1,895 matches
-
tot timpul ăsta. —Ți-ai folosit pe jumătate unul din cele două apeluri. Chiar dacă n-ai vorbit. Pe la ora cinci toți vizitatorii plecaseră. Toată lumea era plictisită și morocănoasă. Cu excepția mea. Mie îmi venea să mă sinucid. După ceai am deschis bufetul din sala de mese, în căutare de ciocolată. Văzusem așa ceva mai devreme. Dar am fost aproape ucisă de o avalanșă de biscuiți, prăjituri, gogoși și ciocolate care s-a prăvălit peste mine. —Dumnezeule! m-am lamentat în timp ce o pungă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
începe cu vorba încleiată, deschizându-și greu gura urât mirositoare) să-mi dați și mie zece mii de lei? Că mi-e foarte foame, n-am mâncat de... Smulge zece mii, pe care îi dă imediat pe o sută de rom la bufetul gării. După ce soarbe dintr-un schluck băutura, iese pe peron cu privirea îmblânzită și-și ia meseria în serios. În buzunarul de la piept al cămășii, pe care parcă n-a schimbat-o niciodată cât timp am stat eu în concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cât timp am stat eu în concediu la Mare, s-a lipit, s-a zdrențuit o bancnotă de zece euro primită de la un barosan din ăsta cu bagaj mult. Cu hârtia asta e de-ajuns ca Aurică să intre la bufet, s-o scoată, exact ca-n povestea aceea veche a lui Mark Twain, s-o netezească puțin, se uită în jur ca și când ar vrea să spună Mă îndoiesc că are să-mi dea restu’ la asta, fata de la bar l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bar l-a și servit, pe credit, cu romul lui. Aurică are și-o nevastă urâtă ca foamea (dar tot el zice că nici o femeie nu-i urâtă, numai băutura nu-i destulă), care vine seara să-l ia de la bufet, drăcuind filosofic alcoolul și prăpastia în care-l aduce el pe om. Am auzit că are și doi copii făcuți în clipele de luciditate, care au terminat liceul și au plecat prin țară. Nu numai trenurile de Mare îmi întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
schimbul trei, lăsându-și copiii să doarmă singuri și uitând de bărbații lor? „Ce credeți, tovărășica ingineră, că sunteți ca și fata mea, acum trebuie să știi și mata cum e cu bărbații ăștia, că al meu stă numai la bufet, iar pe urmă s-a mai și dus cu unul din bloc la meci, pe stadion, că juca FC Oțelul cu FC Bacău. Fata, săraca, când a venit de la școală, nici nu l-a găsit acasă. A adormit îmbrăcată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
rămânea altceva de făcut decât să-i cer întîlnirea de rigoare. Aș fi putut s-o capăt adineauri, când o sărutasem. Nu-i nimic: îi voi scrie. Și i-am scris că o aștept în seara aceea la Șosea, în dreptul Bufetului. N-am adăugat un cu-vînt mai mult. La ce bun? Ce nevoie mai era acum de poezie? Am aruncat biletul în cutie și, odată cu el, maldărul de scrisori pe care mi le înapoiase. Am calculat la rece așa: " Ne vom
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
conversează despre viață. Bărbatul îi comunică părerea lui, de om modest sau înțelept: Pentru unii, a trăi înseamnă a face carieră, a avea bani, relații, a sta pe creasta valului. Eu sunt mulțumit dacă nu mi se răstoarnă barca". De la bufetul din apropiere, vine miros ațâțător de mititei. Spre Constanța, câțiva nori uscați atârnă ca rufele pe balcoane, în cartierele sărace. Aici, cerul e albicios și perfect senin. Simt, totuși, în aer, un fior de toamnă care se apropie. Discuția despre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de sub el, să surprindă privirea vreuneia dintre reproducerile statuilor din Insula Paștelui, răspândite prin grădina întunecată, ale cărei orbite goale îi reproșează furioase amoralitatea. Cam așa stăteau lucrurile. În mintea lui Alan, dragostea pentru soția lui preluase rolul podelei din bufetul de la Euston Station: acela de a contracara pericolul de ejaculatio praecox. Dar oare va putea aplica aceeași metodă, la fel de lin și abil, și pentru deschizătura de la genunchiul lui Bull? Când va împinge lent și priceput în pizda lui Bull, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de stofe artizanale. Acolo era un domn oacheș, cu sprâncenele 2 căzute pe ochi, etalân-du-și profilul bine hrănit, trupul, cândva puternic, fiindu-i ambalat într-un costum în dungi, la două rânduri. Spunk Senior, probabil. Se uită la televizorul de pe bufetul acoperit cu o pânză din bumbac (baschetbaliști în acțiune), se uită la ceas (cu un gest moale și indiferent), se uită la mine. Ne-am aruncat câte o privire scurtă și încruntată. Ne-am ghicit unul pe celălalt A scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am revăzut la București, la Festivalul Enescu, prin anii ’90. Dirija un concert. În sală era și Regele Mihai. După spectacol a urmat o tratație. Am coborât cu Menuhin și l-am văzut pe Rege, care se plimba singur în jurul bufetului. Mama m-a învățat că, atunci când poți să ajuți pe cineva, trebuie s-o faci imediat. Cum îl cunosc pe Rege, m-am dus și l-am întrebat: „Majestate, pot să vă dau o mână de ajutor?“ El zice: „N-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de turiști a intrat până la urmă pentru cină la Klezmer Hois, un restaurant „de-al lor“ care mi-a adus în minte imediat adevă rații Arnoteni ai lui Mateiu Caragiale: o casă de mari burghezi, pereți tapetați cu poze îngălbenite, bufete baroce cu vitrine pline de vase ciudate, afișe de cabaret... Sala, cu stâlpi centrali ca aceia de care s-a sprijinit odinioară Samson, era impregnată de spirit evreiesc. La fe res tre - perdele cu ochiuri mari, făcute de mână, ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
are gust, spune el. Cucoana Cele ce urmează s-au petrecut în urmă cu mai mult de două decenii într-un sat izolat, așezat pe versantele a două dealuri, în care principalele instituții erau biserica, școala, grădinița, magazinul și nelipsitul bufet. Mai marii vremii de la județ ajungeau rareori în control pe aceste meleaguri pentru că nu existau mijloace de transport, iar drumurile erau pline de praf vara, de noroi primăvara și toamna, și înfundate de nămeți iarna. Locuitorii așezării își duceau resemnați
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mulți îl considerau bun de urmat. De fiecare dată,înainte de a pleca în vreo deplasare, ori când urma să fie reținut, mai multe ore,în șir, de o oarecare activitate, mânca și bea foarte puțin. Iar de mesele, ori de bufetele, ce se organizau adhoc, nu se atingea. îi era teamă, că,în vreme ce i-ar fi fost viața mai dragă, să nu-i vină a face ceva, iar împrejurările nelăsându-l să facă, nu cumva să se scape pe el. Ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nouă și bănuia că este un invitat deosebit. - Nu-i nimic, adu-mi din cealaltă! Intervine Laur îndreptându-se amândoi spre salon. Imediat s-a zvonit întoarcerea nepotului, tot personalul se bucură și încep să vină în pelerinaj Geta de la bufet îi spune râzând: - A venit șefuțu’! Unchiul îi ia la fugă glumind: - Vedeți că poate aveți clienți care o să vă reclame! Este singurul lui nepot, trebuie să-l mai descoasă, să vadă dacă este mulțumit de facultatea asta, cum sunt
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Chiar înainte să înceapă să scrie, o adiere îi ridică fusta, sub care Fecioara Zburătoare nu poartă nimic. Și se poate vedea că și-a ras părul dintre picioare. Din acest loc îmi scriu astăzi povestea. De aici, dintr-un bufet de pe șosea, în timp ce discut cu martorii oculari din Welburn, New Mexico. Îl am alături pe dom’ sergent, un polițist irlandez bătrân și plin de riduri. Pe masa noastră e și ziarul local, în care se poate vedea un anunț care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în stil federal, dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și de secrétaire-uri în stil georgian. Aici mi-a propus să ne întâlnim ca să discutăm între patru ochi, într-un depozit de antichități. În acest labirint de mobile dăm tot timpul peste același birou în stil baroc, apoi peste același bufet neoclasic. Ne învârtim în cerc. Ne-am rătăcit. Iar Helen Boyle zice: — Ați mai spus cuiva despre cântecul ăsta mortal? Doar șefului meu. Și ce-a zis șeful dumneavoastră? Cred că a murit. Și zice: Ce ciudat! Cred că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Eastlake... Stickley... Atunci când iei două mobile vechi, un șifonier și o oglindă, să zicem, și le îmbini una cu alta, îmi explică, experții numesc asta o piesă „măritată“. Ca antichitate, nu are absolut nici o valoare. Atunci când desparți două mobile, un bufet și un dulăpior, să zicem, și le vinzi separat, experții numesc piesele astea „divorțate“. — Și nici astea, zice, nu au absolut nici o valoare. Îi spun cum am încercat să găsesc toate exemplarele din cartea de versuri. Îi spun cât este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice că trebuie să-mi spună o povestioară. Capitolul 10 Când mă întorc în redacția de știri, îi găsesc pe toți foarte tăcuți. Unii vorbesc în șoaptă lângă filtrul de cafea. Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
strălucitoare și calmă, zice: — Ipotetic vorbind? Și-mi lățesc fața într-un zâmbet și zic: Desigur. Sprijinindu-se cu palma de șifonier, scrijelește o săgeată cu vârful spre dreapta și pornește, încet, trecându-și mâna de-a lungul zidului de bufete și șifoniere ceruite și lustruite, distrugând tot ce atinge. În timp ce mă conduce, zice: — V-ați pus vreodată problema de unde vine poemul? Din Africa, zic, stând chiar în spatele ei. — Dar cartea de unde a fost luat? zice. Mergând agale, pe lângă panoplii, cabinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
irlandeze cu frontonul spart cotesc la dreapta. În dreptul unui cabinet Chippendale negru de lac japonez cotesc la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i însănătoșiți pe cei bolnavi. Poate reușiți să-i vindecați pe ologi. În dreptul unui bufet belgian cu cornișă ornată cu sfere și stâlpișori cotesc la dreapta, apoi la stânga, în dreptul unei vitrine edwardiene pentru colecții, cu panouri din sticlă de Boemia. Și vocea care mă urmărește zice: — Poate reușiți să curățați mediul înconjurător și să transformați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut la hinduism. După cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale de săptămâna asta, totul s-a întâmplat din cauza vacii-fariseu vorbitoare. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fi putut deranja și uitând să închidă ușa în urma sa. Noroc, Ghiță! îl salută el pe un ton foarte familiar pe șeful partidului, părând să nu fi observat prezența oaspetelui din Italia. Te-ai apucat să ții post? Hai până la bufet, să luăm o gustare, că om fi noi forță politică conducătoare, dar nu putem să lucrăm pe stomacul gol, că doar conștiința prin stomac trece!... Mă rog, așa zice bunul marxist... Hai, Ghiță, că te-așteaptă Drăghici, ca să-ți raporteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Coborâră apoi niște trepte și se opriră în fața unei uși, pe care un alt militar, aflat acolo de pază, se grăbi să le-o deschidă. Intrară într-o încăpere spațioasă, cu tablouri prinse de pereții proaspăt și cu dichis zugrăviți. Bufetul partidului arăta ca un local select pentru oamenii cu obraz subțire din alte vremuri. În dreptul unei ferestre, la o masă încărcată de bunătăți la care mulți bucureșteni nu puteau decât să viseze cei trei nomenclaturiști cu funcții mari în partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
viitor să facă... Sfârșitul verii îl găsi lucrând din plin, ca să aducă la zi situația contabilă a cooperativei, și chibzuind la posibilitatea de a înființa o librărie în comună și un magazin sătesc la Obedeni, unde nu exista decât un bufet, care vindea mai mult băutură și țigări. În privința "avantajelor" promise, lucrurile nu se dovediră prea roze. La un moment dat vicepreședintele îi promise un "lot de folosință", care se dovedi că ar fi trebuit să fie chiar unul din loturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]