1,859 matches
-
vară. După ce rătăcesc pe mai multe alei, găsesc până la urmă chipurile familiare zâmbindu-mi așa cum le țineam minte. Așez florile pe pământul bătătorit și, după ce șterg cu mâna praful de pe poza alb-negru ce-mi zâmbește a copilărie, mă așez pe bordură și îi întreb printre două lacrimi de ciudă: — Nu mai știu cum era cu vița-de-vie. Se tăia, se lega, se săpa? Sau invers? Zâmbetele din spatele sticlei îngălbenite de vreme nu-mi răspund, dar îmi șterg lacrimile de pe față la fel
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
l-au ascultat cum povestește într-un ritm egal și neobosit, cu tonuri diferite, interpretând, jucând un rol care nu fusese niciodată al lui, i-a purtat pe sub felinarele aprinse ale străduțelor ce se cățărau pe munte, făcea echilibristică pe bordura trotuarului, scălâmbăindu-se ca un clovn, părând clovn un timp, fluierând ușor și încercând să cânte cu glasul complet lipsit de muzicalitate niște melodii superbe ce deveneau amuzante, de la o vreme participau și ei la sarabandă, îi imitau mișcările dezlânate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
barurile și piscinele din perioada cînd era mai tînăr. Domnul Maxted era lihnit de foame, ca mulți dintre bărbații și femeile din procesiune. Dar Îi amintea lui Jim de soldatul britanic muribund din cinematograful În aer liber. În șanț, lîngă bordura de iarbă, zăcea cilindrul cenușiu al unui rezervor de Mustang. Căutînd o cale de a-l părăsi pe domnul Maxted, Jim era gata să traverseze șoseaua cînd o izbucnire de fum fierbinte ieși din țeava de eșapament a mașinii japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avioane abandonate. Printre cozile ruginite ale avioanelor, putea vedea pista de aterizare de ciment, suprafața ei albă aproape topindu-se de căldură. Stadionul rămăsese În urma lui. Drumul era un meridian pustiu care Înconjura o planetă părăsită de război. Jim urmă bordura de iarbă, călcînd printre saboții rupți și hainele zdrențuite lăsate de prizonierii britanici pe ultimii metri ai marșului lor spre stadion. Pe ambele părți erau tranșee bombardate și cazemate, o lume de noroi. Pe panta unui șanț antitanc plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
răsărit, era stadionul olimpic de la Nantao. Caracterele chineze de pe fațada găurită de gloanțe, celebrînd generozitatea generalissimului Chiang, se ridicau și mai vii deasupra parcării, de parcă dispăruta Chină feudală s-ar fi Întors să-și ceară drepturile. Camionul coti, alunecînd peste bordură. Dintr-o toană, locotenentul Price se Îndreptase pe un drum de pămînt care ducea spre stadion. Jim Îl auzi pe Tulloch protestînd, dar apoi vasul cu vin fu trecut peste volan. Depășiră În viteză primele cazemate de pămînt și șanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tot, tot, am simțit nevoia să ajung jos, la limită, să te pedepsești? poate. Stăteam pe vine în fața blocului și vomitam, ție îți vine? da, dar nu pot, spunea Pinochio, care nu era Păianjen deloc, și el ghemuit pe marginea bordurii, la 1 metru de mine, hai să te duc acasă, vrei să stau cu tine? ce bine că ai rămas cu mine, haaai!!! l-am luat de mână după ce avusesem discuția finală cu Filosoful, hai să căutăm ceva, simt nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
urăsc pentru ce mi-ai făcut și el mi-a dat dreptate, s-a ridicat de la masă, iar eu l-am luat pe Pinochio de mână și am început să alergăm, să alergăm până când am obosit, pe vine, la marginea bordurii, mie îmi vine iar să vomit, ție? și mie, dar nu pot, vomit amar, vomit tot, nu mai am ce voma, am ajuns jos, jos, dar nu puteam altfel, iar Pinochio m-a ținut în brațe toată noaptea, noi 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
așa va și fi. Un upercut, asta îmi trebuie mie acum, Toni, să nu crezi că e o treabă superficială, îmi place de tine foarte tare și așa îmi va spune și Bianca la telefon în timp ce el ar rămâne pe bordură cu capul în mâini, să dorm liniștită, nu e cazul să mă enervez, asta e, încă un șurub în aer Bianca, deși voi vorbi destul de tare pe stradă, nu se poate așa ceva, de ce mi se întâmplă mie iar asta? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
oare de ce mă alungă și Filosoful, mai ales că ieri mi-a spus că nu e o treabă superficială, poate am fost prea dură când i-am spus hai sictir... și am plecat, și el a rămas în urmă pe bordură cu capul în palme, merg spre AfterDays, cu Bianca mă întâlnesc acolo, ne căutăm din priviri și el e pe undeva, vorbesc cu Red, ce chestie, cum ne întâlnim noi acum, m-am gândit de multe ori la tine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
creditul și s-au cernut prietenii de la care pot împrumuta, până și cu fratele meu, o discuție, e groaznic să discuți de bani în contradictoriu cu fratele tău, te rog, ce naiba, nu țipa la mine, m-am liniștit fumând pe bordură, în fața blocului unde voi vomita, dar asta-n altă zi. Dragoș, știu, e târziu, dar vreau să vorbesc cu cineva, m-aș fi întors la el, m-aș fi întors în noaptea aceea cu lună, când ploua groaznic, m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și de umbrele noastre culcate pe drum, se zărea doar spinarea rotundă a unui hamal ce urina pe zidul umed din colț. Dintre picioarele crăcănate se scurgea, pe asfaltul cenușiu, o coadă șerpuitoare de lichid negru pe care naviga, până la bordura trotuarului, un muc de țigară și un băț de chibrit. - „Permiteți să mă recomand: mă cheamă Bonciu.” - „Ramses Ferdinand Sinidis, făcu el mecanic și oarecum dezmeticit, cu domiciliul pasager în pensiunea doamnei Pipersberg, din strada Garnizoanei No. 3.” „Numai puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
i se vadă „icsul” picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt. Se vede asta, după cum își aruncă pașii, lateral, în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și noi vreo două patrule să le dăm o mână de ajutor. Își scoase telefonul mobil și Începu să formeze un număr, degetul Înghețându-i Înainte de a apăsa ultima cifră. — Ia stai... — Domnule? Chiar atunci, o mașină lucioasă opri lângă bordură și afară țâșni silueta cunoscută a unui individ scund, Înfășurat Într-un palton negru și luptându-se să deschidă o umbrelă de aceeași culoare. — Se pare că vulturii se Învârt deja pe deasupra prăzii. Logan luă și el o umbrelă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În timp ce puștiul de cinci ani se dusese la magazin să ia lapte și biscuiți cu ciocolată. Dar fusese atât de sigur! În cele din urmă, radiatorul subțiară aburul destul cât să se vadă afară. Polițistul aprinse farurile și porni de lângă bordură. Făcură o Întoarcere din trei mișcări În fundătură și porniră Înapoi pe drumul pe care veniseră. Logan se uită spre casa lui Darren pe geamul pasagerului din dreapta. Fusese atât de sigur. În timp ce străbăteau Portlethenul, Îndreptându-se către autostrada dublă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
A-i zice unei mame că-i murise copilul nu era o chestie pe care s-o aștepte cu nerăbdare, dar Insch arăta ca și cum ar fi avut nevoie de sprijin. Doar dacă mergem să bem ceva după aia. Traseră lângă bordură Range Roverul inspectorului Insch, imensa mașină Înălțându-se deasupra micuțelor Renault și Fiat parcate pe stradă, pe ambele părți, cu pălăriile lor albe de zăpadă imaculată. Nimeni nu spusese prea multe pe drum. Cu excepția ofițerului de legătură cu familia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo verde familiar, lovit și plin de rugină, trecu huruind pe lângă ei. Șoferul trecu peste bordură grăbit să parcheze, Înainte de a scotoci pe bancheta din spate după ceva. — Începe spectacolul. Logan deschise ușa și se grăbi afară, În ploaia Înghețată. Mormăind, agentul Îl urmă. Ajunseră la Volvo chiar când Nicholson cobora, strângând două pungi de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
strigat Amory. Uite! — Ce-i? — Lăsați-mă să cobor, repede! Nu l-am văzut de opt ani! O, oameni buni, opriți mașina! — Ce țânc ciudat! a remarcat Alec. Cred că e puțin cam excentric. Mașina s-a oprit, Îndatoritor, lângă bordură și Amory a alergat spre promenada de scânduri. Mai Întâi a constatat că oceanul era albastru și că exista o cantitate de apă enormă, că valurile mugeau și mugeau - de fapt, toate banalitățile ce se pot rosti despre ocean, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câțiva curioși arătând cu degetul spre scena spectacolului nocturn. O analiză a terenului făcută de cei de la DIS devenise inutilă. Dubița criminalistului și Buickul abandonat se găseau la celălalt capăt al străzii. Danny observă că era perfect parcat, aliniat lângă bordură la zece centimetri, cu roțile spre interior, pentru a preveni alunecarea vehiculului în josul pantei. O idee: asasinul tocmai ucisese brutal victima și o adusese naiba știe de unde, dar fusese îndeajuns de calm ca să parcheze mașina - în apropierea cadavrului -, ceea ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
băruleț și se gândi la una mică - poate că o tărie îi conferea un plus de șarm. Apoi auzi „Phil, cum adică numai între patru ochi?”, ceea ce îl făcu să renunțe. Un tip scund și rotofei, cu o chelie cu bordură, deschisese larg ușa. Buzz îi arătă legitimația, iar omul întrebă: — Ce-i asta? — Sunt de la Procuratura Districtuală, domnule Hartshorn. Aș fi vrut să nu implicăm și restul familiei. Charles Hartshorn închise ușa și se sprijini de ea. — E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
maro viră la dreapta și urcă pe o stradă paralelă. Danny schimbă viteza, apăsă pe frână și opri în fața șuvoiului de mașini ce curgeau din sens opus. Farurile veneau direct spre el. Porni din nou, acceleră, trecu în viteză peste bordură și o luă în susul acelei străzi în timp ce claxoanele urlau în urma lui pe Sunset. Bungalow-urile se înșirau pe ambele părți ale străzii. Un indicator anunța că se află pe „La Paloma Drive, numărul 1900 Nord”. Danny acceleră. Strada deveni tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Audrey se retrase, mergând în genunchi. Buzz se duse în camera de zi, desfăcu perdelele și se uită afară. Exact vizavi de ei era parcată o mașină care nu fusese acolo când venise el. Nici o altă mașină nu staționa lângă bordură. Încercă să-și imagineze ceea ce, probabil, se întâmplase: El arăta ca Mickey de la distanță. El conducea un Eldorado verde, model ’48. Casa lui Mickey fusese bombardată ieri. Mickey, nevasta și buldogul supraviețuiseră. El parcase mașina la distanța standard de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Audrey. Suna ocupat. Așa că o luă la picior până în parcarea din spate și sări în mașină. Intră în mare viteză pe roșu, pe galben și pe toate scurtăturile pe care le știa. Văzu Packardul lui Audrey la intrare, trecu peste bordură și alunecă pe peluză. Lăsă motorul să meargă, scoase 38-ul, alergă la ușă și-o dărâmă cu umărul. Audrey era așezată pe șezlongul ei de la solduri, cu părul pus pe moațe și fața acoperită cu o cremă. Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe Coleman la o tocăniță de wolverine și o noapte de jazz îndrăcit. Apoi văzu o serie de luminițe albăstrui pâlpâind la intrarea unei clădiri. — Trage pe dreapta. Văd locul, spuse el. Mal trase tare dreapta și, după ce parcă lângă bordură, opri motorul. Buzz arătă peste drum. — Mașina aia albă era parcată pe aleea din fața casei lui De Haven. Mal dădu din cap, deschise torpedoul și scoase o pereche de cătușe. Aveam de gând să anunț presa, dar cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aproape lipită de un dispozitiv mic și strălucitor pe care-l avea la mână. Craig gândi, intrigat, "un radio-brățară". Apoi intră în lift și uită incidentul în timp ce cobora. Și în hol se aflau femei, iar la intrare, de asemenea. Lângă bordură așteptau jumătate de duzină de mașini negre, impunătoare, fiecare cu câte o femeie la volan. În câteva minute strada va forfoti de mulțimea grăbită de la orele prânzului. Dar acum, cu excepția femeilor, era aproape pustie. - Domnul Craig? Craig se întoarse. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mai târziu. Din lunga perioadă a debutului, am rămas cu amintirea adâncă, obsedantă a așteptărilor febrile la chioșcul de ziare până soseau revistele literare (măcar atunci soseau!), a grabei cu care le cumpăram și le răsfoiam cu fundul pe prima bordură, nerăbdând să ajung cu ele acasă, a tușului care-mi înnegrea mâinile, chestie pe care o intuiam deja ca pe un sacrificiu pe care ți-l cere literatura. Citeam prozele scurte ale consacraților și le demontam cuvânt cu cuvânt, silabă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]