4,934 matches
-
Imaginea mea se reflecta în apă la fel de clar ca într-o oglindă. Beam apă din fluviu și tot în el făceam baie. Mă jucam cu frații mei și cu vecinii pe spinările lucioase ale bivolilor. Săream ca peștii și ca broaștele. Buruienile stufoase, înalte, erau ascunzișul nostru preferat. Gustările noastre constau din plante de apă dulce numite chiao-pai. După-amiaza, când căldura devenea insuportabilă, îi organizam pe copii să mă ajute să răcorim casa. Sora și fratele meu umpleau gălețile, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la vizita împăratului Hsien Feng. În fanteziile mele, el vine, mă ia de mână și mă îmbrățișează cu pasiune. În ultimul timp am tot stat lângă heleșteul meu. Îmbrăcată de gală ca o paiață, mă uit la țestoase și la broaște. Dimineața, soarele zăbovește deasupra grădinii și două țestoase înoată alene. Plutesc o vreme la suprafața apei și apoi se cațără pe o piatră netedă ca să se odihnească. Încet, una se urcă peste cealaltă și stau nemișcate, în aceeași poziție, ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi se obișnuiesc cu lumina, încep să văd semnele dărăpănării - peste tot, vopseaua e sărită și tencuiala căzută. Locul are un miros ciudat, un amestec de parfum și tutun rânced. De după o tejghea își face apariția o femeie cu față de broască și cu o pipă aprinsă în gură. O salută pe Fann Sora cea Mare cu un zâmbet larg: — Ce vânt te aduce aici, prietenă? — Vântul de sud, patroană, răspunde Fann. Sunt aici ca să-ți cer o favoare. — Nu fi modestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care se agită convulsiv. Cuvintele prin care toți îi urează Majestății Sale longevitate sună ca niște vorbe goale. În această dimineață, norii sunt atât de joși, că pot să simt cu degetele umezeala din aer. Peste tot prin curte țopăie broaște. Par a fi disperate să se miște. Le-am poruncit eunucilor să le îndepărteze acum o oră, dar ele s-au întors. Generalul Seng-ko-lin-chin se află în genunchi dinaintea împăratului. Imploră să fie pedepsit, și rugămintea îi este îndeplinită. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care o arată în legătură cu ceea ce se petrece între un bărbat și o femeie. Acesta are să devină blestemul lui An-te-hai. Privesc prin ceața dimineții cum sunt instruite gărzile imperiale. Sute de oameni mărșăluiesc peste noroiul bătătorit. Ei amintesc de niște broaște care sar pe un câmp de orez în timpul secetei. Aerul e rece și soarele mai are puțin până să răsară complet. Aveți grijă de Tung Chih, le spun cărăușilor și cer să fiu lăsată să cobor din palanchin. Roua mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica, cu glas aspru și vioi, începea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în fiecare primăvară cutreieram măgurile din împrejurimi. Mă copleșea, în țintirimul în care cînta un cuc, tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori. Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele lor îmi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
neorânduială o grămadă de tufe dese și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte; unii se juraseră că văzuseră chiar vulpi și mâțe sălbatice. Ciudățenia era că jivinele nu urcau În curțile sătenilor ca să le facă rele. Stăteau cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea fluturi de noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii n-au mai Îndurat: să iasă dimineața din casă și, când să se bage În gumarii lăsați În fața ușii, să dea cu degetele de câte un ditamai broscoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înalt, nici prea voinic, Însă cine Îi intra În pumni căpăta lovituri dușmănoase, grele, pline de ură și a doua oară nu mai Încerca să-l stârnească pe nebun. Un șarpe de apă se Încolăci Într-o clipită În jurul unei broaște. De spaimă și de strânsoare ochii Îi ieșiseră și mai tare din cap. După ce prada muri, șarpele Își desfăcu fălcile fără Încheietură și Începu s-o Înghită. Mamă-sa nu știuse să-l mângâie și-l lăsase să se Înrăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și chiar pe mamă-sa, muta, nu era pe de-a-ntregul a lui. Cap de Șobolan se Încredința din ce În ce că vina se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amar, lampa, oglinda, săpunul de casă pus În pod la uscat, nucile și grâul pentru colivă, neprețuitele mele cărți, căpisterea-n care mama plămădește pâinea și colacii, briciul ce sta cuminte Într-un cui În grindă, castronașul pentru bărbierit, clanțele, broaștele și Încuietorile cu tot cu uși, mese și scaune din lemn cioplit de mână, legături uscate de leuștean și mărar, semințe de muștar și coriandru, creioane, ascuțitori, stilouri cu penițe scumpe, cerneluri chinezești, nenumărate coli de scris, pantofi, izmene, sandale, cămăși, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le călărească În patu’ ăla cu macat verde și cu picioarele Înfipte În pământul odăii. Da, domnule, nu te mint, că sunt om bătrân: dacă vrei să știi, am tras cu ochiul pe gaura cheii, că baba, gazda, avea niște broaște de pe vremea lui Pazvante, care se Încuiau cu chei cam la juma’ de chil bucata. Și mai e ceva; nepoată-mea, cum știe toată lumea, e soră medicală la un doctor de femei. Să vezi drăcia dracului: mai toate elevele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rămâne pierdute! Unde‐ ai intrat, pe unde se vine? Mâinile‐ ar ști, între ele luat, Să întoarcă din drum crinul prea înclinat. Dă‐mi, mamă, drumul la tine. Dar hotărârea‐ ai sucit‐o‐mpotrivă Rupând‐o, cheie ‐ dușmănos încruntat - În broasca ușii de la ieșire ... și - ai rămas înăuntru , pentru toți, încuiat. MILA MAMEI Iarba s‐a făcut de coasă, Nici nu știe, nici nu‐i pasă. Iarba plină e de flori. Casa‐ n mână la feciori Friptă mi‐a fi inima
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
numeroasele delicatese pe care le pregătiseră pentru Ieyasu și le aruncară în șanțul castelului, exact cum ar fi aruncat gunoiul sau un câine ori o pisică moartă. În tăcere, stăpânindu-și lacrimile, aruncară cele ce simțeau în apele negre. Noaptea, broaștele orăcăiau puternic în apropierea locuinței lui Mitsuhide. „Ce gânduri te macină?“ păreau să întrebe broaștele. Oare îi plângeau de milă sau râdeau de prostia lui? Depindea de felul în care le ascultai. Mitsuhide ordonase să nu fie primit nimeni, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cum ar fi aruncat gunoiul sau un câine ori o pisică moartă. În tăcere, stăpânindu-și lacrimile, aruncară cele ce simțeau în apele negre. Noaptea, broaștele orăcăiau puternic în apropierea locuinței lui Mitsuhide. „Ce gânduri te macină?“ păreau să întrebe broaștele. Oare îi plângeau de milă sau râdeau de prostia lui? Depindea de felul în care le ascultai. Mitsuhide ordonase să nu fie primit nimeni, iar acum stătea singur, într-o cameră mare și goală. Deși nu era decât începutul verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vom da toate prăjiturile, când veniți cu mamele voastre la biserică. Copii se țineau după ei sau le alergau înainte. În timp ce preoții erau înconjurați astfel, unul dintre copii, alergând pe marginea șanțului, căzu înăuntru, scoțând un sunet ca al unei broaște. Șanțul era gol, nefiind nici un pericol de înec, dar fundul șanțului era mocirlos ca o mlaștină. Copilul începu să se zbată ca un pește în mâl. Pereții șanțului erau făcuți din piatră, așa că, până și unui adult i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
v-am sculat din pat, răspunse nonșalant Hikoemon. Mâine ar fi fost perfect și-mi pare rău că scrisoarea mea formulată stângaci v-a stricat somnul. Kanbei îl conduse pe Ekei spre un loc izolat, cunoscut în popor ca Nasul Broaștei, iar, de acolo, la casa țărănească goală, unde avusese loc întâlnirea dinainte. Așezându-se drept în fața lui Ekei, Hikoemon spuse cu adâncă simțire: — Dacă stai să te gândești, noi doi trebuie să fim uniți printr-o karma comună. Ekei dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care se loveau ușurel de zidurile castelului sclipeau în soare și, din când în când, din depărtare, se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise momentul. Muneharu se ridică brusc. Din mijlocul slujitorilor lui se auzi un suspin involuntar. Generalul porni cu pas grăbit spre zidurile castelului, ca și cum ar fi asurzit dintr-o dată. Vâsla trasa contururi largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ci-și împreunau mâinile în rugăciune sau își ștergeau ochii de lacrimi. Barca luneca pașnic pe suprafața lacului. Când întoarse capul, Gessho văzu Castelul Takamatsu rămas la bună distanță în urmă, barca ajungând la jumătatea distanței dintre castel și Nasul Broaștei. — Ajunge, îl instrui Muneharu pe vâslaș. Omul ridică vâsla, fără o vorbă. Nu aveau mult de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în urmă, barca ajungând la jumătatea distanței dintre castel și Nasul Broaștei. — Ajunge, îl instrui Muneharu pe vâslaș. Omul ridică vâsla, fără o vorbă. Nu aveau mult de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră, fusese fixat un mic fanion roșu, iar pe puntea de lemn era întinsă o carpetă stacojie. Mica luntre care-l purta pe Muneharu, în roba morții, plutea ușor, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o cameră. Tocmai li se spunea că se terminase construcția fortificațiilor de pe Muntele Komaki. — Deci, Hideyoshi a venit, murmură Ieyasu. În timp ce el și ceilalți se uitau unii la alții, zâmbi, cu pielea de sub ochi încrețindu-i-se ca a unei broaște țestoase. Totul se întâmpla exact așa cum prevăzuse. Hideyoshi fusese întotdeauna iute la pornire, iar faptul că de data asta nu-și mai manifesta obișnuita repeziciune îi pricinuise lui Ieyasu alte temeri. Oare urma să-și stabilească bastionul în Ise sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
binelui și răului, plin de fructe. Scena se impune prin mulțimea animalelor, unele stând, iar altele în plină mișcare. Dintre animalele reprezentate se pot identifica: cai, căprioare, câini, vulpi, urși, lupi, lei, cerbi, elefanți, etc. Sunt și numeroase reptile, o broască țestoasă și multe păsări ce zboară în zare. Multe animale sunt în starea lor naturală, iar altele sunt redate în chip fantastic. Se văd și două figuri omenești, Adam și Eva, destul de stângaci redate. Un copil se joacă, iar altul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]