa care ar fi putut să se tragă dintr-un inca Îl scotea pe Julius din caleașcă luîndu-l În brațe, Îl lipea de sînii ei superbi care se profilau sub bluza albă a uniformei și nu-i dădea drumul decît atunci cînd ajungeau În camera de baie a copiilor mici, care acum era numai pentru Julius. Nu o dată metisa s-a Împiedicat de unul din majordomi sau de grădinar, care zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi nepotrivite cu uniforma ei de guvernantă și pe urmă nu i-ar da voie doamna, nici prea joase, aproape că nu se observă că sînt destul de Înăltuțe și totuși Îi arcuiesc frumos piciorul, sînii pietroși se rotunjesc sub bluza albă, de pînză fină, se văd bine și cordonul Îi Încinge strîns mijlocul, șoldurile sînt late, puternice, cum e mai bine. Din capătul celălalt al sufrageriei, doamna o privește, discută despre altceva, dar se uită la ea: n-are gusturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fața În ea. Mașina ajunse În dreptul grilajului de la poarta palatului, străbătu aleea și o luă În jos pe bulevardul Salaverry. Vilma plîngea În hohote și era covîrșită de rușine. Prin oglinda retrovizoare, Carlos reușea să vadă cum Îi săltau sub bluză sînii tari și puternici, cum se conturau provocator, cum coborau brusc și apoi se ridicau din nou, ca o dorință care izbucnește nestăvilit, de parcă ar fi vrut să rupă bluzița neagră, i-o dăruise doamna și-i venea de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
locul unde se afla ușa și muncitorii au primit-o cu vorbe deșucheate, au Început să fluiere admirativ, ba chiar i-au spus mămico. Dar Susan nici nu-i lua În seamă: a Înaintat fermecătoare, cu fusta ei galbenă și bluza albă, croindu-și drum printre ei pînă l-a găsit pe meșter. A vorbit cu el cîteva minute și a cumpărat ușa pe un preț de nimic. După părerea meșterului, era bună de aruncat; pentru ea, În schimb, era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pesemne aripile Îngerilor cînd se Înalță la cer și mama e aici lîngă mine, i-a căzut bucla pe ochi, ce frumos Îi atîrnă pe frunte, a uitat să și-o dea pe spate fiindcă ascultă cu atenție slujba, cu bluza albă fără dantelă, nemachiată, cu ochii ațintiți la altar, dar parcă e cu gîndul În altă parte, poate la oamenii nevoiași de la hipodrom, la ce te gîndești, mămico?, fii atentă la slujbă, știi cum Îl cheamă pe preotul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o luă spre Pera del Amor, unde, după vreo cincisprezece minute, transformă canapelele camionetei Într-un impresionant pat de două persoane cu perne și cu tot ce trebuie. Maruja Îl lăsă s-o sărute, Îl lăsă să-i deschidă puțin bluza și, cînd el vru să meargă mai departe, spuse stop și se ridică. Și-l respinse de mai multe ori, Bobby se Înfurie, se mînie, strigă, țipă, Îi spuse stricata dracului! și ea Îl respinse la fel În fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și gal ben, în dezordine. Dar discutam mai departe despre Resnais și Brassens și Bernard Buffet, și doar când ea (o clipă am fost tentat să-i folosesc numele ade vărat), încă vor bind despre nu știu ce coregraf, și-a desfăcut bluza larg, lăsându-și areolele sânilor la vedere, mi-am dat seama ce se-ntâmpla. Alge rianul s-a-ntors râzând către mine și m-a-ntrebat dacă nu vreau s-o iubim amândoi pe femeia lui. Proba bil că a socotit răspunsul de la sine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-ntâmpla. Alge rianul s-a-ntors râzând către mine și m-a-ntrebat dacă nu vreau s-o iubim amândoi pe femeia lui. Proba bil că a socotit răspunsul de la sine-nțeles, căci n-a mai avut răbdare să-l aștepte. I-a scos bluza cu to tul și a culcat-o pe pat, întinzându-se lângă ea și strecurându-i o mână sub fusta scurtă. Amețită cum n-o văzusem niciodată până atunci, fata blondă s-a desprins de gura iubitului ei doar cât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
altora, de atâtea ori ființe dragi, enorm de multă suferință. N-am să-mi iert niciodată răceala și nesimțirea pe care le-am arătat mamei mele întreaga copilărie și adolescență, lacrimile ei când, de ziua mea, îmi cum păra vreo bluză sau o cămașă după gusturile ei, iar eu, în loc de mulțumiri, îi spuneam că nu-mi plac și n-am să le port niciodată. Nu pot uita cu cât sadism am ironizat-o pe sora mea cât am fost copii, cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și Ingrid purta acum, în adân cul de purpură al trupului ei, un pa chețel de foițe embrio nare pliate complicat. Mai mult nu putu să-i spună. Lacrimile îi șiroiau pe toată fața. „Vino!“, îi strigă isteric, descheindu-și bluza cu degete tremurătoare. „Ce-mi pasă de el? Cine e el ca să-mi pese?“ Victor se ridică și se-ndreptă către ușă, fără să mai vadă cum Ingrid se prăbușește, cu sânii goi, pe pat, cum mușcă perna um plând-o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pus mâna între picioare și mi-a vârât în gură limba cu biluță metalică la jumătatea ei. Am strâns la piept capul contesei și i-am simțit părul împărțit în mii de țepi rigizi, cu fixativul uscat. Am pipăit pe sub bluză sfârcurile contesei și-ntr-unul din ele era un ineluș de alamă. Am scos chiloții contesei și părul ei pubian era aspru și afânat. Am ascultat șoaptele contesei și ele erau dogite, pătimașe: fuck în sus și fuck în jos
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să revăd știma de lapte și miere din golful cu stabilopozi, înfășurată-n părul ei de sârme și vrejuri și cârcei și spirale și volute de aur... De ce iubim femeile Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinți decenți și limbi de care nu ți-e silă. Pentru că nu miros a transpirație sau a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
acesta este ultimul act? E ultima cortină?.. Linda era acum de domeniul trecutului. Asemenea actrițe nu-și găsesc niciodată loc în noul teatru. O revedeam parcă stând în picioare la marginea falezei, o siluetă în pantaloni deschiși la culoare și bluză albastru închis, cu o pălărie roz de soare pe cap. Îmbrăcată în culori atât de vii, era greu să se confunde cu peisajul. Era absurd, incredibil, dar imediat se evaporase parcă din mintea mea. Iahtul ei dispăruse și el, iar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
își domoli respirația. Termină chiuveta și cada, apoi ieși la mașină și examină conținutul rucsacului: două pulovere, o pereche de pantaloni largi de stofă și trei schimburi de lenjerie. Se duse cu mașina până pe centura orașului și își cumpără o bluză, două perechi de jeanși și niște cremă hidratantă. Chiar și atât însemna să forțeze mâna destinului. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road... Întrebă în secția de traumatologie despre bilet. Din câte se părea, apăruse pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Rupp gesticulă spre monitoare. Îți vine să crezi? Toate mașinăriile astea, numai pentru tine. Duane se ținea deoparte, întinzându-și gâtul. — Face progrese, nu-i așa? Se întoarse spre Karin, care stătea în spatele lui, în picioare, lângă pat. De sub gulerul bluzei sale de corp ieșeau tatuaje, o caricatură de mușchi roșii gravați pe pieptul lui spân, la fel de detaliați și de realiști ca într-un manual de anatomie. Parcă ar fi fost jupuit de viu. Îi șopti lui Karin, lent și tunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lumina lumânării, ca și cum ar fi fost încă tineri și-și petreceau primul Crăciun împreună. Ea se ghemui în fața radiatorului. Daniel mirosea ca o pătură de lână tocmai scoasă din dulap. O luă în brațe din spate și îi desfăcu nasturii bluzei. Ea se înfioră de amenințarea că avea să facă din nou asta. Spatele ei se încordă sub degetele lui mângâietoare. El îi urmări cu degetul curbura abdomenului, privind-o cu acceași uluire înfometată ca și prima oară, cu opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care s-o tachineze pe Sylvie, când avea s-o sune în acea seară. El coborî în hol și făcu cunoștință cu singura rudă apropiată a victimei. Era puțin trecută de treizeci de ani, îmbrăcată în pantaloni largi, cafenii, și bluză de bumbac roz, ceea ce Sylvie numea pașaport vestimentar universal. Costumul închis la culoare al lui Weber - ținuta lui obișnuită de călătorie - o zăpăci și o aduse în situația de a-și cere scuze din priviri înainte să apuce să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avocat. Sunt om de știință. Apreciez invitația ta de a sta de vorbă cu fratele tău. Dar eu nu sunt aici ca să pun la îndoială pe nimeni. Ea își recăpătă suflul. Fața îi ardea. Începu să se tragă de gulerul bluzei. Își adună coama și o legă ca pe o bucată de sfoară. — Da, bineînțeles. Îmi cer scuze. Credeam că... Probabil că ar trebui să vă duc la Mark și gata. Pentru Weber, Centrul de îngrijire și recuperare Dedham Glen semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vechi obicei: căuta mecanismul psihologic. Ea se înroși din nou. Pielea ei era ca o hârtie de turnesol. Arătă spre o fereastră din colțul clădirii. Un tânăr de douăzeci și șapte de ani, slab, de înălțime medie, îmbrăcat într-o bluză neagră de trening și cu o căciulă tricotată albastru-deschis stătea împietrit la jumătatea unui gest de salut, cu mâna lipită de geam. — Puteți să-l întrebați chiar dumneavoastră într-un minut. Mark Schluter își întâmpină musafirii la jumătatea coridorului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui. Mergea de parcă s-ar fi sprijinit în cârje, apăsându-și coapsa dreaptă cu o mână. Fața lui era încă roșie de cicatrici pe jumătate vindecate. Gâtul îi era brăzdat de medalionul grăitor al traheotomiei. Jeanșii lui negri atârnau, iar bluza lui sport cu mâneci lungi - prea groasă pentru luna iunie - îi cobora pe brațe până la degete. Bluza etala un câine jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? De sub marginea căciulii se ițeau smocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui era încă roșie de cicatrici pe jumătate vindecate. Gâtul îi era brăzdat de medalionul grăitor al traheotomiei. Jeanșii lui negri atârnau, iar bluza lui sport cu mâneci lungi - prea groasă pentru luna iunie - îi cobora pe brațe până la degete. Bluza etala un câine jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? De sub marginea căciulii se ițeau smocuri de păr regenerat. Se legăna pe coridor, jucându-se de-a pendula. Se opri în fața lui Karin. —Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se opri în fața lui Karin. —Ăsta-i tipul care o să mă scoată din fundătura asta? Mâinile femeii țâșniră în aer. Părul ei înnodat se desfăcu. —Mark. Ți-am spus că azi vine doctorul Weber. Nu puteai să-ți pui o bluză decentă? —E bluza mea preferată. — Nu merge, când stai de vorbă cu un doctor. El ridică un braț rigid și-l îndreptă spre ea. Nu ești șefa mea. Nici măcar nu știu de unde vii. Din câte știu eu, poate că nenorociții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Karin. —Ăsta-i tipul care o să mă scoată din fundătura asta? Mâinile femeii țâșniră în aer. Părul ei înnodat se desfăcu. —Mark. Ți-am spus că azi vine doctorul Weber. Nu puteai să-ți pui o bluză decentă? —E bluza mea preferată. — Nu merge, când stai de vorbă cu un doctor. El ridică un braț rigid și-l îndreptă spre ea. Nu ești șefa mea. Nici măcar nu știu de unde vii. Din câte știu eu, poate că nenorociții ăia de teroriști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
glasul. — Păi, o să-ți spun. Cam de când mă știu? — Știi de ce te afli aici? — Vrei să zici de sunt aici și nu acasă? Sau de ce sunt aici și nu sunt mort? În amândouă cazurile, același răspuns. Mark își trase de bluză până o întinse și se aplecă în față. Citește inscripția de pe bluză, frate! Câinele jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? Nu trebuie să dai o reprezentație pentru el, Mark. Băi, ce-ți pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
afli aici? — Vrei să zici de sunt aici și nu acasă? Sau de ce sunt aici și nu sunt mort? În amândouă cazurile, același răspuns. Mark își trase de bluză până o întinse și se aplecă în față. Citește inscripția de pe bluză, frate! Câinele jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? Nu trebuie să dai o reprezentație pentru el, Mark. Băi, ce-ți pasă ție? Tu ești aia care vrea să stau aici. Cu ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]