1,837 matches
-
anevoie de colo-colo. Prin cămașa întredeschisă la piept, se vedeau fire răzlețe de păr alb. Cu toporișca în mână, printre crengile aplecate ale sălciilor, își mișca corpul epuizat de vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându-le apoi la capete pentru a fi mai ușor de transportat. Distanța dintre sălcii și gardul de nuiele era cam de vreo 200 de metri. Fiecare dintre noi lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vedere faptele lor creștinești și să le aprecieze ca atare. Amin! Retrași în camera noastră, am început prin a descoperi frumusețea ambalajului, mirosul amețitor și gustul miraculos al ciocolatei. Ca într-un ritual cu profunde conotații cristice, frângeam câte o bucățică de ciocolată și o introduceam în cavitatea bucală cu pietate și prudență, ca la Sfânta împărtășanie, când ne unim cu trupul și sângele Mântuitorului. Ca un reflex puternic al educației religioase de care se ocupa permanent și insistent mama un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atotstăpânitor, la care ne invită natura pe noi, trecători efemeri și tremurânzi, asta înseamnă pentru mine a te ruga." (Claude Debussy) 1. TIMIȘOARA O RĂSCRUCE ISTORICĂ După un ospăț "à la Lucullus", constituit dintr-o felie de pâine și o bucățică de brânză de oaie, oferită cu multă parcimonie de moș Butu, din rezervele sale pentru "zile negre", am băut câte o gură de apă și ne-am culcușit fiecare la locul lui. Telemeaua fusese, într-adevăr, deosebit de gustoasă: o surpriză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de oaie, oferită cu multă parcimonie de moș Butu, din rezervele sale pentru "zile negre", am băut câte o gură de apă și ne-am culcușit fiecare la locul lui. Telemeaua fusese, într-adevăr, deosebit de gustoasă: o surpriză plăcută. Țineam bucățica în mână. Organul vizual o analiza cu vădită precauție și suspiciune, întrucât era să fie ingerată și, ca atare, avea o responsabilitate majoră privind acceptul de "undă verde" spre cavitatea orală. O suceam și o învârteam și pe o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
armoniza de minune cu albul strălucitor. Mânerul era vopsit în verde, ca și întregul exterior. Gata, mama, am făcut. Gata, fetița mea cuminte și frumoasă. Hop-așa! A săltat-o de pe oliță și, în absența hârtiei igienice, a mototolit o bucățică de ziar pe care a folosit-o ca înlocuitor cu multă grijă, pentru a nu-i aduce fetei vreo vătămare. Țuki s-a așezat lângă mama, la locul ei. Mircea, dragul meu, oare n-ai putea încerca să arunci printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nimic chiar suntem. Poți muri oricînd, chiar dacă eu vreau să te salvez. Sunt la fel de neputincios, în fața morții, ca și tine. Încerc doar să fiu onest. Să îți ofer protecție pe cît pot eu, dar, în același timp, să te devorez, bucățică cu bucățică, deposedîndu-te/descotorosindu-te de cele mai macre frumuseți pe care le ai și pe care, neîndoios și trufaș, le vreau pentru mine. Vreau să te jefuiesc, apărîndu-te în același timp. Glumesc... Nu îmi deschid brațele decît ca să te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
suntem. Poți muri oricînd, chiar dacă eu vreau să te salvez. Sunt la fel de neputincios, în fața morții, ca și tine. Încerc doar să fiu onest. Să îți ofer protecție pe cît pot eu, dar, în același timp, să te devorez, bucățică cu bucățică, deposedîndu-te/descotorosindu-te de cele mai macre frumuseți pe care le ai și pe care, neîndoios și trufaș, le vreau pentru mine. Vreau să te jefuiesc, apărîndu-te în același timp. Glumesc... Nu îmi deschid brațele decît ca să te primesc. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
agricolă, prefațată de N. O. PopoviciLupa. Ea se referea la marea reformă din anii 1919 1926 care a dat țăranilor 5.788.760 ha. În prefața lucrării, profesorul Lupa spunea: «Pentru noul Împroprietărit rezultă o mare datorie; aceea ca din bucățica lui de pământ să scoată cât mai mult câștig, aceea de a duce pe piața orașelor toate alimentele trebuincioase, aceea de a produce pentru export, Întrucât exportul produselor agricole formează un Însemnat venit pentru țară». Din păcate n-a fost
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ce îi venea tot mai des în minte, gândind că îl veghează din lumea cealaltă și că e tot mai dezamăgit, îl bloca. Îl sugruma de-a dreptul. Iar vestitul oraș în care venise cu atâta speranță îl înghițea acum bucățică cu bucățică, în loc să-i împlinească visurile, așa cum sunau poveștile despre capitală, atunci când le asculta fermecat de pe Bulevardul Carol din Brăila, de la vizitatorii eleganți ce purtau pe tălpi praful unei lumi noi, moderne, pline de artă și de eleganță. Un praf
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
venea tot mai des în minte, gândind că îl veghează din lumea cealaltă și că e tot mai dezamăgit, îl bloca. Îl sugruma de-a dreptul. Iar vestitul oraș în care venise cu atâta speranță îl înghițea acum bucățică cu bucățică, în loc să-i împlinească visurile, așa cum sunau poveștile despre capitală, atunci când le asculta fermecat de pe Bulevardul Carol din Brăila, de la vizitatorii eleganți ce purtau pe tălpi praful unei lumi noi, moderne, pline de artă și de eleganță. Un praf de stele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și Dumnezeu știe cu ce se mai termină. Da, nu faceți politică, nu fac nici eu, dar mi-e greu să cred că nu vă pasă de identitatea noastră. De identitatea dumitale, până la urmă, care va fi ștearsă și terfelită bucățică cu bucățică. Păi, cum poți să-ți bați joc altfel de un popor decât tăindu-i de la bază înseși credințele și tradițiile lui ? Suntem în plină criză de valori și e rolul nostru, al celor care au habar și știu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
știe cu ce se mai termină. Da, nu faceți politică, nu fac nici eu, dar mi-e greu să cred că nu vă pasă de identitatea noastră. De identitatea dumitale, până la urmă, care va fi ștearsă și terfelită bucățică cu bucățică. Păi, cum poți să-ți bați joc altfel de un popor decât tăindu-i de la bază înseși credințele și tradițiile lui ? Suntem în plină criză de valori și e rolul nostru, al celor care au habar și știu să spună
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
opor- tun. Forfota și aplauzele nu erau îndeajuns, punctul de maximă intensitate nu fusese încă atins. Continua să stea drept, ca o statuie. Nu avea nicio grimasă, nu schița nici cel mai mic gest, dar simțea înăuntru cum se transformă. Bucățică cu bucățică, din măduva oaselor până la pielea ce-i învelea trupul. Devenea din omul simplu care bea un pahar cu prietenii și râdea cu ei la mese, din spectatorul împătimit de teatru, ascuns în nu se știe ce rând la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Forfota și aplauzele nu erau îndeajuns, punctul de maximă intensitate nu fusese încă atins. Continua să stea drept, ca o statuie. Nu avea nicio grimasă, nu schița nici cel mai mic gest, dar simțea înăuntru cum se transformă. Bucățică cu bucățică, din măduva oaselor până la pielea ce-i învelea trupul. Devenea din omul simplu care bea un pahar cu prietenii și râdea cu ei la mese, din spectatorul împătimit de teatru, ascuns în nu se știe ce rând la nu se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pot s-o spun prea bine. Pentru că am văzut, Cristiane, eram acolo. Pițu era mic, abia învăța ce-i aia viață când tu o luai de coarne. Moartea lui taică-tău, Dumnezeu să-l ierte, te-a schimbat. Am văzut bucățică cu bucățică cum te-ai transformat prea devreme într-un bărbat, când erai la vârsta la care alții încă își trăiau copilăria, dar nici nu putea fi altfel. Așa a fost să fie, Dumnezeu știe de ce, numai El, și toate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o spun prea bine. Pentru că am văzut, Cristiane, eram acolo. Pițu era mic, abia învăța ce-i aia viață când tu o luai de coarne. Moartea lui taică-tău, Dumnezeu să-l ierte, te-a schimbat. Am văzut bucățică cu bucățică cum te-ai transformat prea devreme într-un bărbat, când erai la vârsta la care alții încă își trăiau copilăria, dar nici nu putea fi altfel. Așa a fost să fie, Dumnezeu știe de ce, numai El, și toate au un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lumea cu glasul meu. Astea sunt adevăratele pariuri ! Nu cu dumneata, bătrâne, ci cu mine. — Și dacă vei eșua ? — Dacă nu va veni nimeni ? îi șoptește Fernic. Marele trubadur cu o spectaculoasă și elegantă sală goală... — Te vor distruge apoi bucățică cu bucățică, se vor înfrupta din tot ce ți-a rămas mai bun, ca niște hiene, dragul meu Cristian. — Și dacă n-o fac ? Ce se va alege de mine ? Ce-o să ajung ? Un fricos care să fie dat uitării
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
glasul meu. Astea sunt adevăratele pariuri ! Nu cu dumneata, bătrâne, ci cu mine. — Și dacă vei eșua ? — Dacă nu va veni nimeni ? îi șoptește Fernic. Marele trubadur cu o spectaculoasă și elegantă sală goală... — Te vor distruge apoi bucățică cu bucățică, se vor înfrupta din tot ce ți-a rămas mai bun, ca niște hiene, dragul meu Cristian. — Și dacă n-o fac ? Ce se va alege de mine ? Ce-o să ajung ? Un fricos care să fie dat uitării ? O tânără
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nou cunoscut, căci nu a meritat să fie uitat niciodată. Mai mult, după ce și-a revenit, în 1950, Cristian Vasile nu a mai povestit niciodată nimănui viața sa înainte de comunism. Niciun interviu, niciun jurnal, nicio dată, nicio specificație, am adunat bucățică cu bucățică din ceea ce am găsit în presă, în biografia realizată în 1997 de Nicu Teodorescu, am pornit pe calea miturilor pe care le-am demontat apoi, am stat de vorbă cu colecționari și am avut șansa să întâlnesc câțiva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
căci nu a meritat să fie uitat niciodată. Mai mult, după ce și-a revenit, în 1950, Cristian Vasile nu a mai povestit niciodată nimănui viața sa înainte de comunism. Niciun interviu, niciun jurnal, nicio dată, nicio specificație, am adunat bucățică cu bucățică din ceea ce am găsit în presă, în biografia realizată în 1997 de Nicu Teodorescu, am pornit pe calea miturilor pe care le-am demontat apoi, am stat de vorbă cu colecționari și am avut șansa să întâlnesc câțiva bătrâni care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și se apropie sigur de sine spre masa la care tremuram tot. Întreaga lume se-auzea în surdină. M-am prefăcut preocupat să desfac hârtia în care era învelit hamburgerul, apoi l-am dus la gură și am mușcat o bucățică mică. Robby stătea în fața mea, dar n-am putut să mă uit la el sau să spun ceva. El era la fel de tăcut. Când l-am privit își dăduse jos ochelarii și mă fixa foarte trist. Am început să plâng în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se așeză lângă noi. Muntele îl trecem cu părintele Ionaftan de la Sihăstrie, un om simplu, nevinovat, cam sărac cu duhul, dar curat la suflet și cu niște priviri albastre de copil pe fața sluțită de niște mustăți lăsate pe o bucățică de barbă ciufulită. Începem a sui prin pădurea umbroasă, prin umezeală. Trecem și prin poeni pline de soare. Flori nenumărate umplu iarba deasă; ferega ici colo, tresare în buchete frumos orânduite, parcă de mâna unei fete îndrăgostite. În poiana de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la circ, domnule, sar caii de cavalerie în colac, pe dealul cellalt..." La masă, când se aduc fructele. "Ara, bre, de ce n-ai adus mai puțin?... De abea se vede strugurele în dosul florilor de pe farfurie... Nici nu mai spăl bucățica de poamă, că din puțină ce este, mai scade..." La cafea: "Mie să-mi dai ceașcă cu dungă aurită..." În preajma căruțelor, caii mânâncă la conovăț, și unul bălan calcă lanțul. "Sai măi grăjdar, și dă de mâncare lui Bălan... Uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o deosebită dexteritate. Bulgarii au pretins, acù câtăva vreme, că în mormântul acela ar fi un sfânt Atanasie și au vrut să puie mâna pe mormântul făcător de minuni, unde vin credincioși de pretutindeni, aninând de copacul bătrân câte o bucățică de zdreanță. Hogea cel vechiu, tatăl acestuia, a stat fugar șapte luni la Varna. Pe urmă curtea de casație a dat câștig de cauză turcilor și sfântul a rămas turcesc, ceea ce nu-i împiedică pe creștini să vie în mulțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sus, în ograda îngrădită cu răzlogi de lângă biserică, umblă slobod. Când intră vizitatori din vale, numaidecât dă veste din trâmbița lui înfricoșată. După aceea vine la împrejmuirea de răzlogi și cere darul ce socoate el că i se cuvine: o bucățică de zahăr, o felie de pâne, un fruct. După ce-și primește dreptul, se retrage spre umbra brazilor. Când vizitatorii pleacă într-un târziu, trompeta lui răgușită dă iarăși vestire cerului și pământului. Astă iarnă, ca și în alte dăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]