1,967 matches
-
și apă din abundență. Numai cu fânul nu stăteam pre bine. Cum era cosit, stătea întins în brazde pe tot ogorul. Ploaia îl uda mereu și ca să nu prindă mucegai, mama mă trimitea pe mine și pe tata la întors brazdele. Și uite așa, nu treceau 4-5 zile și iar trebuia întors. Pentru mine era o bucurie fără margine (pe care aveam grijă s-o ascund de mama, căci mi-ar fi dat ea câteva...). Aveam prilejul să-mi petrec ziua
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prilejul să-mi petrec ziua cu tata și asta era lucru nemaipomenit de bun. Când am ajuns Întrepâreie unde aveam vreo trei ogoare, soarele ardea cu putere și cerul era foarte senin. Ne-am pus amândoi pe treabă. Am întors brazdele de otavă cu greblele și când am ajuns cam pe la jumătatea ogorului, tata a sugerat să luăm o pauză. Atâta am așteptat. Ne-am așezat pe hat și am început să vorbim câte și mai câte, de-ale noastre. Pârâul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
uit, ce darnică a fost natura, în ziua ceea cu noi! Tata mi-a adus în minte cuvintele lui Luchian: "Natura prin nimic n-o sperii, trebuie să te rogi să te primească lângă ea". Am terminat de întors și brazdele de fân rămase și-apoi ne-am întors acasă. I-am adus și mamei câte ceva din bunătățile noastre... să le guste măcar. Pe seară, nori grei, plumburii au început să acopere cerul și ploaia s-a dezlănțuit pe dată. Mama
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
distrus răul. Cu o seară înainte de 23 aprilie se obișnuiește încă să se pună brăzdițe de pământ cu iarbă verde pe stâlpii de la poarta de la intrarea în ogradă și să se înfigă o ramură de salcie în partea din mijlocul brazdei. "Pomul de mai"simbolul renașterii naturii, al bucuriei pentru victoria reînnoită a vieții. După masă, în livezi se fac focuri mari și se strâng mulți săteni în jur. Câțiva, mai tineri, sar peste flăcările înalte, fără să le atingă. Este
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Cum e posibil, Doamne? Chiar așa, "BUNULE", spune-mi și mie, te rog, mie cea mai păcătoasă și nevrednică vertebrată din multitudinea de universuri și galaxii pe care le-ai împroșcat în spațiul infinit, precum țăranul român arunca, altădată, sub brazda roditoare, sămânța de grâu, luată cu mâna dreaptă, din traista ce-i atârna de gât -, spune-mi și mie, zic (dacă vrei, bineînțeles...), din ce considerente ai scăzut atât de vertiginos ștacheta longevității "oilor" Tale? Au dat dovadă de "obrăznicie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a compoziției sale întreg pământul, până la orizont și mai departe. Uluitor! "Soarele s-a topit și a curs pe pământ" (N. Labiș) De o parte și de alta a drumului de miriște pe care înainta mașina, fusese trasă câte o brazdă de combină și pe miriștea încă proaspătă se zăreau capetele unor țăruși bătuți în pământ. Vehiculul rula pe o miriște țepoasă, înaltă, înierbată și copleșită de mulțimea rugilor de mure care cuprinseseră întregul sol, asemenea unor liane târâtoare de dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
carențe privind latura materială a existenței, făcând aluzii transparente la niște împrumuturi contractate în sezonul hibernal... A auzit foșnetul liniștit al spicelor de grâu șușotindu-și în amurgul roșiatic aventurile lor, repetabile într-un ciclu infinit, din momentul intrării sub brazdă, până la îmbrățișarea letală a lacomei combine zgomotoase. ...Și a simțit, apoi, amețitoarea mireasmă a pâinii proaspete, scoasă din cuptorul fierbinte, aburind pe masa primitoare. Da. Bărăganul este un dar de la Dumnezeu și-l iubesc din toată inima! Trebuia să plecăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de pământ ca de un fiu care va merge la război pentru idealurile ei, dacă va câștiga bătălia, fiul va duce mai departe alți fii, iar de va fi învins, fiul se va întoarce resemnat la pământul matern devenind o brazdă pentru recolta din anul următor A.B.Atât de multe lucruri aș vrea să mai vorbim, ești de acord să nu terminăm interviul acum, ci doar să-mi lași un mesaj, un gând...? Cel mai frumos interviu de până acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
povestea În 1935 cum mergând În control pe câmp s-a speriat văzând tractorul arând singur. Pe o tarla lungă, cu pământ bun, ușor, pe o zi călduroasă și cu praf, tractoristul se Învoise cu ajutorul său să pună tractorul În brazdă să-l lase să meargă singur, ei așteptând câte unul, la un cap al tarlalei. Băieți ingenioși, dar nu-i interesa costul tractorului și reparațiile. La acea dată În Illinois și Iowa peste 50% din fermieri lucrau cu caii. În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lor intră pe mâini vânjoase spre binele Întregii națiuni. Ferma Bruder este cultivată astfel: porumb 85 ha, ovăz 15ha, trifoi 30ha. Restul pășune artificială 30 ha, iar conacul 5 ha. La această suprafață are un tractor, un plug cu trei brazde pentru tractor, 1 rotativ dublu pentru tractor, 3 pluguri cu două brazde pentru cai, 3 prășitoare duble pentru cai. Are tot restul inventarului. Plus un camion - automobil și un automobil. Inventarul viu se compune din 15 cai de muncă, rasa
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cultivată astfel: porumb 85 ha, ovăz 15ha, trifoi 30ha. Restul pășune artificială 30 ha, iar conacul 5 ha. La această suprafață are un tractor, un plug cu trei brazde pentru tractor, 1 rotativ dublu pentru tractor, 3 pluguri cu două brazde pentru cai, 3 prășitoare duble pentru cai. Are tot restul inventarului. Plus un camion - automobil și un automobil. Inventarul viu se compune din 15 cai de muncă, rasa perșeron grea, 120 bovine tinere puse la Îngrășat, 5 vaci, 12 scroafe
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lucrările la facultate. Mi-am ales doi fermieri pe care Îi vizitez din când În când. Unul din ei, Mr. Shears, se ocupă cu recoltarea lucernei. Toată munca o depune singur. A cosit-o mecanic, apoi a așezat-o În brazde lungi, drepte, cu grebla mecanică. Acum vine cu căruța cu doi cai, bine dresați. La spatele căruței e așezat un elevator care urcă fânul și-l răstoarnă În căruță. Fermierul o primește și o așează. Caii pornesc și se opresc
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mănânce morții. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 121 Acum lumea a uitat. Tăvălugul istoriei calcă totul și așterne uitarea. Șoseaua pe care mergem, cale de 10-12 km este o adevărată grădină botanică, În special bogată În brazde de flori, Salvia și Cana. La o stație de benzină, doi bătrâni sfătoși se interesează de aproape de România și de voiajul nostru. N-au văzut până acum New York-ul și ne Întreabă cum e pe acolo. Dăm peste poduri noi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de la gara Dâlga, am asistat cu toții la un tablou impresionant. După ce la Cămărășescu s-a prezentat cu o gospodărie mecanizată (4 tractoare la 2.500 ha, eveniment mare pentru acel timp, 1929), aci la Degerățeanu, 30 de pluguri cehe, cu brazdă cu câte 6 boi, deci 180 de boi, spintecau terenul În Iunie, pe care până atunci păscuseră oile. Tablou al unei lumii care s-a dus. Străinii au fost profund impresionați, iar la masa de seară, contele Nicolai, mânca cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
august 1951. Mai târziu, același Bordeianu l-a văzut la Gherla la dușuri, când Măgirescu l-a rugat să îl spele pe spate, ca să observe că, de la ceafă la călcâie, tot spatele lui era numai cicatrici, de parcă era tatuat cu brazde adânci. Alexandru Mărtinuș Născut la 31 ianuarie 1921 în Pașcani, a fost arestat pe 16 septembrie 1948. Student la Iași, Mărtinuș a primit o condamnare de 15 ani de privare de libertate și a fost implicat în echipa lui Țurcanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Într-o sară la cazarmă” scrisă de Al.Vlahuță la 28 aprilie și publicată în Glasul Bucovinei la 9 mai 1919: Într-o sară, la cazarmă, sub copaci abianfrunziți, Dorobanții joacă hora, joacă brâul fericiți. După haină-s muncitorii de la brazdă, de la sat; După chiot sunt feciorii unui neam eliberat. Mai de-o parte, pe cărare, trecătorii stau și-admiră, „Cum, se poate, atâta viață să stârnească-o biată liră?” Un școlar de latinească, îmbrăcat pe românește, Cu ființa lui întreagă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Făt-Frumos, anul X, nr.4, redacția și administrația strada Munteniei nr.14, Cernăuți. Apare sub direcția dlui prof. univ. Leca Morariu. Prin 10 ani de apariție, această revistă a tras pe ogorul folclorului nostru și pe cel al literaturii bucovinene brazde de o mult grăitoare seriozitate, care vor rămâne pentru semănătorii slovei creatoare pildă de sănătoasă îndrumare intelectuală. (Din Voința Școalei, 10 noiembrie 1935) Pavilionul II de la Spitalul Suceava, adăpost al lui Făt-Frumos, An.1/1926 - An IV -1929. (Din FătFrumos
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sa Sabina, arestată pentru simplul motiv că s-a găsit în casă cu Maria, fiind gravidă a avortat; și azi este bolnavă în pat, la penitenciar și de atunci (h)emoragia nu mai încetează. Acestea sînt fete sărace, fără nici o brazdă de pămînt. Maria fusese prinsă în 1945 de către fostul maior de grăniceri Dăncilă trecînd granița clandestin în Ardealul de Nord și a utilizat-o pentru a-i face legătura cu rezidentul Crăciun Dumitru. Dăncilă și Crăciun s-au folosit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Răsărită printre creste, Cine te cunoaște-n lume, Cruce fără de poveste ? (...) Sfântul îngropat sub tine Cine-l va mai ști de acum ? Cruce albă rătăcită Lângă margine de drum Brațele-ți de vânturi smulse Se vor pierde pe poteci, Numai brazda de țărână Nu-l va părăsi pe veci. Un concert al legendelor interbelicului, pe care nu l-au mai repetat niciodată și n-au îndrăznit să-l înregistreze, spunând că a fost exact ca viața celui căruia îi era dedicat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
I N E L L I S 1 9 4 1-1 9 9 2“ Din cauza vântului mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe spate. Pământul era ud și vâscos și, încercând să mă ridic, m-am împiedicat de o brazdă cleioasă. Dar când am pus mâna jos, mi-am dat seama că nu era umezeală ci un fel de peliculă soioasă care mirosea a ceva murat și am continuat să încerc să mă ridic fiindcă ceva se apropia tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
murmurând. - Am găsit ceva straniu pe câmp astă-noapte. Am pășit peste o lespede joasă de beton și acum ne aflam acolo unde fusese piatra de mormânt și unde cineva săpase o groapă (scenariul meu cel mai opimist). I-am arătat brazda neagră și cleioasă pe care alunecasem și care acum se întindea din locul unde fusese piatra până aproape de lespedea de beton, unde se sfârșea brusc. Grădinarul lăsă jos mașina de frunze și își scoase șapca, ștergându-și sudoarea de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
piatra până aproape de lespedea de beton, unde se sfârșea brusc. Grădinarul lăsă jos mașina de frunze și își scoase șapca, ștergându-și sudoarea de pe frunte. Coama neagră de pământ lucea în soarele dimineții - acoperită de o pojghiță mai uscată, dar brazda încă nu se uscase în întregime. - Ce-i asta? întrebă el, cu o expresie de regulă asociată cu vederea unor mortăciuni. - Asta mă întrebam și eu. - Pare, ăă, noroi. - Nu-i noroi. E o scurgere. - E ce? - Scurgere. E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iar norii albi treceau grăbiți pe cer, acoperind soarele și întunecând locul în care ne aflam. Câmpul ăsta e un cimitir, mi-am spus dintr-odată. Pământul de sub noi era burdușit cu cadavre, iar unul dintre ele evadase. Asta lăsase brazda lipicioasă. Chestia care se târâse spre casă. Larma copiilor care se jucau undeva în vecini - strigătele lor de surpriză și dezamăgire asociate cu viața - m-au calmat pe moment, iar Xanax-ul mi-a sporit fluxul sanguin într-atât încât puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am prea avut probleme cu melcii pe-aici. Stăteam acolo, zgâindu-mă la grădinar. - Prea mare pentru o râmă, hm? am oftat eu. Asta chiar îi pune capac. Foarte încurajator. Grădinarul se ridică în picioare, privirea fiindu-i acaparată de brazdă, nedumerit. - Și miroase ciudat... - Poți să mă scapi de ea? am întrebat, întrerupându-l. - E foarte ciudat... mormăi el, ca și tine, mă înștiință expresia feței lui. Poate e câinele ăla care vă face atâtea necazuri. Dădu din umeri, neputincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
impecabil: urmele de pași în cenușă nu mai erau evidente și deși preponderența nuanței bej în prelungirea celei verzi era deranjantă, camera nu mai era susceptibilă unor interpretări ciudate. După care am ieșit pe câmpul din spate pentru a verifica brazda umedă de pământ; spre satisfacția mea aproape că se uscase, iar groapa începuse să se umple singură, și în timp ce priveam peste întinderea care ducea spre liziera întunecată a pădurii, trăgând adânc în piept aerul proaspăt de toamnă, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]