3,270 matches
-
tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri, Ectoraș nu scosese decât un mormăit din care nu se Înțelegea nimic. Celălalt, tot grijuliu, Îi explicase că n-ar fi fost deloc bine să o pupe bot În bot, căci știa toată lumea că zglobia chitaristă avea niște apucături al naibii de scârboase, iar nefericitul de Ectoraș ar fi sărutat, odată cu buzele ei, și un sfert dintre podoabele băieților satului care aveau voie să intre În discoteca de la Căminul cultural. Fiul Directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
regula. Strânsese, fără să-și dea seama, hățurile În palme și scăpase lanterna aprinsă printre picioarele calului care, Înspăimântat, bătuse de câteva ori pe loc din copite și o luase la o goană turbată, mușcându-și zăbala și Însângerându-și botul. Băieții se despărțiseră fără vorbe multe, mersese fiecare la casa lui și a doua zi se arătaseră peste fire de harnici la treburile din gospodărie. Între timp căruțașul iscodise În stânga și-n dreapta și aflase că ăi de-l speriaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cal care târa după el un tun ce-și scârțâia fiarele prin hârtoape. Soldatul din spinarea calului zbiera cu bucurie „Vaina caput!” și lăsa În urmă miros de băutură. Încet, zgomotele se stinseră către apus, iar pe spumele căzute din botul calului pe un pietroi alunecă un om și-și sparse cotul. În miezul aproape Încremenit al vârtejului de Întâmplări și povești ce căpătaseră formă și greutate care puteau fi simțite cu trupul, Repetentu Începu să priceapă că acelea Își pierduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păgubași, Înfrânți de Întinderea curții. Adulmecând aerul cu nările uscate, scorojite și pline de crăpături adânci, Începu să caute printre barăci. Se opri, fără să șovăie prea mult, În fața unor ferestre zăbrelite. Își Înălță cu greu căpățâna chinuită, Își vârî botul printre drugii groși de fier și necheză ușor. Deținutul-pacient Mihai Enin Îl auzi și pentru prima oară În viața lui se simți fericit și ușurat, așa străbătut cum era de o căldură plăcută ce-i alina pe dinăuntru sufletul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trăgând încontinuu. Un glonț sau două ajunseră chiar în aporpierea lui Hideyoshi. Chiar atunci, războinicul în armură asupra căruia își ațintise Hideyoshi ochii - Honda, omul care purta casca împodobită cu coarne de cerb - coborî la marginea apei, descălecă și spălă botul calului cu apă din râu. Despărțiți de toată lățimea râului, Hideyoshi îl privi, în timp ce Honda se uita ferm spre grupul de generali - dintre care unul era sigur Hideyoshi - care își opriseră caii. Corpul de pușcași ai lui Hideyoshi începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Constituției, ci doar o instituție de mediere și de reprezentare a statului în relațiile externe. Dar în ultima vreme tare i-a mai plăcut să fie numit: Șeful statului iar toți cei din presa noastră încă bâjbâindă, au pus imediat botul, potrivit exprimării elevate promovate de academicianul Marean Vanghelie. Că vezi dumneata iubite cetățean al României băsesciene, un simplu președinte al României precum a fost Ion Iliescu sau Constantinescu, nu putea să-și permită nici un fel de măgării, fiindcă erau imediat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ceva de speriat. Deci, vai de mama care i-a făcut! Grea misie mai e și asta, de popă! Iar tu Lev Nikolaevici, sper că ai găsit vărguța ceea fermecată și măcar acolo, pe lumea cealaltă, mai plesnește-i peste bot pe nesătuii aceștia... Nostalgii necesare Am scris în toate zilele acestui an, despre tot felul de chestii, de la oameni cu capul pe umeri, până la prostie completă și iremediabilă, o conducere coruptă și criminală, și ar fi mare păcat să las
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tânără, unde stă și îți cere numărul ei de telefon! Acestea nu-l scuză totuși în nici un fel pe Băsescu. În loc să încerce, să se întâlnească oficial cu ei, așa cum scrie la carte, după toate canoanele diplomației, el vrea convorbiri la botul calului, de genul: „Hei, musiu Sarkozy, stai mă pe loc, să-ți zic eu o chestie din aia bilaterală! Stai mă monșer, n auzi, ce dracu’!”. Normal că atunci și Sarkozy, este îndreptățit să răspundă „Ia mai du-te mă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
subversive, dacă nu chiar nocive, pentru însăși președinția României, cum ar fi ceea emisă de subsemnatul mai zilele trecute, privind micul clenci dintre Băsescu și Sarkozy, când am spus, că după limbajul corpului, președintele Franței l-a cam pocnit peste bot cu dosul palmei pe Băsescu, fiindcă s-a apropiat prea mult de scena marii diplomații europene, exact cum și Băsescu la pocnit pe copilul cel prea băgăreț de la Ploiești. Prietenul acesta al meu, este în secret mare fan al ideilor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
am pornit către chilii, purtând pe umeri răcoarea înserării... O liniște ca de catedrală se lăsase asupra poienii... Cred că veverițele s-au cuibărit deja în scorburile lor, obosite de atâta zbenguială... Moș Martin neastâmpăratul nu și-a mai arătat botul în vânt adulmecând om străin intrat în moșia lui... Bătrânul mergea înaintea mea, pipăind parcă pământul cărării cu papucii... Aproape de casă mi-a aruncat peste umăr: Câtă vreme te-i hârjoni cu apa pârâiașului, eu am să-ți aduc ceva
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îmi era imposibil să-mi găsesc niște pantofi frumoși, care să-mi și vină bine. Cu toate că eram în New York, unde oamenii sunt obișnuiți cu ciudații. Dar în sezonul ăla aveam noroc. Era vară, iar încălțările la modă erau papucii cu botul ascuțit. Ai mei erau de un verde ca lămâia, cu un toc nu prea înalt. Așa că nu conta că erau cu două numere mai mici. Degetele mi se înfigeau în bot, iar călcâiele îmi atârnau pe-afară. Era o tortură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era vară, iar încălțările la modă erau papucii cu botul ascuțit. Ai mei erau de un verde ca lămâia, cu un toc nu prea înalt. Așa că nu conta că erau cu două numere mai mici. Degetele mi se înfigeau în bot, iar călcâiele îmi atârnau pe-afară. Era o tortură să mergi cu ei, dar, desigur, cui îi păsa? Frumusețea înseamnă durere. Așa am pornit-o către Rickshaw Rooms. Unde se ținea o petrecere de lansare a unui nou serial de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru prima dată, Chris nu era profund implicat în vreo discuție cu un pulover maro. Citea, stând picior peste picior și arătând voit extrem de sexy doar ca să mă țină la distanță. Avea o pereche de cizme foarte impresionantă - negre, cu botul pătrat, din piele de șopârlă, genul de cizme care în New York i-ar fi creat imaginea unui tip foarte la modă. Deși eram încântată să mă aflu în apropierea unui bărbat atât de bine îmbrăcat, chestia asta era cu dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul între labele sale și cu buzele lipite de defunctul Dominic, un degețel acum, un șarpe diminuat și senil. Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși, Tolea se trezi, speriat, ca într-un nou cutremur. Nu fusese decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea uitase, se luase cu vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea uitase, se luase cu vorba, n-a observat. Într-adevăr, Venera avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea uitase, se luase cu vorba, n-a observat. Într-adevăr, Venera avea un timbru plăcut, aromat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu este cumva soluția pentru problemele mele. Nu M.F.P.-uri eterice, ci o femeie nemăritată, disperată să pună mâna pe un bărbat. Un buldozer. O tornadă. O muierușcă flămândă, vorbăreață, care îl poate strivi pe băiatul nostru, punându-l cu botul pe labe. Pentru a doua oară în după-amiaza aceea, decid să îmi păstrez ideile pentru mine și să nu-i spun nimic lui Tom. Conform promisiunii lui Stanley, ne gătește o cină excelentă. Supă de salată verde, friptură de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gândit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sunt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În care vin lângă ea, În fața oglinzii. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vinere udă, mă trezisem mai devreme ca de obicei în aerul închis al biroului, cu gândul să-mi pun în ordine materialul pentru pagina specială de aniversare a lui V.V.Putin. Totul s-a tăiat la zece și ceva, când botul Portiei a intrat pe ușă, urmat aproape imediat de ea. E făcută pagina, mă anunță, dacă vrei să dai casete. Mi-am înfrânat pornirea de a pleca la zece de la birou să mă îmbăt și ziua întreagă m-am canonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doar cu o aglomerare de minarete, foișoare, loggii, terase, grădini suspendate, unde n-am intrat niciodată - ba am intrat, am să-ți povestesc când o veni vremea... Până acolo sunt în altă bolgie. O haită de câini nemâncați își cască boturile negre spre trupul meu semiîmbrăcat, răstignit în vârf de pari. După vreo douăzeci de metri de echilibristică printre capetele lunecoase ale pepenilor, care dimineața, cu vederea încă netrezită bine, mi-apar totdeauna surprinzător în cale, începe satul, de unde mă latră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe capul piramidal. (Figaro, pe care într-o clipă de inspirație o botezasem Bismarck, din cauza mustăților impozante pe care le arăta, venită de afară, din vagabondajele ei nocturne pe acoperișuri. Se uita la mine fix provocator, cu o conformație a botului și a mustăților care m-a speriat, mai ales după ce am realizat că din botul ei atârnau, înfoiate într-o parte și în alta, nu mustățile ei, ci aripile unei păsări. Priveliștea mi-a tăiat dintr-odată pofta de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mustăților impozante pe care le arăta, venită de afară, din vagabondajele ei nocturne pe acoperișuri. Se uita la mine fix provocator, cu o conformație a botului și a mustăților care m-a speriat, mai ales după ce am realizat că din botul ei atârnau, înfoiate într-o parte și în alta, nu mustățile ei, ci aripile unei păsări. Priveliștea mi-a tăiat dintr-odată pofta de mâncare; mama s-a arătat mult mai înțelegătoare decât mine la ofrandele de pisică-vânătoare ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
plus, ca o reacție nervoasă. Orice aș fi mâncat, cu oricât de puțin timp înainte de a mă sui în tren, după mai puțin de o oră se prefăcea într-o salată neidentificabilă și erupea făcându-mă să mă stropșesc la botul pantofilor. N-am înțeles niciodată de ce la un bărbat greața e semnul nesimțirii, e respingătoare, numai la o femeie ea poate fi binecuvântată, tocmai la femeie, care ține mai mult la curățenia ei decât noi: pe ea nu ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]