2,408 matches
-
o stare jalnică, de cruntă suferință. Dealtfel de te-ar fi auzit cineva, din pură Întîmplare, ar fi rămas consternat câteva clipe, după care revenindu-și din uluială, ar fi conchis, zicând că ești țigan get-beget, măcar că te tragi din bucureșteni, renumiți În bun-simț (fac, desigur, aluzie la bunii tăi părinți, pe care i-am cunoscut, prețuit și admirat pentru aceeași cumsecădenie și aceeași bunătate naturală pe care le remarcasem la Înșiși părinți mei). Însă eu te cunosc de circa 40
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
locașului său monahal, ieromonahul Averchie Valahul, pindean din Avdela, fu puternic impresionat, mai cu seamă când urmări ca simplu spectator o paradă a oștirii române, la Cotroceni, de similitudinea izbitoare a graiului său matern cu cel pe care Îl vorbeau bucureștenii. Iar acea defilare Îi făcu inima să tresalte de bucurie Într-atât Încât să exclame prin mulțime, În gura mare „Și io hiu armân.” Această exaltare de bucurie și de mândrie Îl făcu să uite eșecul misiunii sale pe lângă guvernul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai de treabă bucureșteni... Dedesubtul său, încolonate frumos, ca la manifestație, defilau arterele Ștefan cel Mare și Nicolae Titulescu. În stânga, Orașul Vechi, atâta cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală, cu cârciumioarele ponosite, să-ți pierzi clanța prin ele de n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vîrtejele de păr din coafurile națiilor și grupurilor de oameni ce-și duceau existența tainică și necomunicativă, adânc, sub oraș. Legendele zugrăveau cum cei de sus se uitau către necunoscuții de jos, ca prin niște acvarii. Cu vremea însă, veselii bucureșteni nu ezitară să facă chiar și din neprihănita gârliță Bucureștioara, canalul colector al murdalîcului lor. Mahalagii își deșertară într-însa conținutul umblătorilor. Săpunarii, cadavrele mâțelor fripte. Măcelarii și tăbăcarii îmbunătățindu-și aruncarea la țintă, o aglomerară cu gogoloaiele resturilor putrezite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dinăuntru, se întorseseră de la Sabat. Erau toate dulci și fără Stăpân, lătrătoare și pofticioase ca niște cățele. Adevărate abisuri de spermă, cățărate pe două picioare. Mai fierbinți decât fierbătoarele electrice pe sub cârpele lor. Și când, dintr-o solidaritate petrecăreață de bucureștean, has-Satan sări plictisit între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul lui căscat, prin fanta căruia se ițea grumazul gros al sculei belite, iconița atârnată de el și capul bărbos al unui popă de țară. Cap, 132 DANIEL BĂNULESCU câteva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
compară decât cu prepararea celor mai sofisticate mâncăruri. 162 DANIEL BĂNULESCU Capitala își ține respirația. Nimeni din presa după-amiezii nu are tupeul de a se lansa în glume tâmpite în legătură cu unele similitudini referitoare la Venus din Milo. După orele 18, bucureștenii tropotesc din nou, în grupuri excitate de Mitici, în centru, pe Sărindar, pe lângă sediile principalelor cotidiene, pentru a se rebranșa proaspetelor știri. Se întinseseră noi zvonuri. Cică-se în Cotroceni, într-un bazin răzlețit, coborând să peticească un hidrofor, un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toți foarte buni. În România discurile adevărate, cu muzică occidentală, neasemuită, pătrundeau și se lăsau procurate extrem de anevoios. Dacă ai fi făcut o percheziție în patru cartiere, n-ai fi găsit nici măcar picior de două discuri originale. Prin dulăpioarele bucureștenilor, cele mai răsărite discuri erau compilațiile bulgărești. Din adevărata străinătate, cine altcineva se putea întoarce cu muzică bestială decât ștabii, activiștii și doi, trei securiști?! Ori ei, toți cei care dădeau pe la domicilii concerte își stabiliseră deja o regulă: să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sudate, două câte două, printr-o tălpică, ale patului Sinistratului, țâșni o vână necunoscută și suplă a până nu de mult consideratei pierdute gârlițe Bucureștioara!! Ramură de apă fulgerând, de zeci și sute de ani, ascunsă sub pivnițele și beciurile bucureștenilor. Încolăcindu-se și comprimându- se ca un resort pe sub podurile și viroagele subpământene. Așchie lichidă pribegită de la vechea gură de vărsare a Bucreștioarei. Și izbucnind tocmai aici (dacă nu cumva și dintr-un alt ciudat noian de motive), atunci, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prieteni. Așa s-au bucurat de niște primiri pline de farmec. Au stat o săptămână, au dormit într-un cămin de fete vreo două nopți iar la cantine intrau ca la ei acasă și toți îi întâmpinau veseli: - Au venit bucureștenii! În orice caz, Laur i-a impresionat cu mulțimea de cântece. Vocea nu conta, era execrabilă... noroc că aveau ceilalți. Au vizitat muzeele, bisericile și mânăstirea, teiul lui Eminescu, hotelurile din centru.. să știe orientativ cât costă o cameră. La
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
meci de fotbal, văzut la televizorul Editurii Tehnice, unde lucra unchiul meu, - Încă nu aveam televizor acasă -, iar după terminarea meciului, de la unul dintre geamurile editurii, aflate atunci În spatele Miliției Capitalei, de o uriașă coadă În fața clădirii pe care nici un bucureștean autentic nu o privea cu simpatie. Știam de ce stăteau oamenii aceia zile În șir În fața clădirii cenușii: pentru „a depune actele de plecare”. Cozile deveniseră o parte a cotidianului bucureștean, alimentau zvonuri, bancuri, erau, Într-un cuvânt, expresia unui spațiu
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
în 21 decembrie, Ceaușescu se încăpățânează să vorbească mulțimii, fiind convins de obediența românilor; el va fi însă surprins de reacția de respingere a mulțimii, ca și în 1977, în Valea Jiului, figura sa contorsionată de uimire la reacția iritată a bucureștenilor fiind înregistrată de data aceasta pe ecranele televizoarelor ca ultima sa apariție publică. După ce solidarizarea cu preotul reformat Lászlo Tökes ia o turnură politică, protestatarii de la Timișoara pornesc spre centrul orașului, la Comitetul Județean de partid, pe un traseu de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ca în 1977, dar mai ales ca în 1987, organele de represiune din decembrie 1989 vor acționa cu sălbăticie extremă, interogându-i brutal și maltratându-i cu sadism pe protestatarii timișoreni arestați între 16 și 18 decembrie și pe cei bucureșteni arestați în 21 decembrie după-amiaza sau în noaptea de 21 spre 22 decembrie (este vorba despre milițienii și securiștii care au torturat cu bestialitate în timpul anchetei). Este evident că, dacă revoluția nu ar fi izbândit, toți cei arestați în decembrie
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ci și în alte câteva mari orașe ale țării, la Cluj, Sibiu, Brașov, Arad, Oradea, de pildă (dar și în orașe mai mici), unde s-au înregistrat destule pierderi de vieți omenești. Totuși, esențială pentru mersul revoluției a fost revolta bucureștenilor în urma mitingului din 21 decembrie, prin care Nicolae Ceaușescu urmărea, probabil, să se asigure de sprijinul poporului pentru a lichida complet insurecția de la Timișoara; lucrurile s-au petrecut însă exact pe dos. Iată de ce mă voi ocupa aici doar de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
p. 55). Recunoscut la Televiziune ca „disident”, Iliescu este purtat la studioul 4 (locul tele-revoluției), unde lansează un apel pentru coagularea unei structuri de putere, dând întâlnire la ora 17.00, la sediul fostului Comitet Central (unde se afla mulțimea bucureștenilor), celor doritori să participe la constituirea unui nou organism politic democratic. Iliescu precizează: „Încă nu aveam conturat un proiect clar despre modul în care va trebui să acționăm, dar simțeam că era cu atât mai urgent să punem bazele unui
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
străini (în speță, maghiari) în treburile interne ale României, care ar fi amenințat prin acțiunile lor integritatea teritorială a țării. Nu este clar dacă Ceaușescu chiar credea în această interpretare sau doar intenționa să mușamalizeze faptul că poporul român (timișorenii, bucureștenii etc.) se revoltase împotriva lui. Cum dictatorul era cuprins, în ultima fază a regimului său, de paranoia naționalismului furibund, cea vizată în mod aparte ca fiind intrigantă și spioană era Ungaria (de aici, una din formulele predilecte ale lui Ceaușescu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Athanasie Stănculescu: acesta este numit de Ceaușescu în funcția de ministru al Armatei (în locul lui Milea) și în această calitate decide ca unitățile militare să nu mai înfrunte protestatarii; de asemenea, Stănculescu îl anunță pe dictator de protestul generalizat al bucureștenilor și îl obligă să părăsească clădirea Comitetului Central al PCR într-un elicopter (ca o formă de arest, dar și întrucât, altfel, Ceaușescu ar fi fost probabil linșat de mulțime, lucru ce nu ar fi convenit puciștilor-regizori ai revoluției). După
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Lászlo Tökes cu regimul ceaușist a fost doar scânteia (pe care pastorul și enoriașii săi nu o prevăzuseră), care s-a preschimbat rapid în revoltă populară anticomunistă. Îi laudă atât pe protestatarii din capitala bănățeană, cât și pe tinerii revoluționari bucureșteni din 21 și 22 decembrie, dar consideră că, deși aveau un curaj nebun, aceștia nu aveau abilități de guvernare și erau neexperimentați (p. 213). Pe lângă revoluția propriu-zisă, Brucan vorbește despre încă o revoluție, „la și prin Televiziune” (p. 211) - întrucât
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
aer, ci direct în manifestanți, după cum indică nu doar albumul cu fotografii publicat în 1990, ci și morții și răniții proveniți din acțiunea respectivă. Pentru cazul capitalei, lucrarea Armata română în revoluția din decembrie 1989 susține că violențele împotriva protestatarilor bucureșteni din după-amiaza zilei de 21 decembrie și noaptea de 21 spre 22 decembrie nu s-au datorat Armatei, ci altor forțe de ordine care au acționat asupra manifestanților „prin foc executat pe ascuns dintre blocuri, de pe acoperișuri și de la ferestre
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
din viața de zi cu zi își găsește nenumărate ecouri în poezia autorului. Căci pretutindeni ne întâmpină nume de străzi, restaurante, cofetării, piețe, cinematografe sau magazine, toate laolaltă îndreptățindu-ne să bănuim o veritabilă încercare de cartografiere savantă a spațiului bucureștean; de la cofetăria „Minerva” la „Circul de Stat”, de la intersecția „Doamna Ghica” la stadionul „Dinamo” și „Șoseaua Ștefan cel Mare”, de la „Bucur Obor” la „Piața Galați”, cititorul parcurge o întreagă odisee, alături de autorul-personaj al romanului în versuri. Însă toate aceste nume
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
băiat de vizavi, care învăța noaptea pentru examene. Bărbată-su a aruncat piatra, îți imaginezi, dar pariez că scrisul e al dumneaei. Au venit de undeva, din Moldova, lucrau la Uzina de țevi din Colentina. Nici lor nu le plăceau bucureștenii, mai ales cei din Piața Universității. Nu mai aveau de gând să se întoarcă acasă și nu aveau loc de noi. Ridică piatra. — Vezi, prin asta nu se vede nimic, adăugă. E cu totul opacă. — Și eu sunt din Moldova
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
discontinuitate și fantasticul se insinuează În real treptat, fără perturbații. Jocul, gajul, rătăcirea, fuga, Întoarcerea sunt inițial acte cu semnificație ascunsă. Eliade o va dezvălui treptat, dând un număr de semne. Jocul cu gajuri În care Andronic antrenează grupul de bucureșteni (veniți din aceeași lume urbană, brutal profană, nepregătită pentru revelații) amintește de jocurile suprarealiștilor care urmăreau același scop: să elibereze capacități Închise, imobilizate de ticurile și reflexele impuse de etichete, să elibereze visurile, dorințele refulate. Jocul lui Andronic Îi pregătește
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
spre Pitești. Undeva în mijlocul satului, generos împrejmuit și splendid izolat, se află un mic palat postbrîncovenesc așezat cu spatele către pustiul câmpului. E un muzeu etnografic acolo, cu scoarțe și porturi de prin partea locului. Dacă se abat, duminicile, câțiva bucureșteni să le vadă. Un splendid loc mort. Visam un Princeton românesc, sub coordonarea lui Noica, așezat statornic acolo și având dreptul să facă în fiecare lună combinații de câte zece persoane și să le întrunească într-un fel de cantonament
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca d. Vasile Alexandrescu (alias Urechia) și poeți de însemnătatea d-lui Gheorghe Sion este loc pentru multă lume, [26 septembrie 1876] ZIAR UNGURESC La București a început a apărea o dată pe săptămână și un ziar unguresc, "Bukuresti Hirado" (Vestitoriul Bucureștean). Nu știm ce va fi conținând, căci nu ni s-au trimis, presupunem însă că tonul său va fi mult mai molcom decât acela al ziarelor ungurești din Ungaria și Transilvania, cari, dacă ar putea, i-ar soarbe pe români
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
necunoscut îi strunește caii, aparent fără sforțare. În consecință și-l face mareșal de grajduri și amant. Chiar orășeni ca Felix și Otilia știu să călărească pe cai. O copilă de boieri ieșeni, din Iubim de Octav Dessila, dă clasă bucureștenilor, câștigând repetat curse de cai pe hipodromul Capitalei. Idealul unui copil de burghezi pe la 1900 e să devină maior de roșiori, cavalerist deci. La balurile garnizoanelor, roșiorii sunt vânați cu deosebire de infatigabilele silfide, măritate sau feciorelnice. O tânără nevastă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
chestia asta?” Fane nu are funcții de răspundere, el mătură și cară șpanul. Un lucru făcut rudimentar i se atribuie - „Așa ți-o făcea și Fane de la sculărie!” Mitică e mai glorios. Mitică suntem toți regățenii pentru ardeleni. Mai ales bucureștenii. De unde pluralul „mitici”. Numele generice ale persoanelor necunoscute sunt precedate de peiorativul „nea” Nea Castană, Nea Caisă, Nea Frână (cu varianta Gigi Frânarul) sau chiar Nea Pastilă. „Spune-i lui Nea Castană să-și ia mașina din poarta mea, că
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]